Author Archives: Adrian Ciubotaru

Daca viitorul e in mainile noastre, ar trebui sa ne spalam mai des pe maini

1.jpg
(spontan, trunchiat, egotist)

Aseara, emisiune cu Bobby si Andrei. Retrospectiva anului 2007 avand ca filtru “blogurile”. Am ajuns la o stare de suprasaturatie incat ma irita orice cuvant care contine radacina “blog”.
N-am ajuns la acea petrecere unde cinci tipe sa te intrebe mi-ai citit ultimul post, insa totusi.

Daca inainte eram o comunitate mica unita intr-un demers de socializare si legitimare, acum comunitatea s-a largit intr-atat incat se va suprapune natural peste comunitatea detinatorilor de e-mail-uri. Localismul pioneresc al inceputurilor se transforma incet intr-o diversitate generala care a devenit cool. Atat de cool incat au inceput imediat sa apara si imitatiile.

Ma bucura afluxul de energii noi in acest spatiu, insa in acelasi timp simt cum acest spatiu s-a provincializat. Daca toti ar gusta Aphrodite’s Child (mostra de 1:30 min), as avea probabil aceeasi impresie.

Lipsa proprie de entuziasm cu privire la blogosfera este strict subiectiva si poarta conditiile unei situatii personale. Multe din nemultumirile mele si luptele mele incet, dar iremediabil, isi muta centrul de greutate din spatiul expresiei virtuale in cel al subintelesului interior.

Daca viitorul e in mainile noastre, ar trebui sa ne spalam mai des pe maini.

Probleme de adaptare

picture-0332.jpg

Mi-au fost suficiente cateva zile pentru a avea senzatia acestui text.

Joi seara, aterizare la Baneasa. Coada labirintica in acea sala mica de control. Dau cartea de identitate.
– Nu aveti pasaport?
– Nu.
A strambat din nas (ca si cum ii creez niste probleme suplimentare). Da un telefon si cere o verificare. A durat aproape 10 minute timp in care am intrebat o singura data daca s-a intamplat ceva. Nu am primit nici un raspuns.

Amicul care m-a cules cu masina de la aeroport m-a lasat la Universitate. Am inceput sa aud primele claxoane. Masinile si oamenii formau un alt tip de zgomot pe care, picat din acea liniste ordonata vieneze, l-am simtit imediat.
Metrou Universitate. Mi-a sarit imediat in ochi uraciunea statiei, raceala betoanelor, chipul posomorat al oamenilor si hainele monocrome. Pana la Unirii (unde am schimbat) am privit o tipa pe figura careia se insinuase fiziologic un dispret al imprejurului.

Vineri seara, de la Carturesti am luat-o pe jos catre Unirii in ideea unei plimbari pe care insa am sfarsit-o intr-o totala nemultumire. M-a nemultumit ingustimea trotuarului, densitatea populatiei, grupurile compacte care mergeau prea incet, grupurile rasfirate care mergeau prea repede. In fata la Inter mi-am aprins deznadajduit o a doua tigara. Dincolo de pasajul de la Universitate, in plin centru,  am nimerit intr-o zona neluminata cu moloz.

Lucruri care inainte nu ma deranjau in mod special, insa acum le-am simtit diferite de un anumit tip de civilizatie in care m-am simtit bine. In Romania consumi infinit mai multa energie doar pentru a fi, doar pentru a te mentine normal. Daca in alta parte, normalitatea este default, aici este o performanta.
Frustrarea e cu atat mai mare cu cat realizezi ca lucrurile nu se vor schimba peste noapte pentru ca nu au fost create peste noapte. E rodul unei miopii locale asupra careia incerc sa nu-mi fac iluzii.

Nu ma vad ramanand multi ani in Romania, insa ii admir pe cei care se zbat pentru cladirea unei normalitati pe aceste meleaguri. Mi-as dori un Institut de Istorie a Religiilor pentru ca se cuvine, mi-as dori mai multi tineri in politica si, dincolo de toate, mi-as dori, pe scarile rulante, sa stam pe dreapta pentru ca cei care doresc sa treaca, s-o poate face prin stanga.

Meeting Viena – part 10

Azi m-am trezit aproape de amiaza. Ma simt mai relaxat in aceste ultime zile cand nu trebuie sa mai implinesc un grafic pertinent de vizitare si plimbare.
Am mers cu Beatrice la Romeo la munca la Vienna International Center. Pauza de masa. Mancare, crezusem ca-s cartofi (aia din stanga), insa erau niste frecatei ciudati. Conglomerat de rase si limbi, birocratia noului mileniu.

Ciudatenii, steaguri, panorama – le vedeti in poze.

Maine plec. Ma gandesc ca n-am fost un turist tipic si nici un turist prea lenes. Am alergat incoace si-n colo macinat si de curiozitate si de perioada de timp limitata. Am strabatut si trasee neturistice, am vazut si chestii la care ceilalti turisti nu se uitau si-am suprins din unghiul propriu anumite peisaje culturale care, cel putin mie, mi-au priit.

Am devenit si mai interesat decat eram de istoria Europei Centrale si ma bucur c-am avut prilejul de-a lua distanta de lumea mea romaneasca (construita de un job, cativa prieteni, o locuinta si un ritm aparte). Distanta aceasta a facut putina curatenie intr-un loc geometric interior pe care inainte il simteam imbacsit. Folosind o expresie draga, am mai schimbat putin apa in cada. Doar putin.

M-au fascinat locurile pe care le-am vazut, la fel cum mi-au ramas in minte si cele pe care n-am apucat sa le strabat. Muzeele, stradutele, parcurile.
Probabil va trece un timp (enervant pentru ceilalti) cand voi scapa de rememorarile de genul eram odata-n Viena sau asta-mi aduce aminte de Viena. Si probabil imi va fi greu (mai ales in primele zile dupa intoarcere) sa-mi tin treaz entuziasmul capatat aici, insa cel putin voi incerca.

Concediul asta (de 12 zile) mi-a prins enorm de bine si-a picat impins de-o sincronicitate pe care doar anumite semne o puteau prevedea.

Am pus setul (mai modest) cu pozele de azi mai jos:

vienna10.jpg

Meeting Vienna – part 9

A plouat de dimineata, mi-am luat ceva de mancare si baut de la Billa din apropiere si-am stat in casa pana spre dupa-amiaza cand a inceput sa se insenineze putin.
Destinatia: Tiergarten Schönbrunn. Intr-adevar, e o chestie care nu trebuie ratata in Viena (vezi si Ziua a 4-a la Patric).
Am prins si hranirea leilor de mare si-am filmat putin (impresiile unui student american in Viena):

Poze Vienna 9.

Ma simt putin obosit dupa atata Viena. De atata alergatura, de atata noutate, de amalgamul de impresii, de gandurile adunate. Mai am trei zile, sper ca se vor mai sedimenta lucrurile.

Meeting Vienna – part 8

Ce zi presarata de mici semne pe ici pe colo!

Cum spuneam ieri, am luat U6 si-am urmat ritmul. Am coborat la ultima statie in suburbiile din sudul Vienei si-am inceput sa fotografiez, sa casc gura. Sa aud doua tiganci vorbind romaneste:
– Mi-a trimis sms ca ma iubeste, fato!

Peste alte zece minute si cateva statii distanta, am inceput sa aud manele. Tatal si fiul, tigani, el citea ziarul, iar ala mic se juca la telefonul de unde rasuna muzica pe care nu credeam c-o voi auzi intr-un mijloc de transport in Viena.
Am vazut un cimitir frumos, am gasit cateva chestii interesante: 1, 2, 3, 4 etc.

Am gasit o alta opera marca Friedensreich Hundertwasser: 1, 2, 3, 4 etc.

Apoi am luat-o cu U4 de-a lungul canalului Dunarii. Am intalnit un tataie tigan roman care cersea langa un pod. I-am dat un euro, mi-a zis ca e de doua luni acolo si sta cu chirie.

Am ajuns in centru si m-am dus (in sfarsit) sa ma plimb in Burggarten (gradina privata imperiala): 1, 2, 3, 4 etc. unde am vazut si o statuie frumoasa a lui Mozart si-am luat o lectie de naturalete de la un turist american. Asta se straduia sa prinda in poze si sunt sigur ca lui i-a iesit un unghi mai bun.

Cum si Viena este un loc unde expresia lumea-i mica isi are sensurile ei, am reintalnit-o pe mamaia vazuta in metrou (vezi Meeting Viena – part 4). Fascinanta femeie!

Doua mostre de umor practic: Opera Toilet (1, 2) si Kuriositäten care, de fapt… vezi aici.
Am aflat ce poate cauza Marlboro rosu (tigarile mele), l-am vazut pe Cioran si inchei cu o poza care pentru mine (dincolo de salutul propriu zis) deja a inceput sa insemne mult:

picture-320.jpg

Astfel: Poze Vienna 8 (198 in total).

Meeting Viena – part 7

Azi am vizitat Hundertwasserhaus Wien (info) si Belvedere (info). Am castigat o fascinatie pentru Eugen de Savoia si m-am plimbat cu U6. O linie de metrou mai speciala (ma voi duce si maine dimineata si veti vedea de ce).

Si ieri si azi am umblat mult. Am apucat totusi sa pun pozele de ieri si pozele de azi.
Mostre: Mozart Guy, un homeless si un fotograf misterios.
Enjoy!