O teză exprimă doar ce dorește autorul. Poate fi abordată fugar într-un eseu sau cu pretenții exhaustive într-un tratat sau lucrare de specialitate.
O operă de artă – un roman, un film sau o pictură – depășește intenția creatorului și atinge o zonă plină de simboluri și imagini deschise interpretărilor multiple. Continue reading
Aveam 17 ani și, uitându-mă pe o hârtie unde erau trecute multe zerouri, am crezut că voi muri și că toate temerile mele, în urma unei crize avute cu câteva luni înainte, fuseseră întemeiate. Continue reading
Mamaia, bunica din partea mamei, spunea “ci ne izbăvește de cel rău” și ceva îmi suna greșit. Corect era “ci ne mântuiește de cel rău”. Nu conta pentru ea acestă diferență semantică și probabil nu conta nici pentru mine, nepotul ei botezat catolic, dar este prima amintire religioasă.
Bunicii catolici, deși se rugau în mod corect, folosind “și ne mântuiește de cel rău”, nu cunoșteau rugăciunile pe care le învățasem în partea cealaltă. “Înger, îngerașul meu” și “Doamne, Doamne, ceresc Tată”. Continue reading
Sunt omul unor decizii ciudate care, privite retrospectiv, au probabil un sens, dar nu sunt în stare să-l găsesc.
În primăvara lui 2008, mi-am dat demisia de la jobul pe care-l aveam de 2 ani cu gândul să scriu un roman. Cum se întâmplă ori de câte ori îmi fac un plan, altceva se întâmplă. Am cunoscut o fată, iar șase luni mai târziu, când eram deja despărțiți, când banii mi se terminaseră și când romanul nu fusese scris, a trebuit să mă angajez din nou. Continue reading
Avea în jur de 40 de ani și trăia pe unde apuca. Uneori pe la cunoscuți, alteori prin hoteluri ieftine. Într-o țară străină, fără job, cu un trecut dubios și fără prea mari prospecte.
Aștepta răspunsuri din toate părțile. Poate Dumézil îi va găsi ceva la Universitate (măcar să țină câteva cursuri), poate Ananda Coomaraswamy – căruia îi scrisese disperat – îi va găsi un post în SUA (fie și profesor de liceu). Continue reading
Este una dintre cele mai riscante întrebări. Rişti să afli că ţi se pare doar ţie şi că eşti singur.
Sunt multe cazuri în care – din cauza acestui risc – nimeni nu îndrăznește să întrebe:
“Mi se pare doar mie sau este un elefant în mijlocul camerei?” Continue reading
Oamenii care fac lucruri bune ar trebui să tacă. Este un mesaj pe care îl văd zilnic transmis celor care comunică atunci când fac voluntariat, care deszăpezesc aleea din fața blocului, celor care donează sânge și scriu pe Facebook, celor care fac donații publice, celor care se laudă că merg cu bicicleta sau celor care plantează copaci.
Oamenii care fac lucrurile bune ar trebui să tacă. Să se sacrifice în tăcere, să doneze în anonimat, să stea în banca lor cu gesturile civice neinvitate și neîncurajate.
O dată scos din tăcere și anonimat, gestul tău devine suspect prin intenția sa. L-ai făcut doar pentru imagine. Nu te mai lauda inutil, știm noi care ți-e hramul.
Să vă povestesc o întâmplare de săptămâna trecută în care eu, receptor de mesaje, am fost păcălit.
Andi Moisescu pune o poză pe pagina lui de Facebook în care avea barbă și eu cred că este pe bune. Mai mult, în descrierea pozei spune că o îngrijește de trei luni și cere opinia lui Cosmin Tudoran (“un bărbos notoriu”, cum a fost prezentat într-un articol de ziar). Am văzut poza și mesajul și mi-am spus în naivitatea mea: cât de tare, Andi Moisescu și-a lăsat barbă!
Mai mult, am lăsat chiar un comentariu (#asaincepe) şi-am trecut mai departe. Continue reading
Profețiile care se împlinesc nu sunt un mit. E adevărat că miturile și literatura sunt pline de astfel de profeții, dar nu mai puțin adevărat este că această idee a fost testată în nenumărate experimente sociale.
Pe scurt, ideea profețiilor care se împlinesc spune că interpretarea unei situații produce efecte reale care confirmă interpretarea (indiferent dacă aceasta e falsă sau e adevărată). Continue reading
