Am fost marți seara la protestul de la Universitate. Am dorit – dincolo de articolele pe care le-am citit – să văd cine sunt și ce vor protestatarii.

Cei ieșiti în stradă erau în mare parte tineri (sub 35 de ani), iar cineva mi-a spus că majoritatea sunt corporatiști:
“Ziua lucrează și seara vine să protesteze”
Eu am observat și studenți, și oameni peste 40 de ani. Și bloggeri, și piariști, și jurnaliști, și oengiști.

Ce vor protestatarii?
1. protestele sunt impotriva exploatării la Roșia Montană cu argumente economice și ecologice (redevențele prea mici, locurile de muncă prea puține, riscurile ecologice prea mari).

2. protestele sunt împotriva clasei politice actuale.
Am văzut mesaje care porneau de la cazul particular al Roșiei Montane pentru a trage semnale de alarmă generale împotriva partidelor și împotriva corporatismului, mesaje în genul “presa = preș”, mesaje în care se dorea să nu fim o nație de sclavi.
Dincolo de argumentele economice și ecologice în cazul Roșia Montană, se sancționează modul prostesc prin care statul român își negociează contractele cu marii investitori străini (vezi cazul Bechtel).

Sunt câteva lucruri bune în aceste proteste:

1. s-a văzut încă o dată – “pe față” – aservirea economică a unor trusturi de presă care au refuzat să difuzeze știri despre cei ieșiți în stradă. Reclama cumpărată de RMGC s-a transpus și în influentarea conținutului editorial.
Am înțeles totuși că Digi și Realitatea TV au fost primele televiziuni care au transmis ceva.

2. după ani buni de propagandă agresivă, românii (cel puțin, o parte dintre ei) nu s-au prostit de tot. Au învățat să citească dincolo de retorici oficiale, au învățat să se informeze din alte surse.

3. dincolo de gestul informării, mai sunt oameni care iau atitudine, care mai au – sau acum și-l formează – un reflex civic, care au învățat că participarea la democrație nu se termină o dată cu votul.

Există așteptarea ca această masă critică de protestatari să se coaguleze într-o mică societate civilă care va reacționa ori de câte ori va exista un derapaj. Se vorbește chiar despre renegocierea contractului social.

Materiale primite la protest:

Îmi vine greu să mă împiedic în argumentele stilistice (hipsteri, oameni “bine îmbrăcați”) prin care a fost respinsă legitimitatea acestor proteste. Când citești proiectul de lege înaintat parlamentului (link) și ai senzația că a fost scris RMGC, iar nu de guvernul unui stat, îți piere orice chef de mișto.

E revoltător ca oamenii din Roșia Montană să fie puși – după atâția ani în care se puteau face atâtea lucruri dincolo de proiectul RMGC – în fața a două rele: să își vândă ieftin pielea sau să nu și-o vândă deloc.

Problema resurselor naturale pusă în termenii “le vindem prea ieftin străinilor” este una specifică unei țări din lumea a treia unde s-a observat că cele mai corupte țări sunt tocmai acelea mai bogate în zăcăminte (aur, petrol, diamante etc.).

Sunt multe nuanțe care merită dezbateri interminabile, dar eu voi continua să merg la proteste, sper ca acestea să nu degenereze (a existat aseară o provocare din partea jandarmilor care au încercat să intre cu o dubă în(tre) protestatarii de pe Calea Victoriei) și sper ca politicieni să simtă presiunea unei opiniei publice pe care mulți o credeau veșnic adormită.

Câteva trimiteri:
De ce protestează oamenii pentru Roșia Montană.
Vlad Petreanu: Roşia Montană: ce am eu de spus şi ce am spus deja
Documentele confidențiale ale afacerii Roșia Montană
Roșia Montană pe totb.ro
Rețeta secretă a afacerii Roșia Montană
Un argument economic împotriva exploatării aurului de la Roşia Montană

Galerii foto: Cătălin Georgescu, Radu Bădoiu.