Roger Waters: not legendary

0 Flares 0 Flares ×

Nu am crescut cu Pink Floyd. Am început să-i ascult abia în facultate, am amintirea săptămânilor în care The Wall curgea pe repeat, dar concertul lui Roger Waters n-a fost împlinirea unui vis.

pf2

A fost totuși un show pe cinste cu multe efecte vizuale și multe mesaje împotriva războaielor, a consumerismului și a terorismului de stat, dar, la final, mi-aș fi dorit mai multă muzică și mai puțin teatru.

Au fost pauze lungi – artistul lipsind de pe scenă – în care pe zid curgeau poze cu cei căzuți în războaie, iar în fundal se auzea o muzică care amintea de o compilație chill out mai puțin reușită.

pf1
Mi-a plăcut “realitatea” cruntă pe care am simțit-o auzind sunetul avioanelor care se pregătesc de bombardament și zgomotul asurzitor al bombelor. A fost înfricoșător!

În mare, nu am rezonat. Între Roger Waters și public s-a simțit un zid, albumul mi se pare prea dark pentru gusturile mele și conține o frondă ciudată (suntem împotriva capitalismului, dar îi culegem toate roadele). Da, consumerismul alienează, dar lucrurile nu se opresc aici și, dacă e să fiu și mai cerebral, profesorii nu au atât de multă influență asupra copiilor încât să merite ‘Hey, teacher! Leave those kids alone!’.

La versul Mother should I trust the government?, pe zid, a apărut răspunsul în două limbi: No fucking way! și La dracu’, nu!

Exagerez, vorbesc de o trupă și de un artist cu o mare legendă în spate și probabil așteptările mele au fost prost calibrate.

Mulțumesc Ciuc pentru bilete și pentru perseverența de a sponsoriza concerte pe care, cel puțin o dată în viață, merită să le încerci.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

32 thoughts on “Roger Waters: not legendary

    1. Anca

      Elena mi-a anticipat replica! 🙂 Iar in UK profesorii chiar au terorizat copiii, multi ani la rind, mult mai rau decit in Romania, chiar si comunista! Pedepsele corporale au fost permise pina spre anii ’80, daca nu ma insel.

      Reply
      1. Adrian Ciubotaru Post author

        Anca, da, ai dreptate, dar acest mesaj nu mai este de actualitate, modelul clasic al școlii este în disoluție peste tot. Dacă vrei să inversezi ideea, problema este că profesorii lasă prea mult copiii în pace:)
        Înțeleg că în acest caz este experiența personală a lui Waters, dar dă-mi voie să nu rezonez la ea:)

        Reply
        1. Anca

          Pai nici eu nu rezonez pe plan personal, chiar am fost rasfatata ca eleva si am avut profesori-model, dar au existat generatii mai putin fericite ca noi, chiar si in Romania… exista opere literare inspirate de aceasta tema.

          ‘The Wall’ are, bineinteles, amprenta epocii cind a fost compus, dar mesajele principale ramin actuale, din pacate! Sa inlocuim ‘teacher’ cu ‘TV’, ceea ce face si Roger, de altfel, si…?!? Voila!

          Reply
        2. S

          Si la ce te asteptai? “Another bick in the wall” varianta 2013??? Serios? Mi se par absurde unele critici pe care le aveti referitor la acest concert!
          Singurele critici pe care eu le-as avea ar fi mai degraba la adresa organizatorilor si sponsorilor. Mi se pare SF sa mergi la un concert sa bagi in tine ca spartu’ bere, floricele si hot-dogs.
          Este clar ca multi care au venit habar nu au despre ce este The Wall, au venit mai degraba datorita reclamelor si mediatizarii.

          Trist…

          Reply
  1. Vicentiu

    Salut Adrian. N-ai nicio treabă cu scrisul. În virtutea faptului că eşti încă tânăr poate că ar fi bine să te apuci de altceva până nu e prea târziu. Îţi sugerez tâmplărie sau programare. Sunt două domenii unde nu-ţi trebuie prea mult talent sau imaginaţie, calităţi pe care în mod evident nu le ai şi nu le vei avea niciodată.

    P.S. Dacă trăieşti în secolul 21 şi încă foloseşti expresia “pe cinste”, într-o discuţie serioasă, cineva ar trebui să-ţi dea o palmă peste ochi.

