Author Archives: Adrian Ciubotaru

Samsung Galaxy S II: o bijuterie de telefon


Dacă ești prieten cu Alex Negrea, ești bombardat în mod constant cu entuziasmul său pentru sistemul Android. Anul acesta nu am mai rezistat și, după cinci ani de Symbian (N70 și Sony Ericsson Vivaz), am făcut următorul pas în materie de experiență cu un telefon mobil.

După o scurtă trecere prin Motorola Milestone și HTC Sensation (care nu-mi place cum arată, în rest, el este un telefon decent) , după ce am văzut cum se simte un telefon cu Android, am avut o pierdere de imaginație. Nu mi-am mai putut imagina cum m-am jucat atât de mult timp pe un alt sistem de operare. Îmi aduc totuşi aminte că de la un Nokia pe Symbian, în afară de Opera Mobile, nu prea ai ce lăuda.

Cu Sony Ericsson Vivaz, pe care l-am avut un an, m-am înţeles super bine până când ecranul a început să răspundă mai greu la comenzi. În afară de asta, are aplicaţii puţine, iar Snaptu pentru twitter mi se pare acum ca o maşină de la începutul secolului XX. Sunt total atehnic şi nevoia mea pentru chestii simple şi intuitive este peste medie.

Cu Android a fost dragoste la prima vedere. Să trimit o poză în reţelele sociale sau să descarc o aplicaţie prin două atingeri mi s-a părut o revoluţie pentru obiceiurile mele de consum. Ştiu că e ciudat să descopăr Android-ul abia în 2011, dar entuziasmul meu nu cunoaşte frica de ridicol.

După joaca de la ANONIMUL cu HTC Sensation – oferit de Vodafone, am ştiut că îmi doresc un telefon din aceaaşi clasă. Am avut o vagă nehotărâre între Galaxy S II şi Iphone 4, însă nu m-a ţinut mult. Telefonul de la Samsung m-a cucerit atât prin design, cât şi prin performanţele tehnice şi am ştiut că mi se va potrivi ca o mănuşă multifuncţională.

Îmi place cum arată, e subţire, e uşor şi nu-mi iese din minte că este mai puternic decât primul meu calculator. Se mişcă excelent, bateria nu mă face de râs (aici mă ajută şi aplicaţia Juice Defender) şi m-a scutit de multe ori să-mi car laptopul după mine.

Recent, i-am testat şi aplicaţia Google Maps Navigation la drum lung şi mi s-a părut de necrezut că-mi pot folosi telefonul pe post de GPS.

Pentru mine, este uimitor modul cum evoluează tehnologia, cum îmi economiseşte timp şi cum mă ajută să rezolv treburi urgente doar din câteva atingeri de ecran.

La plimbare cu Recicleta

Nu am ezitat când am primit invitația de a mă plimba cu o cargo-bicicletă, a merge la câteva firme și a colecta hârtie pentru reciclat. Proiectul se cheamă Recicleta și a fost inițiat acum doi ani de către ViitorPlus cu scopul colectării deşeurilor de hârtie din birouri spre a fi reciclate.

Proiectul constituie, dincolo de oferta pentru firme şi componenta de mediu, o proiect de inserţiunea profesionala a persoanelor aflate in dificultate. Până acum, au fost angajaţi 3 biciclisti care au colectat aproape 70.000 kilograme de hârtie de la peste 150 de agenţi economici.

Am petrecut câteva ore alături de Alex care zilnic colectează hârtie de la firmele din zona Floreasca, Dorobanţi, Aviatorilor, Victoriei, Kiseleff, Ion Mihalache, Cașin, Piața Presei Libere.

Nu aveam idee ce greu este să pedalezi o asemenea minunăţie, cu atât mai mult, cu cât după vizita la trei firme (două firme de avocatură şi o agenţie de turism), ne-am încărcat cu câteva sute de kilograme de hârtie. Dincolo de asta, micul amănunt care a constituit pentru mine un semn bun a fost o doamnă dintr-o maşină care a făcut o poză cu cargo-bicicleta în trafic pentru a nota cel puţin fotografic detaliile proiectului.

Alte povești găsești la Alin Pandaru, la Oana Bratilă sau la Ariel.

