Comoditate de cititor

0 Flares 0 Flares ×

DSCF7173

Ieri, la Cenaclul Recitiri, în timp ce ascultam nişte opinii legate de un text tocmai citit, m-a izbit asemănarea – implicită în reacţiile unor participanţi – dintre  actiune de-a privi la televizor şi lectura unei cărţi.

Pe scurt, tindem să aşteptăm de la o carte acelaşi tip de comoditate a experienţei pe care ne-o oferă televizorul. N-am mai observat dorinţa de-a te apleca asupra unei cărţi, de a sta laolaltă cu textul sau de a munci prin sensurile implicite ale poveştii. Dimpotrivă, am observat reacţia oricărui couch potato: vreau să primesc totul repede, fără efort şi fără deranjuri.

“Dacă o carte nu m-a prins în primele pagini, o arunc.”

Stai puţin, sunt o mulţime de capodopere, o pleiadă de cărţi bune care nu te prind din primele pagini. Sunt biblioteci întregi care-ţi cer răbdare. Sunt pagini geniale care nu te joacă în suspans, thrill-uri şi răsturnări de situaţie.
A nu se confunda valoarea literară a unei cărţi cu dibăcia prin care-ţi amână punctul culminant sau prin putinţa de-a te ţine cu sufletul la gură.

Ar merita ca cineva să scrie pentru noi un manifest al lecturii lente!
Uşor plictisibili şi greu de impresionat parcă trăim într-o soi de blazare din care ne imaginăm că doar produsele cu reteţă de entertainment ne mai pot salva.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

12 thoughts on “Comoditate de cititor

  1. Pingback: Tweets that mention Comoditate de cititor | Adrian Ciubotaru -- Topsy.com

    1. Danses

      @adrianciubotaru e batrana si nitel tragico-social chestiunea asta. dar noi estem rapizi dom`le. de unde atata profunzime?

      Reply
  2. Povestiri din orasul viu

    Ei bine da. Ne asteaptam de la toate formele artistice sa i distreze repede si eficient. Asa ne-am invatat. Ca totul se masoara in eficienta. Randament.

    Dar arta e despre orice doar despre eficienta, NU. Citirea are ritm, cadenta, timp.

    Dar nu arunc piatra. Uite, m-a intrebat de curand varul meu daca am citit Fratii Karamazov si nu o citisem. M-am gandit sa ma apuc. Si nu pot. Nu mai pot Dostoievski, nu mai pot Balzac, nu mai pot realisti, naturalisti etc. ma obosesc, ma scot din uz.

    Asa ca, ma delectez cu lecturi mai lejere, nu neaparat mai facile. In general contemporani.

    Reply
  3. Ana-Maria Iana

    Urmarind dinamica discutiilor de aseara, ma gandeam ca stilul e un soi de gimnastica lingvistica care ajuta textul literar sa fie armonios, estetic, atragator.
    Un text 90-60-90.
    S-a vorbit mult despre forma, despre cum e daca iti lucrezi un muschi excesiv sau cum ar fi daca l-ai lucra mai mult.
    “In exces” inseamna mai putin sens; nu e frumos sa te repeti.”Prea putin” inseamna ca, daca batonul de cereale e bun, asteptam o promotie: 2 in 1, 3+1, 6 la pret de 4.
    Forma e calea de acces iar accesul trebuie sa fie facil si sa ofere, daca se poate, si bonusuri.
    Un text e literar prin stil? Nu stiu. Pe mine ma intereseaza un singur lucru: ce imi spune.
    Aseara tu ai pus o intrebare foarte buna: “care e mesajul?”. Nu a fost luata in serios. Nici macar de tine.
    Intrebarea mea e: discutam ca sa ne confirmam/sa ne afisam propriile pareri despre ce inseamna sa scrii bine sau ca sa descoperim ce se spune nou.
    Aseara am prins vibratii de zona de confort incepand chiar de la mine: n-am zis nimic, doar am ascultat. Simteam nevoia sa observ pentru ca era o experienta noua si vroiam sa vad ce tool-uri de cunoastere am la indemana.
    Eu nu sunt o cititoare profesionista, citesc instinctiv.Mi-a placut sa ma simt putin inadecvata. Doar asa ajungi sa inveti cum sa iti imbogatesti nu lista de lecturi ci experienta cititului.