    Reply
      1. Vicentiu

        Ca să nu existe loc de interpretări, comentariul meu se referă la faptul că scrii mediocru, slab, cu expresii de clasa a-III-a şi subtilitatea unui instalator, nu la faptul că nu ţi-a plăcut la Roger Waters. E dreptul tău să nu-ţi placă la Roger Waters. Penibil e că ai scris o compunere de grădiniţă despre ce nu ţi-a plăcut la Roger Waters. Poate că era mai uşor pentru tine să faci un desen. Încearcă să faci un desen data viitoare. Deşi am impresia că nici la desen nu te pricepi foarte tare, având în vedere că eşti atât de mediocru.

        Reply
        1. Adrian Ciubotaru Post author

          Vicentiu, mulțumesc pentru opinie.
          De ce totuși pierzi timp explicând cuiva mediocru că e mediocru?

          Reply
    1. Daniel

      @Vicentiu: dacă nu ai minte și imaginație nu poți excela în programare și în nici un alt domeniu (sic). Comentariul tău este o dovadă că fără o minte deschisă cuvintele se înșiruie lipsite de sens și profunzime. Probabil că, influențat fiind de concertul de ieri, te-ai repezit cu capul în wall, însă chiar și brutalitatea infantilă (meri de colorează copile) trebuie enunțată, o da, subtil, măcar pentru a ne arăta că ești mai iute de minte ca un copil 🙂

      @Adrian Ciubotaru: nu confunda un concert, susținut de un artist la aproape 70 de ani, cu un film facut pe îndelete… mult mai interesant ar fi fost să aflăm dacă a inclus toate piesele de pe album, care nu au fost, dacă au bagat și piesele existente doar în film…

      Reply
      1. Adrian Ciubotaru Post author

        Daniel, am recunoscut că e posibil să-mi reglat greșit așteptările, una e să cânți lângă Poarta Brandenburg la un an după Căderea Zidului și altceva e să cânți lângă Casa Poporului la câteva ore după ce te saluți cu Valeriu Zgonea.

        Reply
  2. Pingback: Ce probleme a ridicat concertul lui Rogert Waters printre (unii) bloggeri | Adrian Ciubotaru

  3. Mihai

    F. corect ce spui. si nu e nimic negativ in comentariul tau, e ok, e doar corect si real. Sa nu ai pretentia de la majoritatea oamenilor care gandesc “Emotional” nu rational sa aiba aceasta parere.

    Reply
  4. Pingback: Blogging deştept sau vâlva zilei | Paula Vlad

  5. ganjagun

    Vad ca multa lume (probabil mai multa lume decat constientizezi 🙂 ) iti sare in cap, si vreau sa fac si eu lucrul asta, dar doar referitor la o fraza. Atat.

    profesorii nu au atât de multă influență asupra copiilor încât să merite ’Hey, teacher! Leave those kids alone!’.

    De ce bagi mana in foc ca nu au atat de multa influenta asupra copiilor? Au, chiar au foarte multa. Pentru ca profesorii sunt niste intermediari intre sistem si copii, iar profesorii “cioplesc” copiii asa cum le zice sistemul. Profesorii ar trebui sa-si dea primii seama ca nu e in regula ce se intampla cu copiii care sunt nevoiti sa invete tot felu’ de cacaturi nefolositoare si ar trebui, ca ei, profesorii, sa iasa in strada si sa zica “Bai, e prea mult! Leave those kids alone!”.
    Dar nu e vorba doar despre ce trebuie sa invete copii la scoala strict legat de materii, ci despre alte lucruri, pe care nu au timp sa le exploateze, pentru ca au de facut prea multe teme. 🙂 Multi nu-si dau seama pe ce lume traiesc cand termina scoala, inclusiv eu am fost aici, si cand m-am trezit mi-am dat seama “bine, 15 ani de scoala, si acum ce?”. Eu am mers la scoala stiind sa scriu si sa socotesc. Istoria nu mi-a placut la scoala si in consecinta nu am invatat-o. In schimb am invatat istorie de la alti oameni, pe care i-am cunoscut in timpul in care trebuia sa-mi fac temele la cultura civica sau plm mai stie ce.
    School is bad for your brain! (tu ce-ai studiat? 🙂 )
    Daca vrei, putem sa mai discutam despre subiectul asta, dar nu aici. Ai adresa mea de mail
    Te salut!