Pe National Arena la invitația Heineken

Recunosc, n-am mai fost pe un stadion de mai bine de 10 ani, iar invitația Heineken pentru meciul de aseară (Oțelul – Benifica) a picat cel mai bine din mai multe motive. Mai întâi, pentru că îmi doream să văd și eu noul stadion, National Arena, și apoi pentru că un meci de Champions League chiar merită efortul.

Meciul în sine n-a fost spectaculos, spectatorii nu s-au îngrămădit aseară să vadă Oțelul, prin urmare, stadionul a fost în mare parte gol, însă chiar și așa senzația că te afli într-un templu modern este zdrobitoare.

Invitațiile primite erau la prima tribună și includeau accesul în zona VIP (noroc cu Toma că și-a dat seama) unde era plin de jurnaliști (unii chiar prietenoși) și unde aveai senzația că ești invitat la un eveniment de lansare.

Stadionul face toți banii (chiar și gazonul s-a comportat mai bine decât în meciul cu Franța) și mai are nevoie doar de echipe românești care să facă performanță sau – Doamne ferește! – chiar spectacol. Îmi doresc să văd aici meciuri de-ale Stelei și de-ale naționalei și mi-am propus să ajung – aproape cu orice preț – și la meciul cu Manchester de pe 18 octombrie.

Ce mi-a plăcut cel mult aseară a fost senzația de normalitate pe stadion încât gândul de a veni cu prietena la un meci nu pare deloc deplasat.

Lipsa de organizare duce la ocazii pierdute


Credeam ca mi-am învățat toate lecțiile din The 4-Hour Workweek, însă m-am înșelat. Una dintre ideile din carte vizează organizarea zilnică atât pentru a câștiga timp, cât și pentru a ordona evenimentele la care participi în așa fel încât să nu se suprapună.

Acum câteva săptămâni mă uitam cu invidie la Alex Negrea cum își nota conștiincios în Google Calendar un eveniment la câteva minute după ce a primit mailul cu invitația în timp ce eu încă îmi mâzgălesc diversele agende (pe care într-un final reușesc să le încurc) primite cadou de-a lungul anului.

Biletele rezervate pentru Festivalul Enescu s-au suprapus peste o întâlnire promisă de ceva vreme, iar apoi s-au încurcat de plecarea la Iași. Cu privire la Festivalul Enescu, regretul meu a fost cu atât mai mare cu cât – primind mesaje de la câștigătorii biletelor din partea Rompetrol – am citit asemenea reacții:

Buna Adrian,

Tocmai m-am intors de la spectacolul pentru care mi-ai daruit doua bilete.
Desi este tarziu, am avut o zi plina si mai am de lucru, m-am intors plina de energie, pentru ca a fost mai frumos decat ma asteptam si, de fapt, mai toata sala a fost surprinsa decat de buni au fost si cum au intrepretat programul.
Astfel, voiam sa-ti multumesc, din nou, pentru bilete.

sau:

A fost fabulos concertul de aseara! Multumesc frumos, inca o data pentru invitatie!

Paradoxul este că lipsa de organizare consumă mai mult timp decât timpul alocat organizării propriu-zise. Deși stabilită cu multe săptămâni înainte și având posibilitatea de negociere, plecarea la Iași s-a suprapus atât peste evenimentul de lansare Blogoree, cât și pentru cel mai mare eveniment al anului în industria în care activez – Webstock (unde fusesem invitat ca speaker).

Nu sunt genul de om care se scaldă în propriile regrete, însă, când observ tipare care se repetă în jurul meu, îmi dau seama că pe undeva este o lecție de învățat. Sunt momente în activitatea mea de blogger în care am tot timpul din lume pentru toate nebuniile posibile, însă apar momente în care abia am timp să respir, în care ziua abia îmi permite să mă gândesc la mine însumi.

Partea bună – în mare parte a timpului sunt calibrat să văd partea bună – este varietatea și multitudinea de evenimente, campanii și ocazii din care poți alege orice se potrivește blogului cât și domeniului propriu de interes.

Oraşul pe bicicletă – etapa Iaşi

Toate iniţiativele care cuprind un vector de schimbare se întâmplă pentru că există un public îngrijorat, pentru că există oameni preocupaţi de o viaţă mai bună în comunităţile proprii. Toate aceste acţiuni de responsabilitate socială în care sunt implicate companii şi autorităţi publice sunt un răspuns oferit publicului care a transmis prin toate canalele şi mijloacele posibile îngrijorările sale.

