Nu am nicio problemă cu idei banale, evidente, simple și la mintea cocoșului care sunt preluate din stânga și apoi aruncate în dreapta. Multe idei trebuie repetate de o mie de ori și spuse fiecărei generații.
Nu am nicio problemă cu ideile răsuflate pe care eu abia acum le descopăr. Nu contează vechimea sau noutatea.

Am o problemă în schimb cu ideile proaste. Mi-e teamă să-mi treacă viața în timp ce port la sânul meu toate ideile proaste care nu încurajează niciun zbor, care îmi mint propriul potențial și care îmi scuză lașitățile. Continue reading →

Mă sperie această nouă formă de cenzură:

El spune aşa: “De facto, Patapievici este un intelectual cenzurat. Orice ar spune, ştiu alţii mai bine decât el ce a spus. Orice ar spune, el spune, de fapt, ce spun alţii despre el”. Mi-a deschis ochii Dan, pentru că există o formă de cenzură care nu interzice ceea ce spui, ci este cenzura care înconjoară orice ai spune cu o etichetă care, de regulă, pentru a fi eficace, este un stigmat.

Acestă cenzură recentă este dintre cele mai subtile. Poți să spui ce vrei, dar îți punem noi eticheta. Poți spune ce vrei, dar îți furăm noi sensurile cuvintelor. E un stigmat care te învăluie ca un cocon în mijlocul căruia poți face totul, dar nimic nu mai contează. Continue reading →

Voice Recorder se cheamă aplicația de pe telefon. O probasem acasă și se auzea decent, dar pentru a nu avea surprize, am decis să ne vedem dimineața, într-o ceainărie aproape goală.
Îmi dăduse cu câteva zile înainte un mesaj pe Facebook prin care mă ruga să îi iau un interviu. Mi s-a părut ciudat, i-am spus că nu am luat niciodată un interviu.

E un tip care are o afacere on line, ne întâlnisem de câteva ori în anii trecuți, dar nu sărisem dincolo de obișnuitele conveniențe. Acum mă abordase pe Facebook cu o cerere la care nu mă așteptam. Am schimbat câteva mesaje și m-am lămurit: dorea să-mi spună o poveste.

Reușise să mă flateze, mi-a citit blogul, chiar mi-a lăudat un articol mai vechi și a reușit să mă facă curios. Sunt un tip naiv, spune-mi că ai o poveste și m-ai câștigat. Continue reading →

There is a trick I use in this article: writing in English provides me more courage to be more open adressing some issues about blogging that are both personal and professional. Some scary, some sad and some kind of private and self-defecating.
To a Romanian audience, articles about blogging written in English seem more insightful and trusful. If a I use some references too and start dropping names, I might gain an aura of authority. Continue reading →