    Reply
  6. Adrian Ciubotaru Post author

    ganjagun, te-ai legat doar de o frază despre care am recunoscut că e exagerată, dar îți răspund aici, nu e nevoie de mail:)
    Când vezi și citești atâtea studii în care observi că tinerii nu-și mai iau modele din scoală (ci de la tv, internet și cu ajutorul anturajului), parcă te gândești că influența profesorilor este exagerată. Li se pun prea multe în cârcă și nu e cazul.
    Din fericire, scoala nu este atât de eficientă (prin urmare, nici atât de influentă) pe cât se crede și nu scoate doar roboței perfecți și viitori cetățeni model:)
    (mate-fizică, filozofie)

    Reply
    1. ganjagun

      Rolul unui profesor e sa-i ajute pe elvei sa se descopere. Daca vezi ca unu nu e bun la mate, pai frate nu-l mai chinui. Intreaba-l la ce altceva e bun si o sa-ti zica “limba romana”. De aci incolo problema ta e sa-l faci doar sa ia bacu’, atat. Nu tre’ sa-l mai chinui cu alte formule. 🙂
      Nu, ei nu iasa robotei, ca robotei devin de-abia dupa ce termina scoala. Ma refer aici nu doar la cei ce merg sa lucreze in fabrici, ci si la cei ce-si vand sufletul pentru un salariu. 🙂

      Ai vazut filmul The Wall? http://www.imdb.com/title/tt0084503/?ref_=sr_1

      Reply
  7. Pingback: Adevarata problema a companiilor care vor sa lucreze cu bloggeri - studiu de caz: concertul Roger Waters | EnterTrainer TV

  8. Pingback: My Wall – Roger Waters | You don't have to mean it

  9. Pingback: De ce le e frică bloggerilor să refuze invitații de la agenții - Dan Pandrea

  10. Pingback: Scandal in blogosfera in urma articolelor lui Auras si Ciubotaru | ioGen, cu accent pe i

  11. Pingback: Waters. Heitari. Opinii. | blogger CU GREUTATE pe un blog CU DE TOATE

  12. Alex Seremet

    Din păcate ăsta nu e un concert la care să te duci cu mâinile în buzunare, ar fi trebuit puțină documentare înainte, altfel mesajele nu sunt chiar așa de accesibile. Și asta s-ar fi impus măcar ca o chestiune profesională, ca blogger invitat. Ca om de social media, aștept asta de la tine.

    Povestea nu are în centru mesaje anticonsumerism & co. (culmea, și pe CTP l-am auzit spunând asta), povestea este una foarte personală și trebuie înțeleasă prin altă cheie.

    Eu nu înțeleg cum devine un titlu de glorie să îți exprim îți exprimi o părere sinceră, dar în completă necunoștință de cauză (dovedită de aprecierile tale). E ca și cum te-ai uita la un tablou de Van Gogh dar ai fi supărat că folosește culori stridente.

    Reply
    1. Adrian Ciubotaru Post author

      Alex, ți-am mai citit opiniile pe Facebook, am văzut că ai simțit să le reiei și aici. Îți răspund punctual:

      1. Știam povestea, am văzut filmul (din tinerețe), nu am vrut să fac pe deșteptul când știam că nu rezonez la mesaje de stânga scoase din experiența personală a lui Waters, când știam că nu am niște amintiri personale pregnante la care să recurg.
      Din aceste motive, articolul meu nu conține păreri “tari” spunând eu însumi că “exagerez”.
      De asemenea, nu există o tiranie a muzicii de calitate sau a unei legende pe care trebuie neapărat să o guști.
      2. Am primit niște bilete de la un brand cu care am colaborat de-a lungul timpului (o practică obișnuită pentru Ciuc de a recompensa colaboratorii oferindu-le invitații). Nu eram “la job”, nu am primit biletele în cadrul unei campanii sau în cadrul unui agreement (în care eu trebuie să fac aia și aia, să scriu aia și aia).
      Nu am primit biletele ca să fac ceva cu ele (dpvd profesional), le-am primit pentru că am făcut ceva înainte (dpvd profesional).

