Author Archives: Adrian Ciubotaru

Concurs pentru o experiență Starbucks

caffe_latte
Săptămâna trecută am respirat Starbucks, am stat trei zile pline, alături de Cristina Bazavan (ea a avut o zi în plus, eu am fugit vineri la Iași), descoperind împreună un nou univers al cafelei, un nou set de experienţe răspunzătoare pentru starea noastră de bine şi apetitul nostră pentru noi poveşti.

M-am simţit norocos și am încercat în măsura posibilului să transmit o parte din această experienţă, iar bucuria mea de acum este că am şansa să împărtăşesc cu voi o parte din povestea pe care am trăit-o.

Cum anunţam în primul articol, voi face un concurs, iar câştigătorii (10 la număr) se vor bucura de un training intensiv de câteva ore care va cuprinde degustări ale diverselor tipuri de cafele, prăjituri şi torturi, o experienţă care ține de gust și de cunoaștere alături de un Coffee Master.

Pentru a face parte din câștigători, trebuie să lăsați un comentariu sincer, haios și creativ despre dragostea de Starbucks, iar dacă nu cunoaşteţi Starbucks, am încredere că vă descurcaţi cu un răspuns pe măsură.

Perioada de desfăşurare este 13 – 17 octombrie (până luni), iar pe 19-20 octombrie (în funcţie de programul fiecăruia) ne vom vedea la Starbucks pentru a ne bucura de premiu şi a ne împărtăşi unii altora experienţele câştigate.

Succes!

 

Vă invit diseară la Lecturi Urbane – prima ediție de toamnă

După cum anunță și ultimul comunicat Metrorex, metroul este primul spațiu care a consacrat Lecturi Urbane, iar azi vă invit la prima ediție de toamnă la metrou să citim, să oferim cărți în cadrul unuia dintre cele mai de succes proiecte de implicare socială pornite în mediul online.

Lecturi Urbane, un proiect insistent, gândit pe termen lung și prezentat de-a lungul timpului drept o poveste mai mult despre oameni decât despre cărți, își continuă maratonul său de lectură pentru a răsplăti pe acei oameni buni care citesc și a încuraja pe ceilalță să citească pentru că inclinația către lectură este unul dintre acele semnele de civilizație care ne definesc ca oameni.

Locul: peron Unirii 1
Ora:
19:00
————–
Foto: Stelian Pavalache
Sursa: orasulciteste.ro

IIFF 2010


Am plecat în week-end la Iași unde am fost invitat (cu mulțumiri pentru Raluca Dinu), alături de Alexandru Negrea, la IIFF 2010 – Iasi International Film Fest. Deși eram prins cu programul (ar fi trebuit să plecăm de miercuri), m-am dat peste cap să am cel puțin sfârșitul de săptămână liber pentru a mă bucura de câteva filme bune și pentru a revedea orașul care a însemnat acasă pentru aproape 5 ani din viața mea.

A fost al doilea an de IIFF, un festival de film aflat la începutul drumului său ambițios, singurul din România care a avut competiții la toate cele patru secțiuni: lungmetraj, scurtmetraj, documentar și animație.

Cu prezența maestrului Dinu Cocea, cu peste 500 de filme înscrise în competiție, cu un juriu în care am remarcat prezența unor nume ca Stere Gulea sau Liviu Antonesei, cu o Gală a Filmului Românesc sau cu o listă impresionantă de parteneri, Iasi International Film Festival se poate înscrie pe acea hartă selectă a evenimentelor cinematografice din România.

M-am bucurat să văd Medalia de Onoare (cu un rol plin de provocări pentru Victor Rebengiuc) și Nuntă în Basarabia (un film care va deveni senzația de toamnă) și să revăd în program filme ca Un prophète, Whatever Works sau Morgen.

Au fost trei zile pline la Iași, cu revederea a câtorva foști colegi de facultate (Alex, Ștefan și Gim), cu plimbări prin ploaie, filme, petreceri și cunoștințe noi fermecătoare. Revăzând Iașul după doi ani, pot spune cu aceeași siguranță că, atunci când iubești un loc, numai lucruri bune ți se pot întâmpla.

——

poze făcute cu un telefon Sony Ericsson Vivaz

Nuntă în Basarabia – o comedie despre diferenţe culturale

Nuntă în Basarabia este un film bun după aceeași rețetă comic-tragic balcanică ce aduce aminte de Kusturica, iar dintre filmele românești te trimite cu gândul la Nunta muta a lui Mălăele şi, pe alocuri, la Concertul.

Prezentat drept o comedie despre diferenţe culturale, cu câteva scene absolut magistrale (o poezie despre Otto – un câine decedat, “Mancurţi odihnindu-se”, “Click dreapta limba română, click stânga limba rusă”) cu o sală arhiplină (şi cu mulţi spectatori studenţi basarabeni), a fost printre filmele cele mai aplaudate (pe drept!) la IIFF.

