
Mi-a plăcut articolul Andreei - indiferent dacă are dreptate sau nu – din prisma unei singure idei: suntem plini de contradicții. Unele se pot rezolva, cu alte trăiești toată viața.
Nu cred că va exista un moment în viitorul nostru în care vom scăpa de contradicții, de tensiuni și de impulsuri care ne trag în direcții diferite.
Mergi cu bicicleta, dar îți place să conduci.
Vrei să ai succes, dar te apasă responsabilitatea lui.
Vrei să fii recunoscut pe stradă, iar apoi te ascunzi.
Vrei carieră, vrei familie.
Vrei să duci o viață sănătoasă, dar de unele lucruri chiar nu te poți feri: poluarea orașului, stresul zilnic, prețurile prohibitive ale produselor bio, chimicalele din apă de la robinet sau chimicalele din apa îmbuteliată.
Vrei timp liber, vrei și provocări.
Tensiunea dintre munca singur și lucru în echipă, între job și o pasiune, între adevăr și prietenie sau tensiunile din spatele unei decizii care afectează viața celorlalți.
Care e limita dintre curaj și prostie?
Care ridicol e bun și care ridicol e jenant?
Când ipocrizia e salvatoare?
Mă opresc aici. Mi-e teamă să nu mă contrazic singur.


