Tag Archives: Viena

Probleme de adaptare

picture-0332.jpg

Mi-au fost suficiente cateva zile pentru a avea senzatia acestui text.

Joi seara, aterizare la Baneasa. Coada labirintica in acea sala mica de control. Dau cartea de identitate.
– Nu aveti pasaport?
– Nu.
A strambat din nas (ca si cum ii creez niste probleme suplimentare). Da un telefon si cere o verificare. A durat aproape 10 minute timp in care am intrebat o singura data daca s-a intamplat ceva. Nu am primit nici un raspuns.

Amicul care m-a cules cu masina de la aeroport m-a lasat la Universitate. Am inceput sa aud primele claxoane. Masinile si oamenii formau un alt tip de zgomot pe care, picat din acea liniste ordonata vieneze, l-am simtit imediat.
Metrou Universitate. Mi-a sarit imediat in ochi uraciunea statiei, raceala betoanelor, chipul posomorat al oamenilor si hainele monocrome. Pana la Unirii (unde am schimbat) am privit o tipa pe figura careia se insinuase fiziologic un dispret al imprejurului.

Vineri seara, de la Carturesti am luat-o pe jos catre Unirii in ideea unei plimbari pe care insa am sfarsit-o intr-o totala nemultumire. M-a nemultumit ingustimea trotuarului, densitatea populatiei, grupurile compacte care mergeau prea incet, grupurile rasfirate care mergeau prea repede. In fata la Inter mi-am aprins deznadajduit o a doua tigara. Dincolo de pasajul de la Universitate, in plin centru,  am nimerit intr-o zona neluminata cu moloz.

Lucruri care inainte nu ma deranjau in mod special, insa acum le-am simtit diferite de un anumit tip de civilizatie in care m-am simtit bine. In Romania consumi infinit mai multa energie doar pentru a fi, doar pentru a te mentine normal. Daca in alta parte, normalitatea este default, aici este o performanta.
Frustrarea e cu atat mai mare cu cat realizezi ca lucrurile nu se vor schimba peste noapte pentru ca nu au fost create peste noapte. E rodul unei miopii locale asupra careia incerc sa nu-mi fac iluzii.

Nu ma vad ramanand multi ani in Romania, insa ii admir pe cei care se zbat pentru cladirea unei normalitati pe aceste meleaguri. Mi-as dori un Institut de Istorie a Religiilor pentru ca se cuvine, mi-as dori mai multi tineri in politica si, dincolo de toate, mi-as dori, pe scarile rulante, sa stam pe dreapta pentru ca cei care doresc sa treaca, s-o poate face prin stanga.

Meeting Viena – part 10

Azi m-am trezit aproape de amiaza. Ma simt mai relaxat in aceste ultime zile cand nu trebuie sa mai implinesc un grafic pertinent de vizitare si plimbare.
Am mers cu Beatrice la Romeo la munca la Vienna International Center. Pauza de masa. Mancare, crezusem ca-s cartofi (aia din stanga), insa erau niste frecatei ciudati. Conglomerat de rase si limbi, birocratia noului mileniu.

Ciudatenii, steaguri, panorama – le vedeti in poze.

Maine plec. Ma gandesc ca n-am fost un turist tipic si nici un turist prea lenes. Am alergat incoace si-n colo macinat si de curiozitate si de perioada de timp limitata. Am strabatut si trasee neturistice, am vazut si chestii la care ceilalti turisti nu se uitau si-am suprins din unghiul propriu anumite peisaje culturale care, cel putin mie, mi-au priit.

Am devenit si mai interesat decat eram de istoria Europei Centrale si ma bucur c-am avut prilejul de-a lua distanta de lumea mea romaneasca (construita de un job, cativa prieteni, o locuinta si un ritm aparte). Distanta aceasta a facut putina curatenie intr-un loc geometric interior pe care inainte il simteam imbacsit. Folosind o expresie draga, am mai schimbat putin apa in cada. Doar putin.