Dacă oamenii îşi doresc piste de bicicletă, dacă publicul cere colectare selectivă, companiile – în programele lor de CSR – vor iniţia asemenea proiecte care vin în întâmpinarea publicului. Orasul pe bicicletă – iniţiat de Raiffeisen – este un astfel proiect care a apărut firesc pentru că există un public doritor de veloturism şi de piste de biciclete care să unească obiectivele turistice dintr-un oraş.

Vineri, m-am bucurat ieri să regăsesc Iaşul turistic alături de alţi 100 de biciclişti pe un traseu care a cuprins Palatul Culturii, Casa Dosoftei şi Mănăstirea Golia, Teatrul Naţional. Mă plimbasem joi prin Iaşi, însă obiectivele mi le-am păstrat pentru turul oficial  unde am fost uimit să descopăr adolescenţi care apreciau mersul de bicicletă într-unul din oraşele unde atât spaţiile, cât şi obiectivele sunt destul de generoase.

M-am bucurat să regăsesc o tânără generaţie mai receptivă la plimbările pe două roţi decât era cea de acum 10 ani şi, mai ales, m-am bucurat să revăd un Iaşi unde pot închiria oricând o bicicletă, unde mă pot face veloturism regăsind un public la fel de plimbăreţ pe două roţi ca cel din Bucureşti. Când voi reveni, în primvara anului viitor, ştiu deja cum mă voi plimba prin Iaşi.

O ştire pe larg despre eveniment o găseşti pe Green Report: Biciclistii au redescoperit farmecul Iasiului

Foto: Toni Salabasev

Caravana Oraşul pe bicicletă continuă cu oraşul Cluj unde, marţi, 27 septembrie, colegul Chinezu va face onorurile. Urmează apoi Braşov şi Bucureşti, iar la final se pregăteşte o frumoasă şi utilă surpriză.

Ce ai schimba în jurul tău cu 20.000 de dolari?


Am spus-o de multe ori şi o repet şi acum: dacă vrei să schimbi ceva în jurul tău, e suficient să porneşti ideea şi apoi vei găsi toate îngredienele în jurul tău, fie că vorbim de sprijinul celorlalţi, de finanţare sau de acoperire mediatică. O spun din experienţa mai multor proiecte – incluzând aici şi Lecturi Urbane: îţi trebuie doar ideea, restul există deja în jur.

Găseşti contexte unde ideea ta poate prinde viaţa, găseşti oameni care te vor ajuta să îţi duci povestea mai departe, găseşti finanţare pentru un vis pe care nu-l crezi realizabil.

Revin la întrebarea din titlu pentru că acum – cel puţin cu privire la problema banilor – nu mai există nicio scuză. Pepsi lansează o provocare care te poate ajuta să îţi pui în practică dorinţa de schimbare (dorinţă pe care o avem cu toţii).

Proiectul este provocarea de a da un Refresh vieţii urbane, este disponibil printr-o aplicaţie de Facebook pe pagina Pepsi România şi este o şansă reală ca o idee să fie pusă în practică şi să producă schimbare în comunitate.

Competiţia de idei a început pe 22 septembrie, iar proiectele vor putea fi înscrise până pe 19 octombrie. După ce ţi-ai urcat proiectul, începi să strângi voturi, se va face o selecţie de proiecte în mai multe etape, iar în perioada 27 octombrie – 2 noiembrie se vor filtra ultimele 10 proiecte.

În etapa finală (1-15 noiembrie), proiectele vor fi prezentate unui juriu format din Cristina BazavanCabral Ibacka şi Mihai Dobrovolschi, iar criteriile vor avea drept miză originalitatea şi aplicabilitatea, adecvarea la temă şi impactul asupra societăţii.

Voi urmări atent acest proiect pentru că, în primul rând, sunt foarte curios de ideile de schimbare care doresc să fie puse în practică, iar în al doilea rând, vreau să ajut ideea care merită toţi banii să capete realitate.

La final, reiau aceeaşi provocare din titlu: Ce ai schimba în jurul tău dacă ai avea 20.000 de dolari?

