Un mit prost care este perpetuat în gândirea românească (mai ales cea de stânga) se referă la complexul Înaltei Porți pe care românii l-ar avea. A fost Istanbului unde ne-am ploconit, apoi a venit Moscova, iar acum ar fi Bruxelles și Washington. Diagnosticul care rezultă de aici se referă la slugărnicia românilor care urmează – nediscriminat și fără simț critic – directivele venite de la Centru. Continue reading
“Stai în banca ta” este un îndemn prudent și bine intenționat care, într-o traducere politicoasă, înseamnă “acceptă rolul în care te-au așezat ceilalți”.
Bineînțeles, morcovul este primul exemplu care-mi vine în minte. Unde-l pui, acolo stă. Uiți de el și dacă te întorci, îl găsești tot acolo. Nu s-a mișcat un centimetru. Nu a avansat deloc și dacă te uiți mai atent, vei vedea că începe să putrezească. Continue reading
A fost o perioadă nebună din viaţa mea. De dimineaţa până seara, vedeam numai Băsescu, numai cretini și numai pupincuriști. Mă luptam cu toţi într-o cruciadă frenetică. Da, au fost niște ani deliranți pentru mine. Mi-am pierdut prieteni, am rănit oameni şi am instigat la ură. Privind înapoi, îmi pare rău şi îmi cer scuze românilor. Eram într-un carusel din care nu mă mai puteam opri. Mă simt penibil numai când îmi amintesc de acele momente și uneori mă gândesc dacă eram eu însumi atunci.
fragment dintr-un interviu, Mircea Badea, 2017
Fragmentul de mai sus este, în mod evident, unul fictiv. L-am pus pe Facebook, însoțit de o poză ilustrativă, și credeam că va deveni viral. Naivitate totală. Continue reading
De ce atunci când înjuri pe cineva eşti nepoliticos, dar sincer, iar atunci când admiri pe cineva eşti suspectat de fals sau de prostie?
La prima vedere, pare mai profitabil să înjuri decât să admiri: nu-ţi este pusă la îndoială încrederea. Cel care admiră riscă mai mult decât cel care înjură. Continue reading
Mă uit în jur și observ că oamenii se pricep mai bine – au multă experienţă în această direcţie – să descurajeze, să dea peste mână, să taie aripi, să taxeze, să penalizeze şi să arate isteric că nu se poate. E nevoie de o artă – calmă şi deschisă – a încurajării. A copiilor, a părinților, a iubiților, a prietenilor, a celor care riscă, a celor care fac un pas în față, a celor care fac lucrurile altfel şi a celor care sunt diferiţi.
Spun o idee de proiect unui prieten.
“Da, bună idee, m-aș băga și eu” îmi zice.
Ce a urmat după această replică politicoasă sau nu, bine intenționată sau nu? Un șir de argumente – unele destul de logice – pentru care ideea nu poate fi pusă în aplicare. Continue reading
Săream doar un singur gard și nimeream într-o altă lume.
Au plecat la oraș, mi-a spus bunica.
Era lumea unor vecini absenți care lăsaseră în urmă o curte plină de umbre și o casă apărată, de jur împrejur, de niște flori mari de un roșu închis. Era ca niște trandafiri, dar fără țepi.
Bujori, mi-a spus bunica. Continue reading
La coada oricărui clasament al productivității stau oamenii generoși. Cei care își sacrifică propriul timp pentru a-i ajuta pe ceilalți. Cei care își risipesc propria energie pentru binele celorlalți.
În fruntea oricărui clasament al succesului stau alți oameni generoși. Cei care ajută, cei care sunt mai mult colaborativi decât competitivi.
Diferența dintre cele două grupuri constă în modul cum evită un fenomen denumit generic . Pe românește, este teama oricărei persoane care dezvoltă un comportament generos: riscul de a fi călcat în picioare.
Nu este de mirare că sfatul pe care-l primim ori de câte ori sunt prea buni cu ceilalți este următorul:
“Ești prea bun, iar ceilalți se vor folosi de tine” Continue reading
Este una dintre cele mai neinspirate întrebări: Care este sensul vieții?
Am dobândit o oroare faţă de această întrebare din timpul facultății. Majoritatea fetelor cu care ieșeam pe atunci, aflând că studiez filosofia, îmi puneau la un moment dat această întrebare. Unele erau ironice, așteptându-se să cad în capcana unei expuneri prețioase. Altele erau serioase, așteptând o dezlegare și o lămurire. Continue reading
Sunt mai mult șanse să te comporți decent față de cineva cu care te vei reîntâlni decât cu cineva pe care probabil nu-l vei mai întâlni niciodată. Nu spun că este bună această diferență, dar statistic acordăm o mare importanță celor pe care riscăm să-i revedem și a doua zi.
Din acest motiv, la un nou loc de muncă, în primele zile, ne dăm peste cap să creăm o impresie bună. Devenim mai atenți: cu acei oameni ne vom petrece o parte din viitorul nostru, de acei oameni va fi legată starea noastră de bine. Se fac – conștient sau inconștient – niște calcule din care rezultă un anumit tip de comportament. Suntem mai cooperanți cu vecinii decât cu străinii,suntem mai atenți cu colegii de muncă, suntem mai răbdători cu frații și părinții. Continue reading