Author Archives: Adrian Ciubotaru

“Someday” is a disease that will take your dreams to the grave with you

Sunt o fire cerebrală – pentru cititorii obișnuiți ai acestui blog nu spun o noutate, am tendința să analizez destul de mult atât deciziile pe care le fac, cât şi situațiile în care mă aflu sau în care mă voi afla.

Mare parte din ce înseamnă luarea unei decizii se încadrează în aceste două direcții: nevoia de informație și dorinţa momentului potrivit.

Avem nevoie de informație pentru a decide într-un mod sau într-altul. Informația este vitală și cine o deține, are puterea. În schimb, situația este următoarea: niciodată nu deținem toate informațiile necesare pentru a lua o decizie perfectă. Este posibil ca mâine să avem mai multe informații decât azi, însă cu siguranță nu vom ști totul despre problema în sine.

Sunt nenumărate cazurile în care deciziile sunt luate în ciuda lipsei de informații. Majoritatea deciziilor le luam pe loc, intuitiv, instinctiv. Mai mult decât atât, chiar și alegerile asupra cărora ne-am aplecat zile sau săptămâni întregi le luăm într-un final într-o fracţiune de secundă.

Sunt praguri dincolo de care goana după informaţie devine nepractică sau ascunde teama de a lua o decizie.

De exemplu, pentru un şofer aflat în faţa unei situaţii neprevăzute sau un fotbalist cu mingea în faţa porţii, decizia trebuie luată în câteva sutimi de secundă. Orice amânare ar fi inutilă. Cu fiecare sutime de secundă, condiţiile din jur se schimbă, iar goana după noi informaţii ar amâna decizia până la momentul tragic (în cazul şoferului) sau până când faza ar fi cu totul alta (în cazul fotbalistului).

Prin urmare, orice decizie este luată în urma unor informații incomplete.

A doua problemă este cea a momentului potrivit. Poate avem iluzia că deţinem toate informaţiile, însă aşteaptăm momentul oportun, momentul perfect când ceea ce facem noi are cel mai mare impact şi cele mai bune efecte pentru noi înşine.

Cum orice decizie are în spate informaţii incomplete, orice estimare a momentului potrivit este la rândul ei incompletă. Nu ştim niciodată cu siguranţă când este momentul potrivit şi de multe ori, uitându-ne înapoi, ne putem imagina momente mai potrivite pentru a fi făcut cutare sau cutare lucru.

Adevărul este că nu există momente potrivite. Niciodată planetele nu se aliniază perfect și niciodată condiţiile din jur nu poartă în totalitate amprenta tuturor dorinţelor şi speranţelor noastre.
Când este momentul potrivit să te căsătoreşti? La 20 de ani? La 25 de ani? La 30 de ani? La 35 de ani?
Când este momentul potrivit să ai un copil? Când ai un job stabil? Când ai propria casă? Când eşti căsătorit?

Dincolo de toate acestea, indiferent că sunt luate în urma unor informaţii mai multe sau mai puţine, indiferent că sunt luate la momentul potrivit sau nepotrivit, deciziile au nevoie de asumare. Indiferent că luăm decizii bune sau proaste, trebuie să ni le asumăm. Ele povestesc despre speranțele și idealurile noastre și transmit ceea ce suntem la un moment dat către ceilalți.

Asumarea deciziilor face parte din povestea condiției umane. Fiecare decizie conține un coeficient de risc, conține variabile pe care nu le cunoaștem și nu le stăpânim, iar asumarea alegerilor făcute spune despre curajul sau lașitatea noastră.

Dacă am ști totul la momentul unei decizii, dacă nu ar exista niciun risc, unde ar mai fi meritul sau vina noastră?

Titlul este un citat din The 4-Hour Workweek.

Gânduri din jurnal

4 Replies

Bună dimineața, cine își mai ține cutia cu chibrituri pe capacul de la aragaz?

Uneori ori este un act de modestie să te faci că plouă.

Am o solidaritate instinctivă cu cei slabi și cei căzuți pentru că am impresia că sunt fix ca ei doar că mă amagesc mai bine pe mine însumi.

Sunt momente când este necesar să nu te simți bine cu tine însuți.

“If you were waiting for the opportune moment, that was it.”

Aseară, la masă: “Mi-aş dori să ne uităm dincolo de carierele noastre.”

Se profită mai des de noi atunci când înaintăm atenți doar la propriul interes.

Nu orice naivitate este dăunătoare.

E-book ANONIMUL

2 Replies

Vodafone ne-a făcut o surpriză frumoasă lansând un e-book cu toate poveștile noastre de la ANONIMUL. Cartea cuprinde toate articolele postate pe durata festivalului de către Irina Margareta Nistor, Cristina Bazavan, Oltea Zambori, Bogdan Besliu și subsemnatul.

Este o idee inedită de a prezenta festivalul ANONIMUL văzut de oameni diferiți, cu gusturi diferite, însă cu aceeași admirație pentru tot ce înseamnă frumos.

E-book-ul poate fi descărcat de aici (fișier .pdf).

Uneori nu trebuie să fii sigur

7 Replies

Dacă sunt prea multe certitudini, nu evoluăm.
Dacă sunt prea multe incertitudini, nu mai știm cine suntem.

Când avem siguranțe, este uşor să scoatem din noi tot ce avem mai bun. Când apar nesiguranțele, alte circuite se activează și încep problemele la mecanismul de direcţie.

Şi totuşi incertitudinile înseamnă asumarea de riscuri și cu cât mai multe incertitudini poți suporta, cu atât mai solidă este construcția ta interioară.

Maturitatea se vede în modul cum gestionăm incertitudinile din viața noastră pentru că în această zonă se dă bătălia pentru evoluția și identitatea noastră.

Incertitudinile sunt cele mai subevaluate oportunități de creștere.

De ce sunt importante diminețile?

14 Replies

Cei care mă cunosc știu cât de important este pentru mine trezitul de dimineață. Sunt matinal din mai multe motive: am alt tonus pe tot parcursul zilei, îmi termin mare parte din treabă până la prânz, iar apoi sunt “liber” să-mi programez întâlniri, să ies, să mă plimb sau să citesc ceva.

De modul cum îmi gestionez dimineața depinde cum va voi simți pe tot parcul zilei și realizez astfel cât de importante îmi sunt diminețile.

De asemenea, cei care mă cunosc știu cât de problematic sunt când este vorba de mic dejun, masa peste care sunt obişnuit să sar aproape zilnic.

De câteva săptămâni, am acceptat o provocare pe care nu credeam că o voi duce la capăt. Am primit câteva pachete de biscuiţi belVita Start pentru a-i încerca la micul dejun şi pentru a urmări efectele. Stiu că sună ca un experiment, însă nu suntem prea departe.

Ştiu că micul dejun este cea mai importantă masă a zilei, însă problema mea avea un singur aspect: tot ce mâncam mi se părea prea greu. Am încercat cu fructe, însă am observat că nu este suficient. Târziu, după multe ore, când ajungeam la masa de prânz, indiferent câte fructe luam la micul dejun, eram lihnit de foame.

Fructele sunt bune dimineaţă doar ca parte dintr-un mic dejun mai consistent care îmi lipsea şi pe care l-am încercat cu biscuiţii ăştia noi.

În ultimele trei săptămâni, am stat doar câteva zile în Bucureşti, iar în restul zilelor am fost doar pe drumuri. La mare, la munte, în Deltă. S-a întâmplat să iau mereu cu mine câteva pachete de biscuiţi belVita şi nu am de ce să mă plâng din mai multe motive.

I-am încercat cu lapte în primele zile. Au fost buni, însă în timp ce mâncam, visam la ochii deschişi la cafeaua de după (prima cafea a zilei).

I-am încercat cu cafea şi şi-au făcut treaba din plin. Pe lângă faptul că îmi place să beau cafea în fiecare dimineaţă, experienţa cu biscuiţii mi-a arătat de două lucruri: cafeaua este bună, biscuiţii sunt buni, iar combinaţia este delicioasă.

Sunt nişte biscuiţi – special concepuţi – pentru micul dejun, iar acest lucru l-am observat într-un mod neaşteptat. Sunt consistenţi fără să pară grei. Sunt hrănitori fără să ceară de la tine efortul de a-i mânca în cantităţi mari. În descrierea produsului scria ceva de genul eliberare treptată de cabrohidraţi și cred că de aici vine efectul de lungă durată al sațietății.

Nu încerc să fac reclamă, nu mă pricep și nu cred că lumea va începe să rupă rafturile de biscuiți pentru micul dejun doar pentru că eu m-am lăsat cucerit de belVita. Povestesc o experiență, despre cum mi-am schimbat – în bine, sper – atât obiceiurile matinale, cât și pe cele alimentare. Pentru mine, experiența are o valoare atât personală, cât și profesională. Îmi plac să fiu matinal și o mare parte din muncă o fac dimineața și este de la sine înțeles să caut orice soluție pentru a-mi începe ziua în formă și pus pe treabă.

"Haina face pe om" nu este o vorbă inventată de hipsteri

12 Replies

Doar cei slabi neglizează aparenţele. Spun acest lucru pentru că a avea grijă, a fi atent la aparenţe necesită multe resurse, iar a avea resurse constituie unul din atributele puterii.

Cu alte cuvinte, oamenii care se ocupă (şi) de aparenţe tind să fie mai puternici decât cei care le neglijează. Nu este o regulă absolută, însă există o puternică corelare între cele două aspecte.
Dacă dincolo de esenţe, te ocupi şi de aparenţe nu poţi primi de la ceilalţi şi de la tine însuţi decât puncte în plus.

În mod firesc, această preocupare nu trebuie să devină exclusivă cum se întâmplă în multe cazuri. Grija faţă de aparenţe completează celelalte preocupări mai “grele” care ţin de lupta cu propriul sine şi zborul în direcţia idealurilor pe care le avem fiecare în viaţă.

Haina face pe om nu este o vorbă inventată de snobi sau de hipsteri.

sursă foto

Retrospectiva ANONIMUL la MŢR

2 Replies

Pentru mine, săptămâna petrecută la Festivalul ANONIMUL s-a încadrat perfect în ceea ce aş numi vacanţă iniţiatică. O perioadă în care te simţi bine, simţi şi înveţi lucruri noi. Zilele printre filme, actori şi regizori, atmosfera festivalului au fost pentru mine prilej de a cunoaşte oameni pe care astfel nu i-aş fi întâlnit, de a vedea filme de care altfel nu aş fi auzit şi de a-mi pune ordine în gânduri cu ajutorul unor filme pe care le-am simţit ca nişte romane vizuale.

Dincolo de toate acestea, acele zile la Sfântu Gheorghe mi-au lăsat bucuria de a fi alături de bloggeri care îmi erau dragi (Cristina, Nebuloasa) şi alţii care mi-au devenit dragi (Bogdan Besliu şi Marius Manole) şi alături de care am împărtăşit de la faţa locului poveştile şi impresiile noastre, la invitaţia Vodafone.

Începând de azi, adică în perioada 23-28 august, la MŢR (Noul Cinematograf al Regizorului Român) are loc restrospectiva ANONIMUL. Filmele care au putut fi văzute doar în Deltă au venit acum în Bucureşti. Dacă nu ai fost la ANONIMUL, dacă erai plecat în concediu şi ai citit poveştile noastre despre filme, acum le poţi vedea la Muzeul Ţăranului Român.

Dacă nu ai timp să ajungi în toate zilele şi cauţi câteva recomandari, acestea sunt filmele pe care le-aş vedea sau le-aş revedea:

Three Monkeys, Nuri Bilge Ceylan – marţi, 23 august, 18:30
Grand Hotel Italia, Rodi Cotenescu – vineri, 26 august, 18:30
Periferic, Bogdan George Apetri – sâmbătă, 26 august, 21:00
Tree of Life, Terrence Malick – sâmbătă, 26 august, 22:30
Scurt metrajele câştigătoare – duminică, 27 august, 21:00
The House, Zuzana Liova – duminică, 27 august, ~21:30

Programul complet este aici.

Sufletul pe care reușim să îl așezăm în mijlocul privirii noastre

2 Replies

Multe lucruri bune sau rele ni se întâmplă în funcție de împrietenirea noastră cu timpul. În funcție de asumarea unor ritmuri, unele lucruri ni se întâmplă, iar altele ne ocolesc.

De exemplu, gândește-te când ai fost ultima dată grăbit și încearcă să-ți amintești ce ai văzut în jurul tău atunci când alergai în spațiul unei urgențe sau al unei întârzieri. Vei observa că atunci când te grăbești, privirea ți se îngustează și foarte puține lucruri rămân în amintirea ochilor tăi. Este ca un imens proces de selecție.

Atunci când suntem panicați devenim foarte selectivi, spectrul privirii se îngustează și ajungem să fim focusați doar pe motivul panicii. Când ne grăbim, când suntem panicați, când avem emoții, vedem foarte puține lucruri în jurul nostru și, mai mult decât atât, timpul ajunge să curgă altfel.

Timpul se scurge cu o viteză sau cu o alta, în funcție de cum alegem să privim. Când te gândești la acest lucru, realizezi că realitatea este extrem de fluidă dacă o putem filtra prin propria privire și dacă îi putem regla viteza cu care se strecoară în sufletul nostru.

Lumea ți se așează în jur în funcție de ce semnale reușești să transmiți. Dacă transmiți frică, motivul fricii îți vă ieși în față. De ce ți-e frică nu scapi, spune vorba. Dacă așezi încredere, vei găsi motive de a-ti consolida această încredere. Dacă așezi vise și idealuri la picioarele tale, vei observa cum spațiul din jur se va ordona în funcție de aceste proiecții.

Nu de puține ori am impresia că evenimentele care apar în viața mea sunt deja preselectate de starea mea de spirit. Cum și cum fericirea nu depinde de realitate, ci de regulile pe care mi le asum, de proiecțiile pe care îmi fac curaj să le risc. Lumea se împrietenește repede cu sufletul pe care reușim să îl așezăm în mijlocul privirii noastre.

Am fost inspirat de rândurile de mai sus urmărind interviul de mai jos și lăsând ca cele 7 minute să se scurgă prin gândurile și amintirile proprii:

Interviul face parte dintr-o serie de momente însuflețite de Silva Dark.

Ce îşi doresc bărbaţii

14 Replies

Există în viaţa fiecărui bărbat “luat” momente când este abordat de către femei cu presupunerea că este liber. Lucru normal până la un punct şi situaţie flatantă în unele cazuri. Problemele apar atunci când eşti abordat într-un anumit mod chiar şi atunci când se ştie că în viaţa ta există cineva.

Înţeleg că mentalităţile se schimbă şi acum, ca bărbat, ai mai multe şanse să fii agăţat decât acum, de exemplu, 5 sau 10 ani. Femeile au devenit mai îndrăzneţe, mai proactive şi au mai puţine ezitări atunci când îşi doresc ceva. Ceea ce este un lucru bun: orice îndrăzneală este la urma urmei recompensată cumva sau altcumva.

Ce nu pot înţelege este presupunerea multor femei că bărbaţii îşi doresc doar sex. Chiar media, filmele porno şi poveştile prietenelor înşelate pot crea această percepţie, puţin discernământ nu ar strica.

Am să dau din casă, însă mai bine o spun acum decât să o ascund sub tastatură: bărbaţii îşi doresc experienţe, în timp ce băieţii visează doar la sex. Închipuit sau real, băieţii urmăresc sexul ca suprema victorie faţă de ei înşişi şi faţă de prieteni.

Problema acelor femei care se cred dezgheţate şi îndrăzneţe este că ţintesc doar spre ultima categorie menţionată mai sus şi ajung să creadă că toţi masculii din jurul lor sunt la fel şi merită băgaţi în aceeaşi oală plină cu hormoni.

Spre deosebire de băieţi, orice bărbat care îşi preţuieşte timpul şi propriul timp îşi doreşte experienţe care pot aduce un plus de semnificaţie vieţii sale şi ştie că nicio femeie care transmite semnale ieftine – aici e altă discuţie – nu va putea împlini această nevoie.

sursă foto