M-au fascinat locurile pe care le-am vazut, la fel cum mi-au ramas in minte si cele pe care n-am apucat sa le strabat. Muzeele, stradutele, parcurile.
Probabil va trece un timp (enervant pentru ceilalti) cand voi scapa de rememorarile de genul eram odata-n Viena sau asta-mi aduce aminte de Viena. Si probabil imi va fi greu (mai ales in primele zile dupa intoarcere) sa-mi tin treaz entuziasmul capatat aici, insa cel putin voi incerca.

Concediul asta (de 12 zile) mi-a prins enorm de bine si-a picat impins de-o sincronicitate pe care doar anumite semne o puteau prevedea.

Am pus setul (mai modest) cu pozele de azi mai jos:

vienna10.jpg

Meeting Vienna – part 9

A plouat de dimineata, mi-am luat ceva de mancare si baut de la Billa din apropiere si-am stat in casa pana spre dupa-amiaza cand a inceput sa se insenineze putin.
Destinatia: Tiergarten Schönbrunn. Intr-adevar, e o chestie care nu trebuie ratata in Viena (vezi si Ziua a 4-a la Patric).
Am prins si hranirea leilor de mare si-am filmat putin (impresiile unui student american in Viena):

Poze Vienna 9.

Ma simt putin obosit dupa atata Viena. De atata alergatura, de atata noutate, de amalgamul de impresii, de gandurile adunate. Mai am trei zile, sper ca se vor mai sedimenta lucrurile.

Meeting Vienna – part 8

Ce zi presarata de mici semne pe ici pe colo!

Cum spuneam ieri, am luat U6 si-am urmat ritmul. Am coborat la ultima statie in suburbiile din sudul Vienei si-am inceput sa fotografiez, sa casc gura. Sa aud doua tiganci vorbind romaneste:
– Mi-a trimis sms ca ma iubeste, fato!

Peste alte zece minute si cateva statii distanta, am inceput sa aud manele. Tatal si fiul, tigani, el citea ziarul, iar ala mic se juca la telefonul de unde rasuna muzica pe care nu credeam c-o voi auzi intr-un mijloc de transport in Viena.
Am vazut un cimitir frumos, am gasit cateva chestii interesante: 1, 2, 3, 4 etc.

Am gasit o alta opera marca Friedensreich Hundertwasser: 1, 2, 3, 4 etc.

Apoi am luat-o cu U4 de-a lungul canalului Dunarii. Am intalnit un tataie tigan roman care cersea langa un pod. I-am dat un euro, mi-a zis ca e de doua luni acolo si sta cu chirie.

Am ajuns in centru si m-am dus (in sfarsit) sa ma plimb in Burggarten (gradina privata imperiala): 1, 2, 3, 4 etc. unde am vazut si o statuie frumoasa a lui Mozart si-am luat o lectie de naturalete de la un turist american. Asta se straduia sa prinda in poze si sunt sigur ca lui i-a iesit un unghi mai bun.

Cum si Viena este un loc unde expresia lumea-i mica isi are sensurile ei, am reintalnit-o pe mamaia vazuta in metrou (vezi Meeting Viena – part 4). Fascinanta femeie!

Doua mostre de umor practic: Opera Toilet (1, 2) si Kuriositäten care, de fapt… vezi aici.
Am aflat ce poate cauza Marlboro rosu (tigarile mele), l-am vazut pe Cioran si inchei cu o poza care pentru mine (dincolo de salutul propriu zis) deja a inceput sa insemne mult:

picture-320.jpg

Astfel: Poze Vienna 8 (198 in total).

Meeting Viena – part 7

Azi am vizitat Hundertwasserhaus Wien (info) si Belvedere (info). Am castigat o fascinatie pentru Eugen de Savoia si m-am plimbat cu U6. O linie de metrou mai speciala (ma voi duce si maine dimineata si veti vedea de ce).

Si ieri si azi am umblat mult. Am apucat totusi sa pun pozele de ieri si pozele de azi.
Mostre: Mozart Guy, un homeless si un fotograf misterios.
Enjoy!

Meeting Vienna – part 6

A plouat de dimineata, insa intr-o ora s-a inseninat. Plan de bataie: Riesenrad si Donauturm.
La Riesenrad mi-am luat bilet combinat si pentru roata si pentru zoo. De fapt, in multe locuri din Viena poti gasi bilete combinate pentru mai multe locuri de vizitat (economisind astfel cativa euro).
La roata nu mi-a placut in mod special. Putini turisti (parcul de distractie probabil e plin vara), un mic muzeu cu machete istorice (aici sau aici) si the ride (cam 10 minute). Senzatie usoara de balci, cu atat mai mult cu cat, mai tarziu, mi-am dat seama ca Viena de sus se vede din alte parti mai bine.
Sus batea un vant infiorator, tremura cabina aia din toate incheieturile si, vazandu-ma pozand, turistul german mi-a intrebat de ce nu deschid geamul ca fac poze fara reflectia din geam. Ocheeii, am bifat-o si pe asta.

Apoi am mers la Donauturm (care e situat dincolo de canalul Dunarii) in apropierea Viena International Center (sau din alt unghi). Practic are 252 m inaltime (cea mai inalta cladire din Austria), are un lift ce ruleaza cu 6,2 m/s, iar sus un restaurant ce se roteste, iar privelistea e superba: aici, aici sau aici. Merita toti banii.

Pe seara am frecat cateva librarii, am gasit cateva carti despre Romania si, intr-un final, am ajuns si la Thalia. O librarie mare si superba. O multime de canapele pe care citeau o multime de oameni. Coltul cu cartile in engleza si franceza era destul de mare (non-fiction gaseai mai putina), literatura (s.f., fantasy, best seller) cat cuprinde. Am gasit si Rant, insa mai astept ultimele zile cand voi numara cu cati (daca) bani voi ramane.

Ce-am mai vazut? Niste jucarii (erau doua magazine), dictionarul Eliade/Culianu, o Biserica Iezuita, Donau Park si multi romani. Turisti, cumparatori, muncitori.

Mi-e dor personal de TonyBobby si de Darius (si ma folosesc de aceasta ocazie sa le pun si link pe blogul meu al carui trafic s-a triplat in ultima luna).
Pozele de la ieri (am mai spus-o si ieri totusi):

set5.jpg

Meeting Viena – part 5

Aseara am adormit instant citind asta. Bogdan, cred ca ai gasi-o si tu interesanta. Astfel la 6 dimineata eram in picioare, iar pe la opt am iesit din casa. O noua zi senina, cu lumina buna. Am luat Rathaus, Votivkirche, Sigmund Freud Park (sau aici), Freud Museum, Parlamentul, Universitatea din Viena, Palatul Imperial, Biblioteca Nationala si Albertina.

La Freud am stat aproape doua ore. Prin curtea interioara urcai la etaj si trebuia sa suni la usa ca sa intri. Plateai biletul si-n pretul asta iti dadeau si-un ghid al obiectelor.
– The black one is in english, the blue one is in french…
Zambesc.
– Or… in your language?
– Romanian?
Zambeste si ridica din umeri.
– Student?
– Nope.

Erau doar cateva camere, insa fiecare obiect de acolo era numerotat si-l gaseai in ghid cu o poveste in jurul lui. Erau aproape 300 de obiecte… O mica biblioteca pentru uzul publicului, cateva scaune frumos amplasate intr-o sala de lectura si nu-ti mai venea sa iesi de acolo.

Universitatea mi-a placut si mi-a impus din start un anumit respect. Plina de brosuri la intrare, plina de studenti si plina de istorie. Curtea interioara mi-a placut la nebunie.

Cateva reclame stradale.

La Biblioteca Nationala, mai precis la Prunksaal, aerul nu miroasea a carte veche, insa era imbibat de… cultura veche. Cred ca multi avem o fascinatie pentru acele carti cu coperti din piele, pentru acel specific al bibliotecilor secolului XVIII. Aveai voie sa faci poze, insa fara blitz.
La nici cinci minute, un blitz a sclipit. Kein Blitz, a atras atentia un paznic. Erau doi la vreo 40 de ani. Nenea a vociferat ceva intr-o engleza ciudata in privirea aspra a paznicului batran, a pus mana pe niste carti ce tocmai le cara alt paznic intr-un carucior, s-a mirat in aceeasi engleza. Sotia mai face o poza. Iar blitzul. Paznicul batran izbucneste:
– Kein Blitz, no flash light!
– Ce are asta, draga? il aud pe nenea turist.
De ce nu ma mira, mi-am zis in gand. Imi venea sa rad, nenea m-a vazut si venit sa se planga:
– They don’t let us to take pictures here.
– L-ati enervat destul, ii zic aratand spre paznicul batran.
– Aa, esti roman!? puncteaza sotia.
S-au asezat pe o banca, iar eu eram aplecat sa fac poze.
– Mama, ce cultura au astia aici! exclama sotul.
Ma intorc, sotia se uita pe rafturi si simt nevoia sa-l aprob.
– Iti dai seama, noi numaram graunte si astia faceau palate si biblioteci.
M-au intrebat de unde am venit:
– Pai si noi suntem bucuresteni…
Le-am urat vizitare placuta, iar la iesire, in timp ce coboram scarile, sotia scosese poseta pe balustrada si incepuse sa mestereasca la camera:
– Nu stiu de unde sa-i scot bliztul asta.

Ce-am vazut impresionant a fost la Albertina. Colectii de impresionism, neo-impresionism, fauvism, cubism, avangarda rusa (suprematism etc). Monet, Cezanne, Renoir, Cezanne, Modigliani, Matisse, Picasso (si ultimul Picasso, cel angoasat – cu niste tablouri extrem de dure in urma carora a pierdut cativa prieteni), Kandinsky, Braque. Incepuse sa ma doara spatele cat m-am plimbat pe acolo. In unele sali insa, aveau niste scaune in mijloc pe care te puteai aseza si privi in liniste.
O mare parte din traseu am fost contemporan cu doua clase de elevi primari cu invatatoarele lor. Li se preda o istorie a artei in limba franceza, se asezau pe jos in fata unui tablou, li se explica istoria curentului respectiv, li se puneau intrebari, aveau si niste caiete pe care notau, erau foarte vioi si curiosi.

Surpriza placuta a fost sa vad L’Oiseau dans le space pe care o stiam in New York. Am intrebat daca e originala si mi s-a raspuns afirmativ. E geniala ideea de-a sugera zborul, ascensiunea (si cate altele) prin aceasta forma!

In partea celalata erau Habsburg Appartments. Pictori “clasici”: un Dürer (vezi A Young Hare mai jos), un Rubens, un Michelangelo. Ceva in mine imi soptea ca nu are cum sa fie posibil, sunt reproduceri! Exact ca acel taran pentru prima data in fata unei girafe la gradina zoologica: Acest animal nu exista!.
Cateva sali clasice, cateva dormitoare si cam asta a fost.

Astfel, am pus si setul de azi (al patrulea), click mai jos:

set4.jpg

Meeting Vienna – part 4

Am pus pozele restante de ieri (aproximativ 100) cu panorama de pe catedrala si strada cu cartile mai jos:

fotoset2.jpg

Azi am avut norocul unei zile senine si-am iesit pe la 8:20 din casa. Cateva statii de metrou si-am ajuns la Schönbrunn. 14,40 euro biletul pe care mi l-am luat. Adica putea s-o frec timp de 50 de minute vizitand Palatul Imperial. Trecand pe langa vesnicul grup de turisti japonezi, era aproape gol la acea ora matinala. Ma plimbam prin camere ca printr-o istorie incremenita. Camera printului, dormitorul regal, w.c.-ul imperial etc. Mi-a placut o camera de protocol unde tocmai venise o delegatie de germani. Masa era intinsa, tacamurile frumos aranjate si in niste servetele erau niste cornuri. Totul parea extrem de realist. N-am avut voie sa fac poze inauntru, insa in parcurile si gradinile din jur n-am stat de pomana.
Multa lume care facea jogging, multi pensionari care faceau jogging (sau un fel de mars) cu niste bete ca cele de schiuri.
Multi adolescenti pe bancile de acolo, cred ca chiulisera de la scoala…

Am pierdut cateva ore bune pe acolo, pierzandu-ma prin tot felul de alei, complexe statuare, ruine romane si un obelisc.

La intoarcere, in statia de metrou tocmai sosea un tren. Farhschule. Ok, scoala, erau goale vagoanele, nu m-sm bagat. In schimb, o tipa blonda tunsa scurt, mai cladita de felul ei, nu s-a lasat. A tras cu sete de manerele alea de la usi, probabil ca se grabea. Ar fi trebuit s-o fi lamurit in engleza?

In metrou abia m-am abtinut sa nu rad. In fata mea s-a asezat o babuta tunsa bross (ca un puscas marin). Incercuia niste cifre pe niste bilete, se tot uita in jur si zambea des. I-a pipait geaca de piele a vecinului ei si l-a intrebat ceva. Acesta a facut o grimasa revoltata, i-a spus doua vorbe si s-a intors catre geam. Urmatoarele minute pe care le-am petrecut impreuna au fost umplute de nedumerirea tipului acostat. Ridica din urmeri si se stramba singur a pretiozitate, fusese deranjat intr-un mod insultator probabil.

Dupa-amiaza am taiat-o spre Museum Quartier (un complex cu mai multe muzee), am bifat Leopold Museum (cu arta /pictura contemporana austriaca). Foarte frumos, trei nivele frumos aranjate, cateva picturi care mi-au ramas in mine, la fel n-am putut sa fac poze. 9 euro biletul si 1 euro la garderoba. Garderoba unde mi-am lasat rucsacul si camera, caci geaca trebuia sa-mi tina prea cald mai apoi.

Iesind, n-am mai avut pofta de Muzeul de Arta Moderna, am trecut strada catre Naturhistorisches Museum unde chiar mi-a placut. 8 euro intrarea, 39 de sali, multe grupuri de prescolari, nici unul de japonezi (amanunt important). Roci, minerale, meteoriti, animale impaiate, cateva chestii misto: click si click. Vorbeste turistul din mine care n-a vazut Antipa.
L-am vazut tot, am rabdat cu stoicism si rocile si pestii si pasarile. Am cascat gura la filmuletele de prezentare, am vazut cat de mari erau insectele acum milioane de ani si la iesire am prins si-o poza frumoasa. Marul era default acolo, si tipa la fel.

Peste drum era Muzeul de Istorie a Artei, insa deja ma ajunsese oboseala. Am mers doar sa fac cateva poze cu cladirea. La intrare (la iesire pentru ei) dau de grupul de japonezi de dimineata, de la Schönbrunn. Ghidul era in fata destul de grabit, se uita la ceas, probabil avea un grafic strict de indeplinit. Grupul ce-l urma nu mai era format din entuziasmul de dimineata. Academic spus, abia se tarau. Erau rupti. Aparatele foto cu obiectiv care dimineata erau manipulate in orice directie, acum atarnau grele de gat. Pareau niste ghiulele.
Nici eu nu eram mai breaz. La intoarcere, cu greu am facut un ocol sa intru la The British Bookshop de unde mi-am luat Invisible Monsters. Rant, ultimul roman, nu l-am gasit inca.
Deocamdata, ma consolez cu cateva doze de bere Gösser cu aroma de lamaie.

Astfel, am reusit sa urc toate pozele de azi intr-un nou set:

set_vienna3.jpg

Meeting Vienna – part 3

Am pus doua seturi de poze: aici si aici.

picture-079.jpg

Am bifat: Karlskirche, Stadtpark, o strada plina cu anticariate si librarii (inca n-am urcat pozele) , platforma de pe Stephansdom si panorama orasului (inca n-am urcat pozele). Am prins o parte de zi senina, insa dupa cateva ore s-a innourat si s-a facut frig. Trebuia sa-mi fi luat o caciula de acasa, vantul a cam batut fara mila.

picture-306.jpg
Cand am vazut titlul m-am gandit automat la romani. Si nu m-am inselat…
Articolul este si in editia on line: Xenophobia in Italy: a fortress fights to keep out poor