Mi-a plăcut articolul Andreei - indiferent dacă are dreptate sau nu – din prisma unei singure idei: suntem plini de contradicții. Unele se pot rezolva, cu alte trăiești toată viața.

Nu cred că va exista un moment în viitorul nostru în care vom scăpa de contradicții, de tensiuni și de impulsuri care ne trag în direcții diferite.

Mergi cu bicicleta, dar îți place să conduci.
Vrei să ai succes, dar te apasă responsabilitatea lui.
Vrei să fii recunoscut pe stradă, iar apoi te ascunzi.
Vrei carieră, vrei familie.
Vrei să duci o viață sănătoasă, dar de unele lucruri chiar nu te poți feri: poluarea orașului, stresul zilnic, prețurile prohibitive ale produselor bio, chimicalele din apă de la robinet sau chimicalele din apa îmbuteliată.
Vrei timp liber, vrei și provocări.

Tensiunea dintre munca singur și lucru în echipă, între job și o pasiune, între adevăr și prietenie sau tensiunile din spatele unei decizii care afectează viața celorlalți.

Care e limita dintre curaj și prostie?
Care ridicol e bun și care ridicol e jenant?
Când ipocrizia e salvatoare?

Mă opresc aici. Mi-e teamă să nu mă contrazic singur.

sursă foto

Când, săptămâna trecută, puneam poza de mai jos pe Facebook știam că este una dintre cele mai frumoase inițiative recente din spațiul nostru public: celebrarea și încurajarea spiritului inovativ românesc.

Sunt cuvintele mele și poate sună pompos pentru că am fost obișnuiți să ne scădem în proprii ochi pentru a ne justifica înfrângerile zilnice, uitând adesea că în jurul nostru se întâmplă tot felul de victorii care trec aproape neobservate, care nu sunt celebrate și care nu sunt încurajate.

O victorie recentă este câștigarea – pentru a doua oară (după 4 ani) – a Marelui Premiu la Salonul de Invenții de la Geneva pentru o realizare tehnică pe cât de inedită, pe atât de utilă: un scanner care radiografiază în câteva minute un avion, rezultatul cercetării unei echipe conduse de inginerul Mircea Tudor.
Îi poți citi o parte din poveste aici sau în Revista Biz care tratează  pe larg în ultimul număr invențiile românești care au schimbat lumea.

Găsești mai jos câteva exemple, dar în mod evident se poate compila o enciclopedie cu invențiile și inovațiile inginerilor, medicilor și savanților români:

• un român, Florentin Smarandache, a introdus noțiunea de nematerie
• un român, Anastase Dragomir, a brevetat scaunul ejectabil la avioane
• un român, Sergiu Pleșca, a realizat un studiu despre cauzele autismului și a reușit obținerea neinvazivă de neuroni
• un român, profesorul Gheorghe Burnei, a realizat în premieră mondială o reconstrucție de torace cu sindrom de insuficiență toracică indus de o malformație congenitală în cadrul sindromului Marfan
• un român, Ion Basgan, a inovat în domeniul forajului prin rotație percutantă și prin amortizarea presiunilor hidromecanice care au crescut adâncimea și viteza de forare
• un român, Stefan Odobleja, a pus bazele ciberneticii moderne, știința cu aplicații în robotică, informatică și electronică
• un român, Corneliu Birtok-Băneasa, a realizat un filtru de aer supraaspirant care reduce consumul de carburant cu 10% la autotrisme, fără a aduce alte modificări motorului
• o româncă, Elena David, alături de Ioan Ștefănescu, a inventat un material compozit pe bază de paladiu folosit la absorbția selectivă a hidrogenului cu aplicabilitate în domeniul energiei verzi
• un român, George Emil Palade, a luat premiul Nobel pentru mecanismul celular al producției de proteine
• compania românească, Bitdefender, protejează peste 400 de milioane de utilizatori la nivel global și ocupă primele locuri în testele independente

Acestei inițiative de conștientizare i s-au alăturat mai mulți bloggeri și oameni din companii. Este doar un prim pas care pornește de la public și ar trebui să fie un semnal pentru, de exemplu, o problemă mai largă: subfinanțarea cercetării românești.

Prima încercare de a mă lăsa de fumat mi s-a părut ușoară – de unde și articolul triumfător (care a ajutat pe mulți) - și m-a ținut doi ani curați. Acum, după alți doi ani, sunt în mijlocul aceluiași proces de voință pe care îl găsesc puțin mai greu de parcurs.

Nu vreau să povestesc sau să-mi analizez chinurile filozofând în aer, dar vreau să fac o trimitere la câteva idei dintr-o carte pe care am citit-o recent: Continue reading →

S-au făcut multe studii și s-au consumat multe bugete de cercetare pentru a descoperi un mister banal: de ce lenea ne obosește mai mult decât munca?

Una dintre concluziile cele mai acceptate indică faptul că minții umane îi plac lucrurile duse până la capăt. Atunci când terminăm ceva, se încheie un ciclu, iar mintea – un sistem extrem de practic – se eliberează pentru următoarea provocare. Continue reading →