Invitaţie la plimbare prin Iaşi cu bicicleta

Am ajuns joi dimineaţă după un zbor lin de o oră, am luat de la aeroport singurul taxi hibrid din România (un Prius) şi am găsit un Iaşi însorit.

Prietenii îmi ştiu afinitatea pentru acest oraş unde mi-am petrecut studenţia şi care poartă – pentru mine – multe amintiri frumoase, iar proiectul Orasul pe bicicletă mi s-a părut o bună ocazie de a redescoperi Iaşul într-un mod pe care nu l-am mai încercat până acum: pe bicicletă. Proiectul – a cărui miză este veloturismul – începe abia astăzi, însă având o zi la dispoziţie m-am gândit să profit din plin de timpul liber.

M-am dus la centrul de închiriat I Love Velo situat lângă Râpa Galbenă, am luat o bicicletă pentru trei ore (doar cu buletinul!) şi am pornit cu gândul să vizitez câteva locuri dragi din Iaşi. Recunosc n-a fost uşor să urc Copoul cu o bicicletă simplă, fără multe pinioane, însă odată trecut de Universitate, lucrurile s-au aranjat cât de poate de bine.

Am redescoperit Parcul Copou plin de viaţă, invadat de adolescenţi (era ora când liceele de pe Copou se golesc de elevi, iar trotuarele şi parcurile devin aproape neîncepătoare), am urcat către Super Copou, apoi în parcul de lângă Grădina Botanică. Din păcate, n-am putut intra în gradină pe bicicletă şi nu n-am lăsat inima să cobor din şa pentru o vizită rapidă.

Coborârea Copoului – atât pe trotuar, cât şi pe stradă – merită tot efortul iniţiat de a-l urca. M-am plimbat apoi prin centru, către Palat, iar la final către Podu Roş pentru a testa pista de bicicletă.

Deşi nici Bucureştiul nu e iadul de pe lume pentru biciclişti, Iaşul are totuşi mai multe argumente pentru plăcerea plimbatului pe două roţi: trotuare şi străzi mai largi, un trafic mai puţin aglomerat şi mai puţin zăpăcit decât în capitală şi, mai presus de toate, pe bicicletă, Iaşul îţi arată în câteva ore de ce este un oraş atât de apreciat, atât pentru frumuseţea, cât şi pentru istoria locurilor.

Astăzi începem prima etapă de veloturism în Iaşi. Ne vom aduna cu bicicletele şi vom vizita câteva obiective turistice. Invit pe oricine doreşte o plimbare pe bicicletă să ni se alăture într-o experienţă care poate fi neaşteptată chiar şi pentru cineva născut aici.

Vom pleca din faţa Agenţiei Raiffeisen situată în Ansamblul Palas (Corp E2, Str. Palat nr. 3E, parter si etaj 1), ne întâlnim la ora 14:00, iar la 15:00 pornim pe traseu. Dacă vii fără bicicletă, vei primi una din partea organizatorilor, iar toată plimbarea va dura maxim o oră şi jumătate. Te aştept!

O nouă experienţă cinematografică posibilă în România

În afara celor pe care le vezi pe calculator la tine acasă (majoritatea seriale), sunt filme pe care nu le poți rata lăsându-le pe mâna unui cinematograf oarecare. Sunt filme care merită respectate și trebuie văzute în cele mai bune condiții cinematografice.

Cred că avem cu toţii experienţe neplăcute în cinematografele româneşti atât cu privire la condiţiile tehnice, cât şi în ce priveşte ambianţa. Ştiu ce înseamnă să prinzi jumătate de 3D la Avatar, dacă nu nimereşti pe rândul potrivit. Ştiu ce înseamnă să-ţi spargi timpanele la 300 doar pentru că ai stat în primele rânduri.

Ştiu cum ratezi o experienţă dacă stai la cinema într-un scaun mai rigid decât cele întâlnite în microbuzele care fac naveta. Şi mai presus de toate, ştiu cum este să nu te întâlneşti cu povestea unui film când în sală oamenii vorbesc, răspund la telefoane, când în spatele tău se şuşoteşte neîncetat, când abia vezi ecranul după ceafa celui din faţa ta sau negociezi cum cel de lângă tine spaţiul de rezemat cotul.

