Este a doua oară când mi se întâmplă. Mai întâi cu editura Curtea Veche, apoi cu Editura Brumar. Practic, m-am uitat de două ori la un contract de publicare – cu numele meu și cu semnătura editurii – și apoi nu s-a întâmplat nimic.
În ambele cazuri, inițiativa a venit din partea cealaltă. Încă n-am trăit situația să bat la ușa unor edituri.
În ambele cazuri, viitoarea carte urma să cuprindă eseuri și articole scrise inițial pe blog. Am făcut o selecție, am rescris unele din ele, textul a ajuns în fața unui editor, iar apoi – ca o decizie implacabilă care vine din altă parte – totul s-a rupt. Continue reading