Răzvrătiţii camuflaţi sunt acei oameni care trăiesc ascunşi ca nişte cai troiani. Sunt acei oameni înregimentaţi în coloanele actualei societăţi, însă pe care visează să o schimbe din interior. Au aceleaşi uniforme ca majoritatea, însă gândul lor este schimbarea.
Raţiunea din spatele acestui camuflaj motivează că nu este întotdeauna oportun să faci caz de dorinţa ta de schimbare, este ostentativ să-ţi afişezi revolta şi consumator de energie să te împotriveşti la modul cel mai manifest.
Sistemul se schimbă din interior, abia dupa ce i-ai suportat şi ţi-ai însuşit rigorile lui. Acesta este crezul acestor mici bombe umane.
Dilema ar fi următoarea: consumi mai multă energie ascunzându-ţi diferenţele sau consumi mai puţină energie afişând tot ce nu se încadrează în normalitatea reglată de cei din jurul tău? Cum este mai eficient?
O altă dilemă povesteşte despre drumul greu pe care avem curajul să-l alegem. Uneori este mai confortabil să ne afişăm răzvratiţi, este mai simplu să nu ne ascunzi. Este o laşitate afişarea diferenţelor proprii căci este mai confortabilă?
De asemenea, încerc să nu uit nici faptul că majoritatea consumăm energie enormă doar să părem normali. Am crescut de mici, prin scoală, fiind recompensaţi pentru acceptarea cunoştinţelor epocii şi a stării de fapt a vremurilor şi am fost taxaţi atunci când ieşeam insubordonaţi din norme, din grup.
O mare parte din educaţia oficială comportă tiparele dresajului. Eşti recompensat atunci când eşti ascultător (indiferent de starea ta de spirit). Unii se străduie foarte mult să fie ascultători, iar altora le iese din prima, fără efort. Depinde în ce direcţie alegi să minţi pe tine însuţi.
Tu în ce situaţie te afli? Eşti un rebel prin tot ceea ce faci sau zbori la joasă altitudine să nu te vadă radarul? Sistemul se schimbă din interior sau împotrivindu-te din prima? A accepta să intri în interior înseamnă automat un joc al compromisurilor?
frumos. unde e butonul de support cause? :))
niciodata nu esti mai in interior decat atunci cand vrei sa iesi. iar majoritatea situatiilor de viata se reduc la un joc al compromisurilor. masura a ceea ce esti nu o da compromisul ci ceea ce intelegi tu prin compromitator 🙂
Adrian, in poza e un smecheras ce tocmai a spart parbrizul unei masini. In plus e cam grasut si cam “plinut” pentru a fi .. puternic. Ca sa nu mai spun ca prinde curaj doar cand e cu “gasca”.
Socialismul asta lasa urme adanci, pentru ca ideea de “reforma” directionata gresit de tot felul de batranei “saraci”, “cinstiti”, ce vor “egalitarism” luand de la fiecare “dupa posibilitati”, nu creeaza altceva decat suferinta si prostie. Exact ca la noi.
Tu zici de normalitate insa nu vezi ca notiunile nu iti sunt definite aproape deloc corect. De ce spun asta? Pentru ca un “socialist” nu intelege notiunile pana nu le simte pe pielea lui, de obicei cand deja e prea tarziu.
Libertarienii tai “hipioti”, “de stanga”, sunt ceva mult mai periculos pentru societate chiar si fata de comunisti. Incearca putin Ayn Rand& Friedman si poate o sa realizezi ce zic.
🙂
“Te adaptezi la mediu nu pentru a i te supune ci pentru a deveni una cu el, astfel incat atunci cand te misti tu, se misca si el.”
sincer nu cred in aia care vor sa schimbe ceva ce n’au prizat. in general sunt doar fraieri fara tangenta cu nimic. care oricum se lasa asimilati de “sistem” imediat ce li se da ocazia.
de altfel in zilele noastre “revolta” e produs de consum.
With great power comes great responsibility, iar cine are puterea reala de a schimba ceva de obicei e constient de asta si isi ajusteaza comportamentul pe masura pentru ca e mult mai usor sa compromiti o idee decat sa o cresti.
In Arta Razboiului parca scria ca daca vrei sa-ti invingi adversarul este important sa-i respecti puterea, sa-i intelegi slabiciunile si sa te adaptezi.
In alta ordine de idei, cea mai importanta cred ca este puterea exemplului, mai ales ca “sistemul” este unul neunitar, format din alte sieteme mai mici, mai personale si mai aproape de zona cultural-emotionala a fiecaruia.
Sunt deacord cu Ana dpdv compromis-compromitator.
Ma tem ca nu poti fi rebel in interiorul unui corp bolnav. Te contaminezi imediat iar rebeliunea ta nu va fi decat un trend. Inca un trend… Cam cum e twitter, facebook, blog etc pentru internauti.
Mi-ai adus aminte de o discutie avuta cu ceva timp in urma despre un subiect asemanator si concluzia la care am ajuns era (si inca mai este) ca “a folosi sistemul impotriva lui” este de cele mai multe o scuza pentru a te lasa folosit de el (fie ca iti dai seama fie ca nu).
Revolta pe fata te baga in belele… deci nu e prea utila. Poti schimba ceva doar daca nu esti prins.
Nici una din cele doua nu pare prea buna… si cred ca nici calea de mijloc… daca exista asa ceva.