E un film simplu, dar nu minimalist, cu câteva răni deschise în urma istoriei comune şi necomune a celor două tări, despre xenofobie, dragoste şi lipsa de graniţe a omeniei, un film pentru publicul larg pe care îl recomand fără nicio reţinere.

Un New York pentru fiecare din noi

Am călătorit anul acesta mai mult decât în ultimii ani. Am fost la Madrid cu nişte oameni minunaţi, am bătut țara în lung şi în lat cu diverse proiecte şi mofturi, am deja programată o excursie la Viena înainte de Sărbători şi – ca un făcut – acest articol este scris în tren, în drum spre Iaşi.

A călători este – dincolo de noutatea şi neprevăzutul care întră in viaţa ta – o şansă de a te descoperi pe tine însuţi în noi contexte şi în noi avataruri. Descoperirea de sine ar trebui să facă parte din orice călătorie, iar dacă acest ingredient lipseşte, o călătorie – posibil iniţiatică – rămâne o simplă deplasare. De la punctul A la punctul B, fără nici o traseu existenţial.

Deplasările le facem zilnic, însa o călătorie adevărată se întămplă mai rar.

Sunt câteva locuri unde îmi doresc să ajung – în această călătorie gratuită în jurul Soarelui numită viaţă – nu doar pentru importanţa loc pe harta civilizaţiei umane, cât mai ales pentru schimbările care s-ar produse în mine din această mare întâlnire. Am să menţionez razant de India, Africa tradiţională sau Orientul Apropiat pentru a mă opri la un loc care de mai bine de un secol a devenit unul dintre centrele lumii.

Cu primele temelii puse la olandezii colonizatori, continuate de englezi şi apoi de tânăra națiune americană, New York a ajuns o mare metropolă, apoi un simbol al Americii și – prin extensie – al lumii occidentale. Este unul din acele centre ale lumii care pot rezuma cu ușurință civilizația umană și cu siguranță este unul din acele locuri în care te simți conectat cu tot mapamondul.

New York-ul este Mecca modernă atât a artiștilor, cât și a finanțiștilor, rezumă astfel atât Parisul, cât și Londra, fiind spațiul contrastelor care împing lumea înainte. Și Rio de Janeiro este un spațiu al contrastelor, însă nu simți că ceea ce se întâmplă acolo este un vârf de lance pentru civilizația umană.

Un creuzet de idei multiculturale, tendințe avangardiste și experimente artistice, New York este acel loc mare atât prin dimensiunile acelor clădiri care zgârie norii, cât și prin amploarea energiior umane condensate, miturile create de cinematografie şi literatură și mai ales prin aglomerarea de vise pe care doar o asemenea metropolă le poate susține.

Îmi doresc să vizitez New York-ul și pentru ceea ce-mi poate el oferi, dar pentru ceea ce-mi pot oferi mie însumi în această întâlnire. Există o ofertă de la KLM de 559 euro pentru un zbor la New York făcând ca o călătorie de o asemenea amploare să pară mult mai aproape și mai accesibilă.

Îmi doresc să  trăiesc o perioadă în New York – în ideea că un loc te poate crește sau îți poate dăuna – pentru că – vorba unui cântăreț rap – Since I made it here/ I can make it anywhere.

Nu tu alegi cafeaua, cafeaua te alege pe tine

SB
A fost o săptămână plină şi nebună, două zile intensive la Starbucks – alături de Cristina Bazavan, iar a treia zi mi-am adus biroul cu mine în cafeneaua Starbucks de la Victoriei. Dincolo de cât de bine m-am simţit de-a lungul acestui proiect şi câte lucruri am învăţat, vă cer puţină răbdare să vă povestesc pe scurt despre  reîntâlnirea mea cu tot ce înseamnă cafeaua.

Am început să beau cafea odată cu primele nopți pierdute în adolescență atunci când unele cărți țineau cu tot dinadinsul să nu mă lase din brațe mult după miezul nopții, apoi au urmat cafelele băute în sesiune, cele de dimineață de la job, cele de la birou din timpul programului, iar de un an – de când sunt freelancer – trăiesc povestea cafelei de dimineață ce stă frumos în cana din stânga laptopului.

Dincolo de acest traseu, recunosc că sunt un băutor de cafea destul de indisciplinat în plin proces de învățare. O beau cu mult zahăr, de regulă o fac destul de diluată (motiv de nemulțumire din partea prietenilor aflați în vizită), uneori reîncălzesc cafeaua după jumătate de zi de stat în ibric, pun mult lapte de prea multe ori, iar la ocazii speciale o beau în combinație cu whiskey.

În ultimele zile, descoperind practic o nouă lume, am ajuns să privesc diferit multe din lucrurile ce țin de universul cafelei. Continue reading

Caravana Orange: după 5 săptămâni în balon

orange01 La începutul lui septembrie scriam despre ideea  Cinci săptămâni în balon, iar acum această campanie inedită a ajuns pe ultima sută de metri.

După ce România a fost văzută de sus în 10 orașe din țară (Alba Iulia, Arad, Bacău, Baia Mare, Braşov, Bucuresti, Oradea, Piatra Neamţ, Sibiu, Suceava şi Târgu Mureş), Baloanele Orange revin în București, iar cei care au trimis poze simpatice cu unul dintre Baloanele Orange pe pagina de facebook dedicată campaniei, vor câștiga în perioada 9-10 octombrie o călătorie liberă cu balonul în jurul Bucureștiului (costurile de transport fiind suportate de către Orange).

Am urmărit aventurile din nacelă la prietenii din Arad, cum Adrian în ciuda ploii nu s-a lăsat bătut și nu și-a refuzat o asemenea experiență și cum Daniel a ignorat răul de înălțime și flacăra puternică de deasupra capului pentru a trăi acea senzație de liniște atunci când te ridici ușor în aer.

La Alba Iulia, Makavelis s-a gândit că balonul poate fi folosit ca mijloc de transport pentru navetiștii din zonă, iar la Bacău – citind pe blogul Contrasens – am aflat despre o ţigară ciudată şi unde au amplasat toată minunăţia de balon (lângă clădirea fostului teatru de păpuşi).

Pe Orange România am admirat pozele câştigătoare ale celor care se vor bucura în acest week-end călătorind liber cu balonul în jurul Bucureştiului şi bănuiesc că la locul faptei se vor aduna mulţi curioşi.

O idee foarte tare de la Starbucks

Deşi mi-am programat abia mâine să povestesc pe larg despre experienţa Starbucks, vreau să punctez pe scurt despre o idee mică, inspirată şi slab comunicată (din păcate).

starbucks-021

Ieri, în prima zi, mi s-a părut ciudată grija cu care era golit expresorul şi n-am îndrăznit să întreb presupunând o rigoare de imagine (nu e bine să fii văzut de câtre clienți golind cutia la coșul de gunoi și apoi s-o pui din nou în automatul de cafea). Azi, spre surprinderea mea şi a Cristinei Bazavan, am aflat că zaţul de cafea este adunat în nişte pungi speciale şi poate fi folosit ca îngrășământ.

Mai mult decât atât, pungile cu zaț sunt oferite gratuit și oricine poate intra în orice cafenea Starbucks – sunt într-un sac lângă bar – pentru a folosi zațul ca îngrășământ în gradină sau pentru florile din ghiveci.

Știu că e un gest mic, însă de multe ori gesturile mici trădează reflexe mai mari.

Photo Album: Starbucks Experience

Update: Cu Paul Olteanu – ecologist convins – m-am întâlnit la Starbucks (el venise la o întâlnire) și a decis să încerce zațul de cafea ca îngrășământ. La final, rezultatul a fost încurajator.

starbucks6-002

365 de motive de a nu te ridica din pat

3171393927_8dd7319f8e_m
Din colecția Dulapul îndrăgostit a Editurii Art, am găsit – la ultimul eveniment Schimb de cărți – o carte tare simpatică, Încă o zi infectă… sau 365 de motive de a nu te ridica din pat, numai bună de făcut cadou unui prieten deprimat sau leneș.

Este culegere de citate – pentru fiecare zi a anului – culese din jurnalele intime ale unor scriitori mari. Sunt mici fragmente de pesimism cotidian care – în contextul unor oameni care au creat opere în ciuda acestor stări  – constituie mostre de umor negru care acţionează ca un puternic antidepresiv (dupa cum este menționat în scurta descriere a cărții).

Ideea mi-a inspirat o serie de mesaje zilnice de pe conturile mele de Twitter și Facebook cu citatul zilei în curs.

Dacă duminică m-am delectat cu:

În fiecare zi, îmi măsor cu groază mediocritatea. (3 octombrie 1902, C.-F. Ramuz)

luni am avut:

Sunt neliniştit, am un gust amar. (4 octombrie 1911, Franz Kafka)

iar azi – în ce mă îndreptam dimineaţă către Starbucks – m-am delectat cu:

Sunt zile în care te simţi ca un mănunchi de spini. (5 octombrie 1891, Maurice Blondel)

Mi se pare o idee inspirată pentru că prind bine – în oceanul nu întotdeauna inspirat al gândirii pozitive –  sclipiri pline de mizantropie şi pline uneori de copilărie ca în cazul unui mare scriitor francez:

Astăzi, 19 mai, mi s-a vindecat piciorul. (19 mai 1873, Victor Hugo)