Voice Recorder se cheamă aplicația de pe telefon. O probasem acasă și se auzea decent, dar pentru a nu avea surprize, am decis să ne vedem dimineața, într-o ceainărie aproape goală.
Îmi dăduse cu câteva zile înainte un mesaj pe Facebook prin care mă ruga să îi iau un interviu. Mi s-a părut ciudat, i-am spus că nu am luat niciodată un interviu.

E un tip care are o afacere on line, ne întâlnisem de câteva ori în anii trecuți, dar nu sărisem dincolo de obișnuitele conveniențe. Acum mă abordase pe Facebook cu o cerere la care nu mă așteptam. Am schimbat câteva mesaje și m-am lămurit: dorea să-mi spună o poveste.

Reușise să mă flateze, mi-a citit blogul, chiar mi-a lăudat un articol mai vechi și a reușit să mă facă curios. Sunt un tip naiv, spune-mi că ai o poveste și m-ai câștigat.

Era deja la masă când am ajuns. Un tip înalt, prezentabil, cu jumătăți de manșete bine aranjate ieșind de sub un pulover subțire. Mi-am așezat telefonul între noi, printre cafele și scrumieră, și am mai discutat un sfert de oră până când povestea încet-încet a început să apară.

“Să o iau cu începutul. Cele mai importante momente din viața mea au avut legătură cu femeile. E un gând care încă mă obsedează, dar am observat că în orice schimbare pe care am făcut-o, orice deturnare pe care viața mea a luat-o, femeile au avut o rol hotărâtor.

Îmi plac femeile. Îmi plac mult femeile. Poate prea mult, dacă mai ții minte campania făcută de Gazeta Sporturilor acum câțiva ani. Mulți ani de zile au fost o obsesie zilnică pe care am întors-o pe toate fețele trecând prin toate fazele: adolescența timidă, masturbările zilnice, o relație serioasă în timpul facultății și schimbarea ultimilor ani despre care vreau să-ți vorbesc.

Mi-am făcut firma împreună un prieten din facultate. La început eram doar noi doi, iar apoi am crescut. Am început să facem bani și – fără să-mi dau seama la început – ajunsesem să fiu privit ca un bărbat de succes.

Succesul, indiferent că e real sau e doar perceput, atrage. Când am fost perceput ca fiind un bărbat de succes, femeile au început să apară. Să le văd în jurul meu, să asculte, să provoace, să fie curioase și să flirteze. Nu știu cum să o pun mai delicat, dar când femeile apar, femeile se întâmplă. Nu doar una după alta, ci simultan. Apar, dispar, unele stau mai mult, altele se evaporează fără să-ți dai seama. După unele alergi, după altele nu alergi. It’s a revolving door.

Este o piață de desfacere în care ai impresia că tu alegi – pentru că oferta este atât de mare și variată, dar apoi îți dai seama că ele te-au ales pe tine. De cele mai multe ori, chiar înainte ca tu însuți să realizezi, ai fost deja ales.

În acea perioadă mi-au plăcut la nebunie aventurile cu femei și ajunsesem la concluzia că te poți bucura de o femeie doar în cadrul unei aventuri. Într-o aventură, femeia este mai lipsită de inhibiții, ajunge foarte repede la curajul de a fi ea însăși și începi să o apreciezi fără să te izbești de tabieturile diferite, ideile fixe, complexele și traumele mai vechi.

De multe ori în cadrul unei aventuri femeia se reinventează, își asumă un avatar, explorează și încearcă lucruri pe care în mod normal nu le-ar face.
În plus, cum munceam destul de mult în acea perioadă, aventurile mi se păreau experiențe puțin costisitoare: te bucuri de ce are mai bun o femeie fără plătești costurile prezenței ei prelungite.”

Aici s-a oprit. Nu reușisem să-mi stăpânesc un zâmbet.
“Ştiu că anumite fraze vor părea destul de cinice” îmi zice.

“Îmi plăceau mai ales femeile care erau în alte relații căci, atunci când înșeală, o femeie își împinge toate limitele. Dacă tot o face, de ce să nu se bucure din plin? Parcă se răzbunau pe timpul pierdut, parcă își căutau o altă intensitate și de multe ori simțeam o recunoștință din partea lor. Le ofeream lucruri pe care nu și le luau din cealaltă parte. Se simțeau ascultate și provocate, se amuzau mai mult și se descopereau pe sine într-un alt ritm și într-un alt context.

Nu m-am simțit niciodată vinovat când o femeie își lăsa prietenul sau soțul pentru a bate la ușa mea. De multe ori nici nu m-a interesat și-mi propusesem să nu mă intereseze pentru că nu era treaba mea să fiu judgemental. Probabil își doresc o aventură tocmai pentru că cineva le judecă prea mult, cine știe?

În ciuda acestor aventuri, nu eram mulțumit. Mă bucuram de anumite femei care mă doreau, dar vroiam mai mult. Vroiam femeile pe care eu mi le doream. Ghici ce-am făcut atunci?

M-am apucat de învățat. Un prieten, știindu-mi stilul de viață, mi-a dat cartea lui Neil Strauss și a crezut că face o glumă. Fusese o glumă bună, dar eu am luat-o în serios. Am disecat acea carte ca manualul de geografie și, după ce am terminat-o, doream și mai mult. Am început să caut pe net cărți, dvd-uri, m-am întâlnit chiar și cu câțiva tipi din domeniu, exersam tutoriale și stăteam nopțile pe tot felul de forumuri. Toate erau despre același lucru: cum să agăți și cum să seduci o femeie.