Toate aceste lucruri riscă să devină de domeniului trecutului, dacă odată cu lansarea Grand Cinema Digiplex – care va avea loc vineri, 23 septembrie – cele mai bune condiții pentru o experiență cinematografică completă vor fi să fie posibile și la noi.

Când spun cele mai bune condiţii mă refer la cele mai mari ecrane din România cu unghiuri perfecte de vizibilitate şi asistate de cel mai complex şi avansat sistem audio multi-dimensional (IOSONO). Adaugă ultima tehnologie 3D, fotolii şi canapele ajustabile din piele cu spaţiu suplimentar pentru picioare, săli VIP, garderobă, café bar şi lounge separat.

Gândeşte-te la două săli de cinema a câte 500 de locuri fiecare şi gândeşte-te la o sală de cinema (Grand Epika) cu 200 (dintre cele 500) de locuri ajustabile şi mobile care pot fi aranjate în diverse forme și se pretează la organizarea de diferite evenimente.

Minunăţia se întinde pe 14.000 de metri pătraţi şi oferă peste 2.600 de locuri de vizionare și se află în complexul Băneasa Shopping Center. Voi fi plecat în următoare zile din București, însă luni abia aștept să testez ceea ce poate fi cel mare și performant complex cinematografic din România.

Redescopăr Iaşul pe bicicletă


Cele mai vizibile semne de normalitate ale societății românești se văd atunci când te gândești la curentul favorabil mersului pe bicicletă care s-a dezvoltat considerabil în ultimii 5-6 ani. Dacă cineva ar fi spus în gura mare atunci că dorește piste pentru biciclete, centre de închiriere și marșuri organizate, ar fi fost considerat nebun și plin de fițe.

Toate acestea s-au întâmplat și încă se întâmplă pentru că o mână de oameni au organizat marșuri, au convins autorități locale, mass media și sponsori pentru susținerea acestor inițiative. Între timp, lucrurile s-au schimbat și bicicletele au intrat puternic atât în piesajul urban, cât și printre “obiceiurile de consum”.

Acum scris acum ceva timp de ce merită să mergi cu bicicleta și recitind acele rânduri îmi dau seama că rămân la aceeași opinie. Am fost la primele Bikewalk-uri în București, la ciclopromenadele nocturne, m-am bucurat de două veri pe bicicletă (în care am văzut metroul doar de câteva ori), iar anul acesta mi s-a propus un nou proiect pe două roţi: Oraşul pe bicicletă.

Orașul pe bicicletă este un proiect Raiffeisen care aduce în premieră componenta de veloturism în scopul descoperirii propriului oraş pe două roţi. Sunt implicaţi cinci bloggeri care se vor plimba cu bicicleta în cinci oraşe în scopul promovării veloturismului.

Am ratat turismul pe bicicletă atât în Viena, cât şi în Paris (nu m-am încumetat să pedalez cu harta în mână), însă de data aceasta am ocazia să redescopăr Iaşul pe două roţi. Vineri, 23 septembrie, voi fi la Iaşi şi voi urma un traseu pe bicicletă pentru descoperirea a trei obiective turistice. Pe site-ul orasulpebicicleta.ro – sau aici – mă poţi ajuta propunând obiective turistice care merită vizitate şi promovate în cadrul acestei initiaţive.

La plimbare se poate alătura oricine doreşte să descopere beneficiile turismului urban pe bicicletă. Vom pleca vineri, 23 septembrie, de la Agenţia Raiffeisen situată în Ansamblul Palas (Corp E2, Str. Palat nr. 3E, parter si etaj 1), ne întâlnim la ora 14:00, iar la 15:00 pornim pe traseu. Este  în regulă şi dacă vii fără bicicletă, vei primi una din partea organizatorilor.

Sunt foarte emoţionat pentru că n-am mai fost în Iaşi de un an de zile (atunci nimerisem o vreme urătă, deloc propice plimbărilor) şi nu m-am mai plimbat niciodată cu bicicleta prin oraşul studenţiei mele. Am totuşi o nelămurire pentru că, indiferent de traseul ales, vreau să îmi încerc norocul şi în alte locuri dragi: se poate urca pe bicicleta pe Copou?