Taking Sides (2001) – este un film despre un dirijor anchetat – imediat după război – de către americani pentru presupusele sale legături cu naziştii. M-a surprins prin actualitatea scenariului în ce priveşte legătura artei cu politica.

The Caine Mutiny (1954) – deşi are complexităţile sale, nu este o capodoperă, însă rolul lui Humphrey Bogart merită cele două ore.

Law Abiding Citizen (2009) – un film slab

Rain Man (1988) – îl văzusem acum mulţi-mulţi ani, a meritat din plin să-l revăd.

Body of Lies (2008) – este  acela de film cu un scenariu complex,  o regie bună, câţiva mari actori, iar la final ai senzaţia c-ai văzut ceva slab.

The Age of Innocence (1993) – o poveste dramatică plină de culoare despre sacrificiile în numele unor aparenţe sociale. Un film atipic regizat de Martin Scorsese care se desfăşoară în înalta societate din New York la finalul secolului XIX.

Gangs of New York (2002) – îmi propusesem să-l văd pentru regia lui Scorsese, însă scenariul a fost o supriză plăcută, iar filmul neaşteptat de bun.

Există o întreagă listă de filme pe care nu le-am văzut la vremea lor şi, dincolo de criteriul valorii lor artistice, simt nevoia sa le văd pentru că s-au înscris deja în imaginarul popular şi pentru că mă fascinează (din motive hermeneutice) filmele care au succes la public.

Astfel, am văzut toate cele patru filme  în franciza Indiana Jones şi primele două filme din seria Alien: Alien (1979) şi Aliens (1986) şi intenţionez să mă apuc curând de seriile Terminator şi Die Hard.
Am revăzut acum două săptămâni tot Lord of The Rings, vreau să văd seria Harry Potter (n-am citit, n-am văzut nimic în această direcţie) şi The Chronicles of Narnia.

Alte propuneri?

Foarte bună ideea celor de la LG – prin Kinecto – de-a chema oameni din online şi de pe reţelele sociale la unele avanpremiere. Astă vară am mers la Transformers 2, iar acum am fost invitat la Avatar (2009). Filmul – scris şi regizat de James Cameron – este prima mea experienţă 3D, iar dincolo de aceasta, prin efectele speciale folosite mi-a oferit o experienţă vizuală memorabilă.

My inspiration is every single science fiction book I read as a kid. And a few that weren’t science fiction.

Acesta a fost răspunsul lui Cameron, întrebat fiind de unde i-a venit ideea scenariului. În afara componentei s.f., Avatar are o puternică latură mitologică (o religie, nişte mituri, o întâlnire între două culturi opuse). Mi-au plăcut reflexele eco şi sclipirile New Age (dispariţia verdelui de pe Pământ, rădăcinile copacilor de pe Pandora comunică între ele şi formează o reţea de energie spirituală la care tribul are acces, amintirile strămoşilor se pot downloada, natura este mult mai mult decât mediul înconjurător).

Mi-au plăcut referinţele satirice cu privire la preemptive war şi natura umană în genere. Prin filtrul culturii fictive Na’vi ilustrată în film, rasa umană este privită foarte neîngăduitor: suntem cruzi, lacomi, belicoşi, aroganţi şi nefinisaţi. Am pierdut legătura spirituală cu natura, am pierdut semnificaţia acelor rituri iniţiatice (a doua naştere, asumarea spirituală a sexualităţii proprii) specifice culturilor tradiţionale şi avem aceeaşi miopie de a înţelege culturile diferite de noi ca în cazul primilor conchistadori şi a occidentalilor cu privire la lumea musulmană.

Singura salvare ar fi să nu încercăm să devenim zei  – prin tehnologie – când încă n-am ajuns să fim cu totul oameni – prin suflet.

Nu cred că toţi au văzut aceste sensuri povestite aici, să nu vă speriaţi! Dincolo de toate, Avatar este un film care chiar merită recomandat.

vezi trailer

Aseara am impartit mai multe carti decat data trecuta. M-am bucurat atunci cand doua fete mi-au spus ca au auzit deja de proiectul civika si au fost mai mult decat incantate sa primeasca doua carti. Mi-au spus ca sunt studente si ca studentii ar trebui sa citeasca mai mult. Mai ai carti? Si mie imi place sa citesc. Si imi mai place de voi! Cum sa nu te emotionezi cand auzi asta? Am convins un domn care citea un ziar sa ia si o carte la citit. Spunea ca nu e mare cititor. Nici nu trebuie, i-am zis. O singura pagina de carte poate contine comori. [link]

Citeşte întreg articolul pe orasulciteste.ro

Îmi este drag ce facem cu Lecturi Urbane pentru că acest proiect social ilustrează o stare de spirit pe care o întâlnesc din ce în ce mai des în jurul meu. Acea stare de spirit sănătoasă specifică tinerilor înclinaţi către implicare socială.

Există o foarte mare disponibilitate către implicare, există multă dorinţă de acţiune şi mă bucură faptul că Lecturi Urbane s-a întâlnit atât de bine cu asemenea dorinţe.

Marţi, 15 decembrie este ultima ediţie din acest an şi, pentru a puncta aniversar iniţiativa noastră, ne-am gândit să facem o petrecere cochetă – After Reading Party – unde îi invităm pe cei care vin cu noi să citească în metrou şi pe cei care doresc să se simtă bine alaturi de oameni frumoşi.

Luaţi o carte şi haideţi la metrou Unirii 1, la ora 19:00! Vom citi şi vom împărţi cărţi, iar apoi vom merge la o petrecere unde avem deja pregătite câteva surprize.

Pentru detalii: