Voice Recorder se cheamă aplicația de pe telefon. O probasem acasă și se auzea decent, dar pentru a nu avea surprize, am decis să ne vedem dimineața, într-o ceainărie aproape goală.
Îmi dăduse cu câteva zile înainte un mesaj pe Facebook prin care mă ruga să îi iau un interviu. Mi s-a părut ciudat, i-am spus că nu am luat niciodată un interviu.

E un tip care are o afacere on line, ne întâlnisem de câteva ori în anii trecuți, dar nu sărisem dincolo de obișnuitele conveniențe. Acum mă abordase pe Facebook cu o cerere la care nu mă așteptam. Am schimbat câteva mesaje și m-am lămurit: dorea să-mi spună o poveste.

Reușise să mă flateze, mi-a citit blogul, chiar mi-a lăudat un articol mai vechi și a reușit să mă facă curios. Sunt un tip naiv, spune-mi că ai o poveste și m-ai câștigat. Continue reading →

There is a trick I use in this article: writing in English provides me more courage to be more open adressing some issues about blogging that are both personal and professional. Some scary, some sad and some kind of private and self-defecating.
To a Romanian audience, articles about blogging written in English seem more insightful and trusful. If a I use some references too and start dropping names, I might gain an aura of authority. Continue reading →

Un mit prost care este perpetuat în gândirea românească (mai ales cea de stânga) se referă la complexul Înaltei Porți pe care românii l-ar avea. A fost Istanbului unde ne-am ploconit, apoi a venit Moscova, iar acum ar fi Bruxelles și Washington. Diagnosticul care rezultă de aici se referă la slugărnicia românilor care urmează – nediscriminat și fără simț critic – directivele venite de la Centru. Continue reading →

“Stai în banca ta” este un îndemn prudent și bine intenționat care, într-o traducere politicoasă, înseamnă “acceptă rolul în care te-au așezat ceilalți”.
Bineînțeles, morcovul este primul exemplu care-mi vine în minte. Unde-l pui, acolo stă. Uiți de el și dacă te întorci, îl găsești tot acolo. Nu s-a mișcat un centimetru. Nu a avansat deloc și dacă te uiți mai atent, vei vedea că începe să putrezească. Continue reading →

A fost o perioadă nebună din viaţa mea. De dimineaţa până seara, vedeam numai Băsescu, numai cretini și numai pupincuriști. Mă luptam cu toţi într-o cruciadă frenetică. Da, au fost niște ani deliranți pentru mine. Mi-am pierdut prieteni, am rănit oameni şi am instigat la ură. Privind înapoi, îmi pare rău şi îmi cer scuze românilor. Eram într-un carusel din care nu mă mai puteam opri. Mă simt penibil numai când îmi amintesc de acele momente și uneori mă gândesc dacă eram eu însumi atunci.
fragment dintr-un interviu, Mircea Badea, 2017

Fragmentul de mai sus este, în mod evident, unul fictiv. L-am pus pe Facebook, însoțit de o poză ilustrativă, și credeam că va deveni viral. Naivitate totală. Continue reading →

De ce atunci când înjuri pe cineva eşti nepoliticos, dar sincer, iar atunci când admiri pe cineva eşti suspectat de fals sau de prostie?
La prima vedere, pare mai profitabil să înjuri decât să admiri: nu-ţi este pusă la îndoială încrederea. Cel care admiră riscă mai mult decât cel care înjură. Continue reading →

Mă uit în jur și observ că oamenii se pricep mai bine – au multă experienţă în această direcţie – să descurajeze, să dea peste mână, să taie aripi, să taxeze, să penalizeze şi să arate isteric că nu se poate. E nevoie de o artă – calmă şi deschisă – a încurajării. A copiilor, a părinților, a iubiților, a prietenilor, a celor care riscă, a celor care fac un pas în față, a celor care fac lucrurile altfel şi a celor care sunt diferiţi.

Spun o idee de proiect unui prieten.
“Da, bună idee, m-aș băga și eu” îmi zice.
Ce a urmat după această replică politicoasă sau nu, bine intenționată sau nu? Un șir de argumente – unele destul de logice – pentru care ideea nu poate fi pusă în aplicare. Continue reading →