Category Archives: inspirație

Ascultându-l pe Marcel Iureş

iuresFoto: Andu Novac

O seară magică, o şezătoare plină de inspiraţie cu Marcel Iureş şi tinerii voluntari. Mă simt înconjurat de discuţii şi colecţii de mărturisiri pline de miez şi tâlc, mici învăţături de viaţă comprimate în gesturile şi poezia glasului lui Marcel Iureş.

Maestrul stă pe fotoliu în mijlocul unei jumătăţi de săli de conferinţă înconjurată de canapele pline de voluntari, gazde, fotografi şi câţiva jurnalişti. Din “public” se mai pun întrebări, o tânără adolescenţă stând jos pe o pernă îşi povesteşte experienţele ei de voluntariat. Ştefan – asistentul lui Bumbuţ – intervine şi el, mai arunc şi eu câte o idee.

Afară zăpada este de-o palmă, în curte ard câteva torţe suedeze şi un foc imens – o piramidă de buşteni înaltă de 3 metri. Totul se întâmplă la Tăşuleasa, este aproape miezul nopţii.

Sunt câteva inadvertente în discursul Maestrului (falanga spartană care de fapt este macedoneană, accentul pe un soi de naţionalism de manual – am ţinut piept Europei etc., postularea existentei unei civilizaţii trace evoluate, comparaţia cu aztecii),  însă ce mai contează? Este admirabil, musteşte de idei, musteşte de stări de spirit care te invigorează şi te înalţă.

O tipă de lângă mine – care mă vedea cum îmi notam unele dintre idei – îmi cere un caiet de pe masa de lângă mine. Am crezut că vrea să noteze ce zice Marcel Iureş, însă mă înşelasem, avea nevoie de un evantai.

Am făcut un mic live twittering cu câteva din ideile aruncate în discuţii – nu am îndrăznit să pornesc camera video – pe care le adaug şi aici, la arhivă:

Avem de luptat cu lipsa co-existenţei.

Civilitatea nu are legatură cu cultura, ci mai degrabă cu educaţia.

Pe vremea comunismului, părinţii se legitimau prin vieţile voastre. Se legitimau prin acest act tăcut şi disperat de-a supravieţui.

Mentalitatea românească este o formă de injustiţie interioară.

Libertatea l-a precedat pe Dumnezeu, au spus unii gânditor ruşi.

Dialogul creează un punct de vedere la vedere, argumentând.

Poporul român nu sancţionează. Eu mă astept ca generaţia voastră să sancţioneze.

Indignează-te cât mai repede!

Coadă la o filială BCR. În cele 40 de minute, doar două persoane au fost rezolvate. La un moment dat, domna de la casierie se scuză că nu poate efectua nu ştiu ce tranzacţie şi cere mai mult timp.
Aici s-a umplut paharul. Gesturi a nervi şi nerăbdare se transmit de-a lungul rândul cozii. O doamnă de la coadă începe să vocifereze. Aşa ceva este inadmisibil, ea de o oră stă acolo şi n-a găsit loc de parcare şi ar fi a treia oara când ar lua amendă aşteptând aiurea pe la bănci.
Un domn din spatele ei se implică şi el:
“Dacă vedeţi că e coadă şi nu puteţi face faţă de ce nu chemaţi un coleg să vă ajute?”

În câteva minute, coada este o sumă de voci şi nemulţumiri.
În alte câteva minute Continue reading

Tăşuleasa Social

afish Tasuleasa

A fost o mare bucurie invitaţia venită de la Elena Stancu de a însoţi – ca blogger şi voluntar – un grup de ziarişti şi voluntari la o campanie de împădurile organizată de asociaţia Tăşuleasa Social în acest week-end în judeţul Bistriţa.
Cu laptopul şi camera video în rucsac voi pleca vineri seara cu gândul să cunosc cât mai mulţi dintre acei entuziaşti despre care auzisem anul trecut în urma campaniei Verde 003. Continue reading

Comoditate de cititor

DSCF7173

Ieri, la Cenaclul Recitiri, în timp ce ascultam nişte opinii legate de un text tocmai citit, m-a izbit asemănarea – implicită în reacţiile unor participanţi – dintre  actiune de-a privi la televizor şi lectura unei cărţi.

Pe scurt, tindem să aşteptăm de la o carte acelaşi tip de comoditate a experienţei pe care ne-o oferă televizorul. N-am mai observat dorinţa de-a te apleca asupra unei cărţi, de a sta laolaltă cu textul sau de a munci prin sensurile implicite ale poveştii. Dimpotrivă, am observat reacţia oricărui couch potato: vreau să primesc totul repede, fără efort şi fără deranjuri.

“Dacă o carte nu m-a prins în primele pagini, o arunc.”

Stai puţin, sunt o mulţime de capodopere, o pleiadă de cărţi bune care nu te prind din primele pagini. Sunt biblioteci întregi care-ţi cer răbdare. Sunt pagini geniale care nu te joacă în suspans, thrill-uri şi răsturnări de situaţie.
A nu se confunda valoarea literară a unei cărţi cu dibăcia prin care-ţi amână punctul culminant sau prin putinţa de-a te ţine cu sufletul la gură.

Ar merita ca cineva să scrie pentru noi un manifest al lecturii lente!
Uşor plictisibili şi greu de impresionat parcă trăim într-o soi de blazare din care ne imaginăm că doar produsele cu reteţă de entertainment ne mai pot salva.

Maimuţa din mine

Am fost duminică dimineaţă la Ziua Mişcării. Am găsit puţin cunoscuţi pe acolo, n-am apucat să joc fotbal, însă am transpirat după câteva seturi mari de tenis cu piciorul. Am jucat cu un ţigan care lucra în Parcul Herăstrău şi, fiind aproape, venise şi la eveniment. Când ajunsesem, juca cu un coleg de-al său, m-am băgat şi eu, am jucat puţin la dublu, iar după un sfert de oră am rămas doar noi doi şi-am jucat aproape o oră.
Sorin Rusi a prins puţin din jocul nostru:

Între timp, televiziunile se perindau pe acolo filmând pe cei care jucau badminton, un bătrânel care facea jogging în ritmul boxelor de la corturi sau două fete jucând volei.

La o servă am scăpat mingea, m-am dus după ea, iar cand am revenit, o fată în tricou mă aştepta în teren. Continue reading

De câte ori ai ieşit astăzi din zona de confort?

Articol a fost scris de Ana-Maria Iana. [blog|twitter]

Primul lucru care mi-a venit în minte când am citit întrebarea asta a fost un  fragment dintr-o conversaşie relativ recentă:

“- Nu înţeleg de ce îţi faci atâtea probleme. Ai doar 23 de ani.

– Când o spui aşa, totul pare straniu, lejer şi nesatisfăcător ca primul fum.”

Cam aşa vizualizez eu zona de confort.

Poate lua multe forme: suficienţă, obişnuinţă, reticenţă, prejudecată, frică, orgoliu,  resemnare, eşec, succes, orice. În oricare dintre variante e, de fapt, momentul în care nu mai acţionezi asupra lumii. Nu mai cauţi şi nu mai alegi, te mulţumeşti şi te adaptezi. Felicitări, ei devenit rezonabil.

Zona de confort poate fi o destinaţie, o staţie intermediară sau pauza de fumat dintr-o gară. În oricare dintre situaţii, aici ajungi, aluneci, aterizezi dar niciodată nu vii pe jos pentru că e un loc pe care nu îl parcurgi ci în care te instalezi fix după semnul de sosire.

E o zona aparent sigură şi plină de voinţe mărunte care îţi întreţin un ego dar nu îţi lasă timp să ai caracter. E convingerea că ai toate lucrurile pe care le puteai obţine. Şi eşti liniştit. Esti mai bun decât atunci când ţi le-ai propus. Se ştie. Dar e de preferat să nu se verifice.

Al doilea lucru pe care l-am gândit pornind de la întrebarea “De câte ori ai ieşit astăzi din zona de confort?”, a fost : oare mi-a mai pus cineva întrebare asta ?

Răspunsul e nu, dar îmi răspund la ea zilnic de când aveam 10 ani.
Atunci am plecat de lângă ai mei ca să merg la o şcoală decentă. Prin şcoală decentă înţeleg o şcoală în cel mai apropiat oraş, pentru că am fost crescută la ţară. Continue reading

Răzvrătiţii camuflaţi

3179331984_cc860568ab_b

Răzvrătiţii camuflaţi sunt acei oameni care trăiesc ascunşi ca nişte cai troiani. Sunt acei oameni înregimentaţi în coloanele actualei societăţi, însă pe care visează să o schimbe din interior. Au aceleaşi uniforme ca majoritatea, însă gândul lor este schimbarea.
Raţiunea din spatele acestui camuflaj motivează că nu este întotdeauna oportun să faci caz de dorinţa ta de schimbare, este ostentativ să-ţi afişezi revolta şi consumator de energie să te împotriveşti la modul cel mai manifest. Continue reading

Sa n-o iei personal!

Să nu te superi! Ceea ce urmează mai jos este un articol care nu te implică şi nu-ţi este adresat. Să n-o iei personal, stai liniştit!

Rândurile de mai sus au acelaşi efect invers ca următorul titlu de ziar. Pe prima pagina a oricărui ziar, dacă ar fi titlul  SOV a declarat ca nu a furat banii de la FNI!, toţi vom rămâne cu gustul ca SOV a furat ceva (nu iese fum fără foc).
De vreme ce SOV declară că nu a furat înseamnă ca cineva l-a acuzat c-a furat, iar de vreme ce cineva l-a acuzat c-a furat şi-a apărut şi pe prima pagina a ziarului înseamnă că ceva-ceva e adevărat în târâşenia asta. Poate nu a furat cât au spus ziarele, poate a ajutat pe alţii să fure, însă automat va exista o asociere între SOV şi furt.

Îmi este evident de mult că de multe ori iese fum fără să fie niciun foc, dar acest lucru este contra-intuitiv şi nu prea prinde la public.

Revenind. Când îţi spun să nu o iei personal, dar articolul tău mi s-a părut banal, tu vei gândi următoarele lucruri: Continue reading

A evolua înseamnă a greşi cu costuri mici

Revin la un articol de zilele trecute cu câteva adăugiri pentru că am rămas cu impresia – corectată apoi printr-un comentariu – că am prezantat doar o latură a problemei.

Unul din marile beneficii ale modelului publish then-filter este faptul că, reducându-se costurile publicării, s-au redus de asemenea şi costurile eşecurilor:

In a traditional world, the cost of publishing anything creates not just an incentive but a requirement to filter the good from the bad in advance. In the open source world, trying something is often cheaper than making a formal decision about whether to try it.

Prostia (cu doza implicită de relativitate), maculatura de care vorbeam în textul anterior se contabilizează pur şi simplu în numărul de încercări care sunt din ce în ce mai ieftine de efectuat. Este din ce în ce mai ieftin să încercăm. Continue reading