Săptâmâna trecută am fost cu Andreea Burlacu într-o mică excursie – în urma unei invitații de presă – la Tășuleasa. Pe 30 iunie, în satul Dorna Candrenilor am asistat la inaugurarea unui Centru de educație pentru voluntari și a unui traseul turistic până la Rezervația 12 Apostoli, amenajat de elevii din localitate. Toate acestea s-au petrecut în cadrul proiectului Pașaportul Verde (implementat în colaborare cu Coca-Cola HBC România), un program de training în care au fost implicați peste 200 de tineri.

S-a înțeles faptul că acțiunile de ecologizare trebuie să aibă drept corolar campanii de responsabilizare în cadrul comunităților locale și traininguri cu tineri voluntari care la rândul lor vor implementa singuri proiecte de responsabilitate socială, dovedind încă o dată că a te implica este o victorie.

Mi-a făcut plăcere să-l ascult pe Cătălin Ștefănescu – pe care n-am îndrăznit să-l abordez – vorbind la conferința de presă:

„Cred că perioada romantică a ONG-urilor, în care abia începeam să înţelegem rolul lor, a cam trecut. Perioada în care o vedetă sau o persoană politică puteau să confişte o cauză socială a spus. Acum a venit vremea campaniei pentru slăbit, în care să vedem imaginile cu ‹înainte› şi ‹după›. Trebuie să putem măsura rezultatele activităţii unui ONG. Tăşuleasa Social are astfel de rezultate. Felul în care reuşeşte să mişte tinerii şi felul în care ştie să îşi facă treaba conturează deja imaginea unui ONG contemporan. “

Proiectul Pașaportul Verde inițiat de cei de la Tășuleasa Social reprezintă o investiție inspirată în educarea tinerilor din mediul rural (mai mulţi decât cei care trăiesc în oraşe) și în conștientizarea faptului că destinul unei comunități locale este strâns legat de grija pentru mediul înconjurător.

Am participat împreună cu copiii voluntari (unii veniţi şi din Germania) la un concert pitoresc Fără Zahăr la Căminul cultural, am văzut Biblioteca Comunală din Dorna Candrenilor, iar spre finalul zilei am mers cu toţii în Ţara Tăsuleasa, un loc frumos pe măsura oamenilor care se adună acolo.

Ceea ce face Alin şi organizaţia lui este o continuă inspiraţie pentru oricine doreşte să se implice social, iar ceea ce fac voluntarii Tăşuleasa (Claudiu, Paul, Iulian (nelipsit nici la Lecturi Urbane), Elena, Ada Milea, Cosmin Bumbuţ şi mulţi-mulţi alţii) contribuie din plin la reţeaua bunului simt şi a încrederii de care avem atât de mult nevoie.

Au mai scris: Green Report, CSR Romania, uichendist.ro

Vezi toate pozele

Foto: Andu Novac

O seară magică, o şezătoare plină de inspiraţie cu Marcel Iureş şi tinerii voluntari. Mă simt înconjurat de discuţii şi colecţii de mărturisiri pline de miez şi tâlc, mici învăţături de viaţă comprimate în gesturile şi poezia glasului lui Marcel Iureş.

Maestrul stă pe fotoliu în mijlocul unei jumătăţi de săli de conferinţă înconjurată de canapele pline de voluntari, gazde, fotografi şi câţiva jurnalişti. Din “public” se mai pun întrebări, o tânără adolescenţă stând jos pe o pernă îşi povesteşte experienţele ei de voluntariat. Ştefan – asistentul lui Bumbuţ – intervine şi el, mai arunc şi eu câte o idee.

Afară zăpada este de-o palmă, în curte ard câteva torţe suedeze şi un foc imens – o piramidă de buşteni înaltă de 3 metri. Totul se întâmplă la Tăşuleasa, este aproape miezul nopţii.

Sunt câteva inadvertente în discursul Maestrului (falanga spartană care de fapt este macedoneană, accentul pe un soi de naţionalism de manual – am ţinut piept Europei etc., postularea existentei unei civilizaţii trace evoluate, comparaţia cu aztecii),  însă ce mai contează? Este admirabil, musteşte de idei, musteşte de stări de spirit care te invigorează şi te înalţă.

O tipă de lângă mine – care mă vedea cum îmi notam unele dintre idei – îmi cere un caiet de pe masa de lângă mine. Am crezut că vrea să noteze ce zice Marcel Iureş, însă mă înşelasem, avea nevoie de un evantai.

Am făcut un mic live twittering cu câteva din ideile aruncate în discuţii – nu am îndrăznit să pornesc camera video – pe care le adaug şi aici, la arhivă:

Avem de luptat cu lipsa co-existenţei.

Civilitatea nu are legatură cu cultura, ci mai degrabă cu educaţia.

Pe vremea comunismului, părinţii se legitimau prin vieţile voastre. Se legitimau prin acest act tăcut şi disperat de-a supravieţui.

Mentalitatea românească este o formă de injustiţie interioară.

Libertatea l-a precedat pe Dumnezeu, au spus unii gânditor ruşi.

Dialogul creează un punct de vedere la vedere, argumentând.

Poporul român nu sancţionează. Eu mă astept ca generaţia voastră să sancţioneze.

A fost o mare bucurie invitaţia venită de la Elena Stancu de a însoţi – ca blogger şi voluntar – un grup de ziarişti şi voluntari la o campanie de împădurile organizată de asociaţia Tăşuleasa Social în acest week-end în judeţul Bistriţa.
Cu laptopul şi camera video în rucsac voi pleca vineri seara cu gândul să cunosc cât mai mulţi dintre acei entuziaşti despre care auzisem anul trecut în urma campaniei Verde 003. Continue reading →