Mă laud în sinea mea și față de prieteni că prima amintire pe care o am este despre iubire. Am 4-5 ani, bunica mă ține de mână, ne aflăm pe peronul gării și îi spun, arătându-i un cuplu care se îmbrățișează:
“Uite, se iubesc” Continue reading
There are some awesome problems to solve. Este o frază auzită într-un clip publicat de Facebook și mi-a rămas în minte.
Am încercat să-mi imaginez starea de spirit din spatele acestei fraze. Este destul de ciudat. Ce înseamnă să te bucuri de provocarea rezolvării unor probleme? Să te minunezi de existența unor provocări? Care ar fi opusul acestei stări? Tristețea faptului de a nu găsi nimic de rezolvat? Drama epuizării tuturor problemelor? Continue reading
În aceeași zi în care am văzut The Lone Survivor, am citit într-un articol de pe contributors.ro, următoarea frază:
“Eroismul nu mai are argumente în lumea de astăzi”
Alăturarea celor două universuri discursive pare ciudată. Pe de o parte, e un film – fie chiar bazat pe fapte reale – despre niște eroi clișeizați (soldați americani), iar pe de altă parte o argumentare coerentă care restrânge eroismul la posibilitatea de a muri la război pentru suveranitatea şi integritatea teritorială a unui stat (a altui stat).
Din păcate sau din fericire, integritatea teritorială nu este doar o realitate juridică, este un loc geometric în care mituri și idealuri își găsesc justificarea, iar pentru mituri și idealuri oamenii încă se mai sacrifică. Continue reading
Un prieten, la telefon:
“Ce faceți mâine seară, aveți chef de un film?”
Este o întrebare care – mă simțeam mândru să o realizez – implică o decizie în care “noi”, iar nu “eu” joacă rolul principal. Poate îmi place filmul sau nu, poate am chef de ieșit sau nu am chef, dar trebuie să o întreb și pe ea.
“Vrei să ieșim mâine la film (cu X și Y)?”
De multe ori – nu întotdeauna – în funcție de mișcarea unor planete interioare pe care nu pot să o înțeleg, răspunsul la această întrebare este tot o întrebare:
Continue reading
Este o bicicletă nouă pe care am luat-o – sub formă de împrumut – de la centrul de închiriat I’ Velo din Parcul Herăstrău (imediat cum ieși – spre parc – din stația de metrou de la Aviatorilor). Încă nu s-a deschis sezonul, dar sunt unul dintre bloggeri contactați de Green Revolution.
“Să-ți dăm o bicicletă, să te plimbi și să scrii ce vrei tu”
Sâmbătă, 29 martie, urmează – Marea bicicleală – să se deschidă noul sezon de închirieri.
Mă aștepta – mă rog, nu doar pe mine – o tipă simpatică să-mi facă o poză pentru a o pune pe site. Am luat o bicicletă din rastel și am făcut câteva ture de trotuar.
“Să spun și un mesaj?”
“Da, va fi scris sub poza ta” Continue reading
În lupta cu procrastinarea, un jurnalist a început să se documenteze despre obiceiurile marilor artiști. Cum și când scria James Joyce sau Thomas Mann, cum muncea Mozart sau Beethoven. Ce făceau în fiecare zi acei oameni mari care au scris și compus opere și care, la urma urmei, au fost atât de inspirați.
A început un blog unde strâns ritualurile zilnice ale marilor creatori. Din acel blog, când poveștile s-au aglomerat, a scos o carte. Daily Rituals: How Artists Work.
Este o carte documentată (jurnale, mărturii ale contemporanilor, biografii) și plină de anecdote, pe care am citit-o cu speranța că voi afla niște revelații. Continue reading
Este a doua oară când mi se întâmplă. Mai întâi cu editura Curtea Veche, apoi cu Editura Brumar. Practic, m-am uitat de două ori la un contract de publicare – cu numele meu și cu semnătura editurii – și apoi nu s-a întâmplat nimic.
În ambele cazuri, inițiativa a venit din partea cealaltă. Încă n-am trăit situația să bat la ușa unor edituri.
În ambele cazuri, viitoarea carte urma să cuprindă eseuri și articole scrise inițial pe blog. Am făcut o selecție, am rescris unele din ele, textul a ajuns în fața unui editor, iar apoi – ca o decizie implacabilă care vine din altă parte – totul s-a rupt. Continue reading
Nu putem vorbi despre oameni – în comparație cu alte primate – fără să nu invocăm folosirea uneltelor (de aici și ideea de homo faber) și stăpânirea focului.
Cu ajutorul focului – accident natural transformat în artificiu tehnologic – oamenii au câștigat timp și energie. Hrana preparată cu ajutorul focului se digeră mai repede și implicit se transformă mai repede în energie. Comparativ, pentru a dobândi caloriile zilnice ale unui om, o gorilă ar trebui să mănânce în mod continuu nouă ore în fiecare zi. Continue reading
E o americancă de origine română și-l întreabă pe Cărtărescu – în cadrul unui eveniment la Boston University – dacă iubește România. Este o întrebare intimă, răspunde scriitorul, dar lămurește până la urmă spunând că are cu propria țară a love-hate relationship.
Femeia din sală continuă:
“We suffer from a lack of cultural identity right now and you guys, as writers, are probably here to guide us”
Cărtărescu, vizibil plictisit și obosit (discuţia are lor spre finalul evenimentului), îi răspunde:
“I think this is the happiest thing that could happen to us, to have a lack of cultural identity. I am sick and tired with all the cultural identities of each and every little group of ethnic, social, sexual, I don’t know, all kinds of little groups that try to find their cultural identity. I prefer to have none.” Continue reading