E greu de pus în cuvinte ciudățenia unui simplu drum pe care l-am făcut zilele trecute: de la bancomat la schimbul valutar (îmi plătesc totuși chiria în euro), iar apoi la o bibliotecă de pe strada Dristorului.

Am intrat după (prea) mulți ani într-o bibliotecă cu gândul simplu și banal să-mi fac un permis. A fost o coborâre în timp care mi-a adus aminte de ziua când m-am dus la Biblioteca Orășenească din Moinești imediat după examentul de admitere la liceu, de zilele petrecute la BCU din Iași, la Filiala de Filozofie și la Biblioteca “Gheorghe Asachi” de la Palatul Culturii.

Acum, la 33 de ani, întorcându-mă de la un schimb valutar, am nimerit într-o bibliotecă și mi-am oferit buletinul unei doamne în vârstă pentru datele necesare în vederea unui permis. Continue reading →

Cum protestele și subiectul Roșia Montană m-au prins și m-au făcut să fiu mai atent la peisajul mediatic autohton, în mod inevitabil, frunzârind grila de programe, am ajuns și la Antena 3.

Andrei Plesu are dreptate când observă că “Niciun alt post nu mi-a oferit, în vremea din urmă, atîtea prilejuri de reflecţie asupra naturii umane ca Antena 3”, dar problema – din păcate – nu se oprește aici.

Am urmărit atent câteva emisiuni de-a lungul unei săptămâni, iar tabloul general – dincolo de permanenta senzație că ți se insultă intelingența și discernământul – este atât de lamentabil încât am simțit nevoia să-l rezum pe puncte: Continue reading →

Mi-am scris articolul și apoi au început să apară reacțiile (pe twitter și Facebook, la mine pe blog nu prea se comentează). Fani revoltați și oameni cu gusturi fine. Lui Auraș – contextul ne-a pus în aceeași oală – i s-a spus într-un comentariu direct: “not everybody is entitled to an opinion”.
Ar fi trebuit să mă duc la concert cu rugăciunea “Dă Doamne să-mi placă!”, îmi cer scuze.

Reacția cea mai ciudată a venit totuși din altă parte și spune câteva lucruri despre cum își asumă unii bloggeri relația cu brandurile: Continue reading →

E un citat care se aplică statelor, dar se potrivește de minune în cazurile individuale și se aplică și în cazurile brandurilor.

States will never be able to predict the trigger that transforms online venting into street protests, so every decision to react or ignore is a gamble.

Un exemplu îl constituie protestele de stradă din România de la începutul lui 2012 în cazul cărora autoritățile nu au știut, la început, dacă trebuie să ia atitudine sau nu. Nu au știut dacă trebuie să îi bage în seamă pe cei din stradă, dacă merită o implicare, dacă merită o atitudine. Continue reading →