    Reply
  4. Daniela

    Un soi de tristete ma cuprinde citind ultima fraza…Destul de adevarat nene, dar inca suntem in epoca literaturii postmoderniste. E mai fun pentru cei mai multi sa auda intr-o scriitura expresii ca “sex oral”, “sperma prezidentiala” sau mai stiu eu ce, decat metafore si epitete…Asa cum s-a spus si ieri, astea sunt deja de ceva timp apuse. Totul e rapid pentru ca asta vor majoritatea. Publicul iti cere scandaluri, si nu cultura, distractie, si nu repaus in care sa cadem neputinciosi in jegul zilei de maine. Caci,desigur, e mai simplu sa fii comod, decat sa iti pui batrana si tragica intrebare “de ce?”. Asta e o problema de cand lumea si pamantul si de aici se explica multe tampenii sociale, printre care as mentiona misoginismul (caci si asta e tot o comoditate in care isi are samanta putina de a face mai bine rau decat de a face mai bine, bine.)Sper ca am fost coerenta.:D

    Reply
  5. dragos c

    parca tu spuneai accelereaza! 🙂

    balzac, dostoievski, capodoperele despre care spui nu se mai scriu azi, burghezia avea timp sa citeasca, lumea era mai lenta.

    de asemenea, mai e o chestie de valoare. la faust zabovesc stiind dinainte la ce sa ma astept.

    cu aplicare la text, unul bun “se vede” de la primele fraze. la cenaclu insa, textele sunt brute, nefinisate, e de la sine inteles ca pot avea scapari…

    Reply
  6. Daniela

    @ Dragos,
    Cenaclul RecitirI este unul de amatori. Cei mai multi dintre cei care citesc sunt amatori. De aici si concluzia ta, ca textele sunt, cum foarte bine spui, brute, nefinisate, previzibile in scapari…Dar totusi, un cenaclu literar ramane un cenaclu literar. Fie el de profesionisti sau amatori, acesta trebuie tratat cu seriozitate daca vrem sa iasa ceva cu adevarat bun, iar cei care citesc sa isi imbunatateasca scrisul. Ori, fara o critica constructiva si o atitudine serioasa, asta nu se poate.
    Cat despre ce a scris Ciubotaru mai sus, e simplu: e o chestie de gust. Poate ca lui ii plac textele care te lasa in asteptare si nu cele de entertainment. Poate ca tie ti se pare geniale textele scurte si funny.Ideea mare e ca pierdem din profunzimea vietii si devenim superficiali. Iar comoditatea e poate una dintre cele mai urate dispozitii pe care omul poate sa o aiba.
    Ca P.S: astept o critica ceva mai serioasa data viitoare. Poate ca rasul nu isi are loc atunci cand critici un text, fie el slab si brut.

    Reply
  7. Adrian Ciubotaru Post author

    Povestiri din orasul viu, e?ti în alt ritm, mai alert, mai gr?bit

    Ana-Maria, am încercat s?-mi iau în serios întrebarea

    Dragos, “accelereaz?” se refer? la îndr?zneal?, nu la vitez?.
    Burghezia era mai ocupat? ca noi, iar dac? fa?? de clasici ai un alt tip de r?bdare atunci este vorba de branding, iar nu de experien?? de cititor.

    Daniela, poate data viitoatre vom fi mai serio?i:)

    Reply
  8. Pingback: S-au spus multe despre Institutul Cultural Român… « Chinezu

  9. bola de nieve

    “Daca o carte nu m-a prins în primele pagini, o arunc” – de ce echivalezi verdictul asta cu “vreau suspans, thrill-uri ?i r?sturn?ri de situa?ie”?
    Exista carti mai putin facile care totusi ma prind. Nu pentru “ce” spun, ci pentru “cum” spun. N-am voie sa jubilez la Tolstoi si sa ma plictisesc la Thomas Mann? Nu pot sa-l devorez lacom pe Rushdie si sa-l pun la loc in biblioteca pe Balzac?
    Nu-mi ajung orele si anii sa citesc tot ce “trebuie” citit (si ma irita in general lucrurile care “trebuie” facute) – nu pot sa operez o selectie?

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published.