Picnicul din capul meu

20 Flares 20 Flares ×

Imaginează-ți un cadru idilic în curtea moscheii Süleymaniye. Idilic e redundant, e pleonasm. E dimineață, sunt puțin turiști. Ne-am așezat la umbra unui copac. Am întins pătura pe iarbă. Picnic.
“De ce nu facem asta și-n parc, la noi?”
Bună întrebare.

sul

Legume, brânzeturi, felii de carne și salam, o salată țațiki. Făcusem cumpărăturile din jurul hotelului, am urcat pe străduțele cu case vechi și într-un sfert de oră am ajuns la Süleymaniye. Nu e ciudat? Ți se pare că se uită lumea la noi?
E doar în mintea mea. Zilele trecute – Süleymaniye a ajuns ca un loc de pelerinaj pentru noi – am văzut mulți luând picnicul în curtea moscheii. Ne place aici. E o liniște, e o frumusețe tăcută chiar și-n momentele când totul colcăie de turiști.
“De ce nu facem asta și-n parc, la noi?”
Revăd IOR-ul. Sunt mult locuri unde poți așeza o pătură pe un picnic. Dar totul îmi pare ciudat. În parcurile bucureștene mai văd, uneori, muncitori mâncând pe iarbă.
Încerc să-mi imaginez. Noi doi la un picnic în IOR. Nu mă simt confortabil. Aș fi atent în jur. Dacă se uită cineva la noi? Dacă se uiță mirați? Uite-i pe ăia… Dacă se vor revolta oamenii?
“Auziți, mâncați la voi acasă, nu în parc!”
Sunt bun la scenarită. Văd câini maidanezi, văd cerșetori insistenți, copii pofticioși.
Grupul de oameni se lărgește. Cineva propune să fim legați.
“Să-i țină cineva strâns până vine Poliția”
“Oameni buni, ați înnebunit, am ieșit la un picnic, ce am făcut rău?”
Exagerez, dar de ce?
Am putea să luăm picnicul în parc, la noi, dar nu m-aș simți în largul meu. Nu știu, aș fi prea încordat, m-aș uita prea mult în jur și nu pentru a admira leneș peisajul. Aș fi atent la oameni și m-aș gândi cum se vede tot tabloul. Exagerez din nou. De ce să-mi pese cum se vede? Mi-e teamă de ridicol? De ce ar fi ridicol totul?
E clar, nu m-aș simți în largul meu. Aș fi cumva încordat, în gardă. Pregătit pentru ceva imprevizibil, pentru orice.

Am luat picnicul în Jardin du Luxembourg. Era plin de oameni în jur. Ne-am simțit bine, nu-i așa? “Mai ții minte? Era un grup de studenți lângă noi…”
Am stat la picnic în Maramureș, pe Rarău, în Bucegi, la Păltiniș, pe plaja de la Corbu (se mai cheamă picnic dacă pătura e pe nisip?)
“Mai ții minte pe Rarău? Masa aia mare de lemn de la marginea drumului?”

Mă simt mai liber când sunt plecat. Prin Istanbul am umblat într-o pereche de șlapi cu care mi-ar fi rușine să cobor până la chioșul de jos. Șlapi albaștri, ieftini, luați din Bazar. Acasă, i-aș purta doar prin… casă. De ce?

De ce mă simt liber în deplasare? Sunt mai curios, mai spontan, mai relaxat cu privire la aparențe, mai nepăsător să par vulnerabil. Da, vulnerabil. Pe o pătură, luând picnicul în parcul nostru, m-aș simți vulnerabil, expus. Nu știu de ce.
Poate totul spune mai mult despre mine, despre prejudecățile și închipuirile mele decât despre posibilitatea de a avea un picnic, relaxați, în parc nostru. Ar trebui să încercăm. Aici, în curtea moscheii, picnicul s-a transformat deja în amintire.

20 Flares Twitter 1 Facebook 19 20 Flares ×

8 thoughts on “Picnicul din capul meu

  1. Ioana

    Ar trebui… Eu am fost la picnic în IOR, pe insulă. Era dimineaţa devreme, doar eu, prietena mea şi o pătură cu un mic dejun bun, apa în faţa noastră, bicicleta legată de-un copac. A fost bine şi mai vreau! 🙂
    Şi apoi, e ok să fii şi vulnerabil. Mi se pare foarte obositor să fii mereu puternic. Zic asta şi pentru că eu mă gândesc des în ultimul timp la autenticitate.

    Reply
  2. Liliana Radulescu

    Si eu m-am gandit la un picnic la Süleymaniye,dar ploua. Nici nu mi-a trecut prin cap sa fac asa ceva acasa,desi am un parc aproape .Nici la motive nu m-am gandit pana sa nu pomenesti de asta,dar da,astea ar fi si motivele mele!Ne cunoastem “marfa”,stim cum reactioneaza,cum gandesc concetatenii nostrii si ne temem .Pe cei in tarile carora mergem nu-i stim si de aceea ii investim cu trasaturi compatibile cu ale noastre si ne simtim relaxati .

    Reply
  3. Parazitul

    Si eu ma simt la fel, parca se uita toata lumea la mine! In deplasare ma simt mai liber si nu-mi pasa daca ma vede cineva. Ma simt relaxat , nu ca aici stresat, si parca nu am nici o grija.

    Reply
  4. LORELEY

    cand esti musafir locul nou nu poarta incarcatura clestelor de prejudecati.cred ca in satul vecin as fi mai relaxata decat la mine

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *