Acum câteva săptămâni, la Pitești, în urma unor prelungite operațiuni de supraveghere, a fost descoperit un bordel. Printre clienții obișnuiți ai stabilimentului s-au numărat și câțiva fotbaliști de la echipa de fotbal CS Mioveni.
“La aflarea acestei vești, patronul echipei a explodat”, ne explică reporterul.
Cadrul în biroul patronului. Acesta declară calm:
“Trebuie să recunosc că nu mă încântă această situație…”

• Vezi AICI declarația care ar putea declanșa războiul
• Decizia care ar putea arunca PLANETA în AER… vezi AICI
• Sărutul monden care te dă pe spate… click AICI
• IMAGINI HALUCINANTE: Au luat-o razna. Așa arată o femeie după… click AICI
• FEMEIA care a șocat întreaga lume! MĂREȘTE IMAGINILE
• Greşeala IMPARDONABILĂ a prinţesei Charlene de Monaco. Toată lumea bună râde de ea
• Haoleo! Ce mişto e în palatele ţigăneşti. Un fotoreportaj care te va lăsa mască
• Copilul, jumătate om, jumătate vampir. Imaginea pe care o aşteptau milioane de oameni

Parcă am fi o populaţie semi-adormită care abia aşteaptă să fie trezită din mizeria neştiinţei prin aceste ştiri. Parcă atenţia noastră este atât de deficitară încât avem nevoie de asemenea cârlige. Nu e greu de imaginat ce ar ieşi dacă am transpune aceeeaşi retorică în viaţa de zi cu zi:

• Copilul către părinte: “Vezi aici ce notă am luat azi. Vei muri de râs”
• Soţia către soţ: “Ţi-am gătit mâncarea care poate declanşa războiul”
• Soţul către soţie: Măreşte imaginea, acesta este salariul meu!”
• Nepotul către bunic: “Ai fi şocat să afli cine s-a bătut azi în curtea bisericii”
• Angajatul către şef: “SENZAŢIONAL, azi voi munci!”
• Anunţ la Căminul Cultural: “Citeşte mai departe ce-a putut să facă Ion cu o simplă coasă”

Exemplele pot continua la nesfârşit şi aş trage o concluzie, dar mă duc să dau click pe “SENZATIONAL! Cum arata “ALIENATII MINTAL” care il voteaza pe DAN DIACONESCU – acesta e “POPORUL” LUI DD”.

La o ediție de Online PR Boot Camp de astă toamnă, în timp ce mă prezentam celor din sală, mi-a venit ideea de a face un catalog de întâmpinare atât pentru pentru cititori, cât şi pentru companii și agenții. Profilul meu de blogger este în mod evident public, dar acesta este o carte de vizită schematică care cuprinde doar câteva coordonate.

Ce înțeleg printr-un catalog de întâmpinare ar fi un inventar al preferințelor mele, ce îmi place și ce nu îmi place, și o descriere succintă a mizelor pe care mi le asum ca blogger.

Îmi place să călătoresc. De fapt, cui nu-i plac călătoriile? În ultimele luni, am stat mai mult pe drumuri, atât prin țară, cât și prin Europa și n-am găsit niciun motiv să mă plâng. Oboseala, hotelurile, starea drumurilor sau cheltuielile, toate acestea devin secundare dacă le pui în balanța aventurilor trăite și a amintirilor dobândite.

Îmi place să Continue reading →

În ultimele luni, am fost mai mult pe drumuri și așa mi-ar plăcea să fie toată primăvara și toată vara. Atât prin Europa, cât și prin România. Am avut o săptămâna de odihnă în care însă nu am avut deloc stare, mi-am făcut tot felul de planuri (de viitoare escapade și călătorii), însă până atunci abia am aștept Siemens Race.

Am mai povestit, dar reiau. Este o cursă în care zece bloggeri – cinci echipe – se vor întrece prin Romania pentru descoperirea soluțiilor de dezvoltare urbană sustenabilă. Totul se va întâmpla începând de joi, în perioada 10-16 mai, de-a lungul a 1.500 km străbătuți prin 12 oraşe: Craiova, Govora, Câmpulung, Braşov, Târgu Secuiesc, Bacău, Iaşi, Vaslui, Galaţi,  Ţăndărei, Constanţa şi Bucureşti.

În această vânătoare de comori prin toată ţara, fac echipă cu Alex Negrea – Relaxaţii este numele echipei – şi vom avea nevoie de susţinerea cititorilor şi prietenilor de pe Facebook pentru rezolvarea unor quizz-uri din cadrul competiţiei. Este destul de simplu: vom pune nişte întrebări pe conturile noastre de Facebook, iar răspunsurile se pot găsi rapid pe www.siemens.ro și pe blogul www.hitechpedia.ro.

Vestea bună este că ajutorul primit nu va rămâne nerecompensat. La finalul competiţiei, cel mai activ prieten va primi o bicicletă Hervis Sports, model MTB X-Fact Extreme Comp.

Toată aventura va fi acoperită de poze şi  filmuleţe atât de la mine, cât şi de la Alex şi nu exagerez deloc când spun că vor fi surprize.

Despre ceilalţi concurenţi nu prea am cuvinte de laudă. Pentru a da doar câteva exemple, fetele – în mod pripit – se văd deja câştigătoare, iar Răzvan se gândeşte să joace murdar pentru că, pur şi simplu, alte şanse nu există:)
Noi – după cum o spune şi numele echipei – avem acea relaxare pe care doar campionii şi-o permit şi sperăm ca acest lucru să se vadă pe durata întregii curse.

“Eu aș vrea să se întoarcă comuniștii”
Îmi observă privirea în oglindă.
“Aaa, dar eu sunt comunist! Nu cu Ceaușescu, ci comunismul ala de la mama lui, de la Marx.”
“Păi, ce are capitalismul?”
“Capitalismul, eu așa am învățat la școală și asta văd și acum, capitalismul este exploatarea omului de către om.”

Ce argumente aș fi putut să-i aduc?

Dacă mergi pe stradă, cu microfonul în mână şi camera după tine, vei întâlni o mulţime de români nemulţumiţi. Dacă îl întrebi pe nenea din parcarea de la Lacul Roşu, pe vânzatoarea din Braşov sau pe profesorul din Paşcani, vei găsi aceleaşi răspunsuri. O nemulţumire generalizată cu privire la salarii, la condiţiile de viaţă, la politică şi, în general, o scârbă coborâtă ca o ceaţă asupra a tot ceea ce înseamnă a fi român.

A fi nemulţumit nu este un lucru rău în sine, dăunător este să rămâni închis în cuşca acestei nemulţumiri, să nu faci nimic dincolo de ea. A te opri la treptele de jos ale aceste atitudini are un singur rezultat: acumularea de înfrângeri şi umilinţe zilnice. Efectele le vedem în jur, o ţară înfrântă şi păcălită zilnic. Cu puncte de nemulţumire care nu se coagulează în solidarităţi, cu vociferări care nu se ridică la gradul de coerenţă al unei luări de poziţie.

Nu propun nicio rezolvare şi nu doresc să aleg drumul pesimismului. Scriu acest articol – iartă-mi emfaza – cu gândul la acei pensionari dintr-un sat fără nume care au aflat că pot participa la şedinţele Consiliului Local şi sunt gramadă acolo, în fiecare zi, spre disperarea aleşilor.

E un început de participare dincolo de prezenţa la vot o dată la câţiva ani.
E un semnal că mulţi ceţaţeni există şi că sunt atenţi dincolo de mitele electorale.
E o speranţă că oamenii pot alege să nu rămână în defensivă la nesfârşit.

Au fost trei zile de vis la Amsterdam. Cu plimbări, cu vizite și distracție, cu poze, glume şi farse. Dincolo de acestea, la Amsterdam ne-am dus să facem treabă. High Impact Friends, eveniment organizat de Revista Biz,  a pus față în față bloggeri și companii, în sesiuni prelungite de workshopuri, prezentări, discuţii şi probleme ridicate în modul cel mai îndrăznet şi deschis.

Ne-am pus şi nu ne-am pus de-acord, au fost întrebări şi cu răspuns şi fără răspuns. Atât lămuriri, cât şi nelămuriri, atât probleme vechi, cât şi unele noi.

Pentru mine, a fost o ocazie să arunc un ochi în curtea unei agenţii ca Premium PR – reprezentată de Sorana Savu – şi o bună oportunitate de a mai lămuri câteva dintre detaliile spinoase ale colaborării dintre bloggeri şi companii.

Chestiunile ridicate au fost multe, dar doresc să punctez un singur subiect: advertorialele. S-a vorbit despre moartea advertorialelor (Sebastian Bârgău) sau trecerea lor într-un plan secund în comparaţie cu proiectele pe termen lung (Alexandru Negrea).

Practica advertorialelor (s-a observat că este un cuvânt urât) punctuale tinde să devină din ce în ce mai rară, atât pe fondul schimbării pieţei, cât şi în urma rezultatelor. Articolele sponsorizate au un impact mai mare atunci când sunt integrate într-o poveste pe care doar un proiect amplu şi pe termen lung o poate oferi. O campanie punctuală are mai puţine şanse atât la poveste, cât şi la nişte rezultate decente.

În mare parte parte, bloggerii tind să se orienteze către colaborări prelungite cu branduri şi companii care au deschidere în această zonă.

Am aflat că atât agenţiile, cât şi companiile au aşteptări mari în ce priveste iniţiativa din partea bloggerilor. Aceştia pot propune idei şi proiecte şi sunt încurajaţi să îşi aducă aportul lor dincolo de calitatea de emiţători de texte.

S-a ridicat, de asemenea, problema bloggerilor influenţi şi a bloggerilor populari. De la influenţa ca un apanaj al autorităţii şi al legitimităţii la popularitate care este trăsătură fluctuantă şi non necesară în cazul bloggerilor influenţi. S-au dat exemple de bloggeri influenţi (Orlando, Manafu, Bobby Voicu), bloggeri care sunt atât influenţi, cât şi populari (Chinezu, Visurât) şi bloggeri populari (Piticu, Arhi).

Discuţia e lungă şi voi reveni cu mai multe detalii despre problemele dezbătute la Biz Amsteram într-un articol viitor.

Dincolo de toate proiectele pe care le-am lansat și inițiativele la care am participat, am văzut o mulțime idei bune care n-au apucat să vadă lumina zilei. Unele au fost puse în practică cu timorare, iar altele și-au ales momente mai puțin oportune. Uneori prea repede, iar alteori prea târziu.

Proiectul pe care îl anunț acum este o idee mai veche, dar pe care abia în ultimele luni m-am încumetat să o conturez. Din dorința de a vedea unele locuri, din dorința de a cunoaște unii oameni. Mă gândeam la un mod mai aventuros și mai imprevizibil de a face turism și la un alt stil de a fixa amintiri noi în locuri necunoscute.

Este o idee care, pentru mine, a devenit din ce în ce mai oportună pentru că îmbină două coordonate de care mă simt apropiat:
1.a călători în locuri mai puțin sau mai mult îmbibate de clișee
2.a te folosi de o mașină ca instrument al libertății de mișcare

Sunt două coordonate pe care acum le voi pune la încercare lansând proiectul dineuropa.ro.

dineuropa.ro va cuprinde călătorii cu maşina prin Europa în încercarea de a cunoaște oameni, locuri și mentalități dincolo de clișeele turistice și prejudecățile sedimentate în timp.

dineuropa.ro este o provocare jurnalistică care va cuprinde content video și foto împreună cu articole și interviuri, folosind – în timp real – potențialul Social Media. Totul în încercarea de a cunoaște prin descoperiri și a te recunoaște prin călătorii.

Dincolo de caracteristicile unei nișe mai mult sau mai puțin încercate, dineuropa.ro este o provocare personală cu privire la ceea ce am numit până acum – destul de pompos – virtuțile transformative ale călătoriei. Toate aceste idei vor prinde mai mult contur după prima călătorie.

Lansarea dineuropa.ro precede cu câteva zile prima excursie pe care o voi face – foarte curând – în nordul Italiei. Mâine, voi anunța detaliile și modalitatea de desfășurare, calendarul ediției pilot și, bineînțeles, partenerii acestui aventuri.

Am fost acasă zilele acestea, la Moinești, cu ceva probleme personale și marți a trebuit să fac un drum până la Zemeș, o comună situată la 10 km de oraș. Nu aveam de unde să știu că îmi era dat să merg pe unul dintre cele mai proaste drumuri județene din țară.

Zona e plină de petrol și schele de foraj, drumul e deservit zilnic de mașini cu tonaj mare și te-ai fi așteptat ca, cel puțin din rațiuni economice, infrastructura să fie la un nivel decent.

Gropile, denivelările și asfaltul rupt din cauza alunecărilor de teren conturează un traseu de enduranță pe care oamenii și agenții economici din zonă îl străbat zilnic. M-a uimit nu starea drumului, te cam obișnuiești la câte vezi, ci mai ales evidența unei nepăsări a autorităților locale sau județene cu privire la binele oamenilor din zonă. Un filmuleț din 2010 – de atunci degradarea a continuat – arată un drum din lumea a patra, vorba unui localnic.

În timp ce mergeam ca într-un poligon cu jaloane, luându-mi 40 de minute pe traseu de un sfert de oră, mă gândeam unde poate încăpea atâta bătaie de joc, de ce nu se face nimic pentru reabilitatea unui drumul mai prost decât orice uliță din orice sat și, mai ales, de ce oamenii acceptă să fie umiliți de autorități nu doar incompetente (aici mai presupui o bună intenție), ci chiar răuvoitoare.

După câțiva kilometri, întrebările mele și-au găsit un răspuns. Oamenii au înghițit destul și au ieșit în stradă (un termen ironic în condițiile de față). Indiferent cât de blazat și resemnat este românul, ceea ce este sigur e că nu-l poți păcăli la nesfârșit.

Probabil, într-un final se va rezolva această problemă blocată politic între primăria comunei, Consiliul Județean și MDRT, este an electoral, însă văd o altă concluzie care poate fi trasă de aici.

Vrând-nevrând, în contextul actual (cu criza, cu intrarea României în UE, cu viciile societății și corupția generalizată), românii sunt obligați din ce în ce mai des să se implice politic și civic în viața de dincolo de blocul și curtea lor. De la pensionarul care se duce să participe la ședințele unui Consiliu Local sau de la adolescentul care face voluntariat până la tinerii care vor să facă un alt tip de politică în țara asta și până la generația 35+ care învață din mers să își negocieze mai dur și mai conștient contractul social care acum pare o simplă păcăleală.

Din păcate, cu tot optimismul meu, cu toate naivitățile funciare care mă caracterizează, aflu încet și sigur că sunt zone, situații și contexte sociale în România unde chiar nu se mai poate continua în ritmul și în halul acesta.