O zi pe şantier

Săptămâna trecută am răspuns apelului lui Vlad Petreanu de a petrece o zi pe șantier, participând la o acțiune de voluntariat organizată de Habitat For Humanity.

Sunt sensibil la această zonă non-guvernamentală pentru că am nevoie de semnale de încredere că lucrurile se schimbă și că oamenii se pot implica în acțiuni dincolo de interesele lor imediate. Continue reading

Ritmul propriu

Există un preț pentru orice întrerupere. Este timpul şi energia care trebuie consumată pentru a reveni la starea iniţială.
Se zice că orice întrerupere costă 20 de minute. Dacă scrii, lucrezi la ceva, ești concentrat, iar apoi sună telefonul, cineva bate la ușă sau intri aiurea pe net, vei reveni la starea inițială în 20 de minute. Dacă aduni câteva întreruperi pe zi, te alegi cu destul timp irosit. Continue reading

Cei doi neîmpreună

Adidași, pantaloni scurți, tricou, șapcă. Ducea în spate un ruscac de un metru. Înalt, drept, cu părul lung ieșind de sub șapcă. Stăteam în stația de metrou Baixa-Chiado, a trecut pe lângă mine și l-am văzut cum se oprește în dreptul unei hărți turistice a Lisabonei. Ea, blondă, bronzată, corpolentă. Merge aplecată, privind în pământ, pentru a echilibra rucsacul greu din spate.
Amândoi par studenți. Continue reading

Jurnal de Azore (1)

Zburam de două ore deasupra Atlanticului, iar când am coborât sub plafonul de nori am putut să văd contururile insulei Terceira. Recunosc același verde aglomerat pe care l-am văzut în poze. Îmi dă impresia că toată vegetația a fost îngrămădită în mijlocul oceanului, pe această bucată de pământ de 30 pe 20 km.

Am încercat să adorm în noaptea de dinainte, dar n-am reușit. Am căzut în aceeași eternă capcană: îmi găsesc o carte interesantă care – în ciuda intenției – mă ține treaz. De data aceasta, a fost autobiografia lui Rafael Nadal. Soluția ar fi – am încercat-o de câteva ori – să citesc o carte plictisitoare. După câteva ore de lectură, pe la trei dimineața, am început să-mi fac bagajul. Într-o oră eram la aeroport.

Este un info trip organizat de TAP Portugal și Biroul de Turism Azore. Suntem cinci (Radu, Mirela, Carla, Cezar) și Andrea (din partea organizatorilor). Am decolat la cinci dimineața de pe Otopeni, am făcut o escală de 8 ore în Lisabona și acum, abia după 17 ore de când am plecat de acasă, am aterizat pe aeroportul din Terceira. Continue reading

Cum se duce țara de râpă

Am fost la Direcția de Pașapoarte Sector 3. Ce prostie!
Am stat un sfert de oră (14 minute pe ceas), n-am văzut o coadă aiurea, n-am găsit un funcționar nesimțit, n-am fost întors din drum cu “Păi, stați așa! Copie după certificat mi-ați adus?”.
Stăteam cu Facebook-ul deschis pe telefon și aș fi vrut să le zic:
“Vă rog, nu mă puteți trata în halul ăsta. Nici să mă plâng nu mă mai lăsați? Eu ce scriu pe Facebook?”
În schimb, am plecat de acolo dezgustat. Așa se duce țara de râpă!

Note de lectură: I think therefore I play

pirlo
Andrea Pirlo este unul din cei mai admirați fotbaliști ai ultimilor ani. A readus viziunea şi inteligenţa într-un joc monopolizat de “galactici” cu contracte publicitare uriaşe şi acaparat de showbiz. Pasionaţii de fotbal au găsit în Andrea Pirlo modestia şi discreţia care transformă un căpitan de echipă într-un adevărat lider şi un model dincolo de terenul de fotbal.

Autobiografia sa (fără o structură cronologică) decupează pase melancolice, reflexive şi uneori ironice către un cititor curios de lumea interioară a unui fotbalist care apare o dată la câteva decenii.
Din păcate, cartea are doar 200 de pagini.
Din păcate, la finalul ei te simţi ca după un prânz în care ai mâncat doar salată: e bună, e sănătoasă, dar ai fi vrut mai mult, mult mai mult.

Mai jos am adunat câteva note de lectură cu citate despre disciplină, rasism, salariile şi superstiţiile fotbaliştilor, despre Mircea Lucescu, Berlusconi, Gattuso, Inzaghi sau Del Piero, despre finale pierdute şi câştigate, despre filosofia sa de viaţă şi gândurile de viitor. Continue reading