A fost o săptămână plină şi nebună, două zile intensive la Starbucks – alături de Cristina Bazavan, iar a treia zi mi-am adus biroul cu mine în cafeneaua Starbucks de la Victoriei. Dincolo de cât de bine m-am simţit de-a lungul acestui proiect şi câte lucruri am învăţat, vă cer puţină răbdare să vă povestesc pe scurt despre  reîntâlnirea mea cu tot ce înseamnă cafeaua.

Am început să beau cafea odată cu primele nopți pierdute în adolescență atunci când unele cărți țineau cu tot dinadinsul să nu mă lase din brațe mult după miezul nopții, apoi au urmat cafelele băute în sesiune, cele de dimineață de la job, cele de la birou din timpul programului, iar de un an – de când sunt freelancer – trăiesc povestea cafelei de dimineață ce stă frumos în cana din stânga laptopului.

Dincolo de acest traseu, recunosc că sunt un băutor de cafea destul de indisciplinat în plin proces de învățare. O beau cu mult zahăr, de regulă o fac destul de diluată (motiv de nemulțumire din partea prietenilor aflați în vizită), uneori reîncălzesc cafeaua după jumătate de zi de stat în ibric, pun mult lapte de prea multe ori, iar la ocazii speciale o beau în combinație cu whiskey.

În ultimele zile, descoperind practic o nouă lume, am ajuns să privesc diferit multe din lucrurile ce țin de universul cafelei.

De exemplu, sunt două tipuri de cafea, Arabica (crescută în plantații la altitudine mare, în soluri fertile, percepută ca premium) și Robusta (cafeaua normală, crescută în condiții obișnuite, care are totuși și sortimentele ei mai selecte). Majoritatea brandurilor din România comercializează doar Robusta, și cum în ultimele zile am testat doar sortimente Arabica, pot spune că am experimentat alte tipuri de senzații în jurul unei cești de cafea.
Cafeaua Arabica este o cafea puternică, naturală și fără adaosuri sau arome străine.

Dincolo de clișeul de “cafea atent selecționată”, sunt 7 defecte ale cafelei de care am fost ferit prin experiențele ultimelor zile. Când boabele sunt  negre, sparte, cariate, seci (doar coaja), nedezvoltate, pietrificate și când sunt găsite bețișoare între boabe, așadar când aceste condiții nu sunt întrunite, poți fi sigur că ceea ce bei este o cafea bună.

Dincolo de experiența plăcută – pe care o ai sau nu o ai – într-o cafenea Starbucks (zâmbetele cu care ești întâmpinat, grija cu care ești servit, mă rog, rețeta americană), m-a interesat cel mai mult cafeaua propriu-zisă. Bine-bine, asocierile pozitive pot fi create prin multe campanii de PR şi tot felul de cosmetizări ce ţin de la designul interior şi până la personalul bine pregătit, dar care este gustul care îţi rămâne după ce bei cafeaua promovată ca fiind cea mai bună (“aleasă bob cu bob”)?

Cu cafelele din America Latină eram obişnuit, însă când am gustat cafeaua Kenya, când am simţit cât de puternică poate fi, când am realizat de mult îmi rămâne gustul în gură (ceva apropiat de castenele prăjite) şi cum îi simţeam aciditatea ridicată pe limbă, mi-am spus zâmbind că asta-i altceva. Şi asta nu e tot! Când o combini cu o prăjitură cu mure, hedonismul îşi găseşte cu siguranță nuanţe noi.

Am încercat un sortiment din Asia-Pacific, Sumatra, care era la fel de consistent ca cel din Africă, însă avea aciditatea mai scăzută, iar combinată cu tortul de morcovi (știu că sună ciudat, dar e foarte bun) nu ai cum să nu te simți răsfățat.

Mai mult decât atât, am aflat că o cafea cu zahăr este mai tare decât o cafea fără zahăr, că un expresso bun se bea în primele 10 secunde, apoi își pierde multe din aromele și calitățile sale, iar după ce-l dai pe gât, îți rămâne în gură un gust plăcut de caramel.

Nu doresc să fac Istoria bobului de cafea și nici să vă încarc cu date – Cristina a fost mai conștiincioasă decât mine, puteți citi la ea despre Incredibile lucruri despre o cafea Starbucks, dar știu că mi-am găsit cafeaua mea potrivită. Azi dimineață – înainte de-a pleca spre Iași – mi-am făcut acasă prima cafea pe care am simțit-o că îmi răspunde pe măsura speranțelor mele puse în ea, realizând în același timp că, indiferent că o bei într-o cafenea Starbucks sau la tine acasă, o cafea bună știe să te caute și să te găsească ea pe tine, dacă tu întârzii prea mult în găsirea ei.