      Reply
  13. Alex Seremet

    Mulțumesc de răspuns!

    1. Nu vreau să fiu înțeles greșit, e tot dreptul tău să îți placă ceva sau nu. Respect opinia oricui. Asta nu însemnă că nu pot să mă revolt la manifestări nonșalante de ignoranță în public. Mă deranjează lejeritatea cu care se critică diverse lucruri în deplină necunoștință de cauză. Și da, nu neg căuneori am o implicare subiectivă și sunt mai vehement.

    2. Refuz să cred că știi despre ce e vorba în “The Wall”, altfel nu vorbeai de alienare prin consumerism sau nu mai puneai problema relevanței temei cu educația. Să explic. În scurt, “The Wall” este povestea alienării și transformării lui Syd Barrett, poveste în care Waters a pus și experiențele lui personale, cea mai pregnantă probabil fiind cea cu moartea tatălui. Așa că în cazul lui Syd, alienarea, nebunia și ruperea se realitate a fost mai mult consumul de droguri și nu consumerismul. În plus nu cred că se pune problema ca Waters să militeaze împotriva profesorilor sau a unui tip de educație, e mai mult o incursiune, destul de violentă, în copilăria lui.

    3. În final, referitor la Ciuc, pentru mine relația profesională nu se termină când am ieșit în afara unui contract semnat, mai ales că mă manifest în public în legătură cu un partener. E ca melodia lui Andrieș despre polițistul care nu e de servici. Asta nu înseamnă că trebuia să leșini admirativ în fața “The Wall”, dar înseamnă că dacă scrii și mulțumești pentru bilete, trebuie să ai grijă de calitatea mesajului (formă și fond).

    Reply
    1. Adrian Ciubotaru Post author

      1. Mesajul de pe zid “iNeed” era o referire la consumerism, îmi place să cred că nu folosesc aiurea termenii. Pot să fiu de acord că această idee nu se regăsește în povestea originală “The Wall”, dar în cadrul concertului de la București am găsit cel puțin o trimitere.
      Dacă CTP l-a simțit pe Ceaușescu în acel “teacher”, eu mi-am amintit de școala mea unde “profesorul” era prea puțin prezent (disoluția autorității școlii în primul deceniu după Revoluție un alt subiect). În Anglia anilor ’50 situația era alta…
      Mesajul “Dacă din prima nu-ți iese, cere o lovitură aeriană” l-am simțit anacronic. E o practică a Războiului din Vietnam, acum s-au schimbat obiceiurile (loviturile aeriene vin primele).
      Una e muzica (pe care o guști sau nu) și altceva sunt militantismul și politica din spatele ei. În concertul de la București, a fost destulă propagandă țintită aiurea.
      Fiecare generație rezonează la anumite teme și poartă cu sine anumite angoase. Nu am trăit în mod concret ororile războiului (moartea tatălui, de exemplu), dar am “apreciat” jocul acustic prin care m-am speriat de un bombardament în cadrul concertului.
      Mai mult decât cei căzuți în războaie (care – statistic – sunt din ce în ce mai puține) mă revoltă crimele făcute de regimuri autoritate care se cred în afara oricăror pedepse (sau intervenții).

      2. Într-adevăr, o relație profesională nu se termină când expiră contractul, dar în acest caz nu consider că am făcut brandul de râs (neavând grijă de formă și fond) prin articolele crise, prin atitudinea avută sau prin comentarii.

      Reply
  14. Alex Seremet

    Îmi cer scuze, încă o dată, dacă am apărut prea arogant sau agresiv. Nu asta a fost intenția. Textul tău vine după ce am descoperit încă vreo 3-4, unele chiar penale, și am răbufnit.

    Reply
  15. Alex Seremet

    Consumerismul, comunismul, simboluri, religia, intervențiioismul (partea de airstrike care e foarte actuală), toate au referințe vizuale puternice. Aș spune că e militantism și nu propagandă. Zice multe Waters, dar trebuie judecate într-un context, cu un background. Altfel e ca și cum ai spune că nu-ți place Gioconda, pentru că e cam urâțică, grăsuță și anacronică.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *