Recunosc, n-am mai fost pe un stadion de mai bine de 10 ani, iar invitația Heineken pentru meciul de aseară (Oțelul – Benifica) a picat cel mai bine din mai multe motive. Mai întâi, pentru că îmi doream să văd și eu noul stadion, National Arena, și apoi pentru că un meci de Champions League chiar merită efortul.
Meciul în sine n-a fost spectaculos, spectatorii nu s-au îngrămădit aseară să vadă Oțelul, prin urmare, stadionul a fost în mare parte gol, însă chiar și așa senzația că te afli într-un templu modern este zdrobitoare.
Invitațiile primite erau la prima tribună și includeau accesul în zona VIP (noroc cu Toma că și-a dat seama) unde era plin de jurnaliști (unii chiar prietenoși) și unde aveai senzația că ești invitat la un eveniment de lansare.
Stadionul face toți banii (chiar și gazonul s-a comportat mai bine decât în meciul cu Franța) și mai are nevoie doar de echipe românești care să facă performanță sau – Doamne ferește! – chiar spectacol. Îmi doresc să văd aici meciuri de-ale Stelei și de-ale naționalei și mi-am propus să ajung – aproape cu orice preț – și la meciul cu Manchester de pe 18 octombrie.
Ce mi-a plăcut cel mult aseară a fost senzația de normalitate pe stadion încât gândul de a veni cu prietena la un meci nu pare deloc deplasat.
e o schimbare in bine ceea ce spui u dar nu iti recomand sa te duci la un derby gen steaua-dinamo cu prietena pentru ca e romania inca si un stadion nu poate schimba mentalitate de peluza.ft bun blogul o sa te urmaresc zilnic.
Mai bine du-te joi (ora 22) daca vrei sa vezi si atmosfera 🙂
Cu siguranta a fost destul de frumos acolo!
Pingback: Proiecte. Orgolii. Incertitudini | Gabriela Savitsky
ce baiat serios esti tu. serios iti spun. imi place de tine, senin, pasionat, deschis…si o aura aparte asa.
Stadionul arata intr-adevar bine, mai putin gazonul care e o alta problema, una tipic romaneasca. In schimb mai e mult pana la “educarea” celor care vin la meci, de la aprecierea corecta a facilitatilor noi (normale, pe stadioanele din alte tari) sau a modului de a se comporta fata de echipa favorita sau cea adversa, chiar si fata de ceilalti suporteri. Poate fi un punct de plecare, o piatra de temelie…urmata de Cluj, Ploiesti. Si poate de alte orase si, de ce nu, de alti microbisti…
Îmi plac articolele tale şi o să-ţi citesc blogul zilnic.:)