După ceva vreme, am început să mă sperii. Chestiile alea pe care le-am învățat și pe care începusem să le aplic în jurul meu chiar funcționau. Nu erau bullshit. Erau noțiuni de psihologie pe care aplicam în interacțiunile mele sociale (de multe ori le aplicam și când mergeam la vreo negociere) și produceau rezultate.

Atunci a început jocul. Era o tipă de pe Facebook căruia îi admiram profillul, dar nu aveam curajul să o abordez. Mi se părea out of my league. Cu tot succesul pe care credeam că-l am, cu toate impresiile mele bune despre mine.
Într-o seară, după ce m-am învârtit de câteva ori în jurul laptopului, deschid fereastra de chat și îi spun:
“Aș vrea să ieșim la o cafea”
Când mi-a răspuns “da”, am zis că l-am apucat pe Dumnezeu de picioare.

Îmi făcusem tot felul de scenarii (că poate e arogantă, că poate nu sunt genul ei), evaluam toate răspunsurile posibile (negative majoritatea) și căutam acea replică inteligentă, dar totul fusese mult mai simplu: trebuia să încep prin a fi sincer și direct.
Față în față, lucrurile curgeau la un alt nivel: rămâneam la fel de sincer, dar îmi exprimam sinceritatea și ceea ce eu sunt în cadrul unor povești și cu ajutorul unor rutine.”

Aici mi-a explicat câteva concepte de bază.

“Aventurile începuseră să devină mai pline de provocări, iar femeile întâlnite erau altceva. Femei frumoase, inteligente, încrezătoare, cu simțul umorului. Intrasem în Regat, vorba lui Seinfeld, și vedeam femei. Nu puștoaice, nu studente sau secretare ușor impresionate de oricine spune o glumă și aruncă o aluzie.
În Regat, femeile aveau altă clasă și joaca parcă nu mai era joacă. O femeie inteligentă te citește în câteva secunde. Dacă ești fake, dacă începi cu abureli, ți se întoarce imediat spatele.
În Regat, trebuie să fii tu însuți și de multe ori nici acest lucru nu este suficient: trebuie să fii cea mai bună versiunea a ta.

E plină lumea de bărbați buni care au o singură putere: aceea de a fi invizibili. Bărbați ignorați care se plâng că femeile pe care ei și le doresc sunt afurisite și femei care se uită în jur și se întreabă unde sunt bărbații buni. Îţi spun eu unde sunt. Au devenit invizibili și prezintă în jur cea mai proastă versiune a lor: sunt cinici, sarcastici, lipsiți de încredere, defensivi și consumă energie încercând să pară interesanți.
E plină lumea de bărbați cu suflete bune care nu reușesc să fie aleși și nu doream să fiu unul dintre ei.

Devenise din ce în ce mai ușor și îmi ridicam din ce în ce mai sus standardele provocărilor. Devenise o manie zilnică și nu mă mai puteam abține. Ori de câte ori apărea o femeie în jurul meu, intram în pielea unui prădător și calea către cele mai ciudate experimente sociale era deschisă.

Un prieten mai vechi îmi spusese atunci că am devenisem un obsedat sexual care se gândește numai la femei de dimineața până seara, dar se înșela. Eram dinainte un obsedat sexual, doar că acum începusem să-mi trăiesc visele și fanteziile.”

Aici s-a întrerupt. Cerusem din nou comanda, îi sunase telefonul și s-a scuzat că trebuie neapărat să răspundă. Eu m-am dus la baie.

“Femeile te învață al naibii de multe lucruri. De multe ori, nici nu o fac programat. Trebuie doar să fii atent. Dincolo de poveștile și dorințele lor, femeile te învață lucruri despre tine însuți. Dacă nu poți să spui un lucru nou pe care l-ai aflat despre tine însuți interacționând cu o femeie, ai pierdut timpul. Mai grav, i-ai pierdut și ei timpul, iar acest lucru nu este de iertat.
Înseamnă că interacțiunea s-a petrecut la un nivel superficial și tu credeai că totul e despre sex. Poate că toate lucrurile se îndreaptă către sex, dar sexul este despre cu totul alte lucruri.

A fost o seară acum câteva săptămâni în care am avut un declic. Privindu-mi soția în timp ce dormea (o căsnicie de trei ani), am fost invadat de un sentiment de recunoștință față de toate femeile pe care le-am cunoscut. Cum să spun? Eu sunt rezultatul unui proces de finisare la care a contribuit fiecare femeie de care m-am îndrăgostit, fiecare femeie pe care am dorit-o, fiecare femeie care m-a avut.

Toate femeile pe care le-am întâlnit au lăsat o urmă în mine. Uneori au fost o zgârieturi și răni, uneori am simțit că mi se trage covorul de sub picioare, dar de cele mai multe ori femeile reușesc să atingă și să mângăie ceea ce ai mai bun în tine.

După toate femeile, după toți anii nebuni, nevastă-mea s-a ales cu cea mai bună versiune a mea pe care zilnic o finisează și o finisează. Continuă opera tuturor femeilor de dinaintea ei.”

Îmi povestește despre căsnicia lui, despre planurile de a avea un copil și despre noua lui pasiune: alergatul.

“Any last words?” îl întreb.
“Women are predators posing as a house pet. E un citat găsit nu știu pe unde, dar care mi-a rămas în minte. Ca orice prădător, femeia are nevoie de respect, de un teritoriu al ei și de provocări. Nu e de glumit, nu-ți poți bate joc.”