Pentru că pregătesc ceva în această direcţie, am dat aparent întâmplător peste următorii paşi:
1. Write.
2. Write more.
3. Write even more.
4. Write even more than that.
5. Write when you don’t want to.
6. Write when you do.
7. Write when you have something to say.
8. Write when you don’t.
9. Write every day.
10. Keep writing.
Become a better writer via 50 Examples of Great Blog Engagement
Dincolo de aura de self-help guru a lui Tony Robbins şi dincolo de energia de care dă dovadă pe scenă, în discursul de mai jos sunt câteva idei chiar utile. În plus, faza cu Al Gore – care era în primul rând – e deja una clasică în cadrul conferinţelor TED.
Nu este neapărat despre motivaţie, cât mai degrabă despre what do you do what you do.
Universul lucrează pentru îndeplinirea dorinţelor noastre nu este o idee optimistă şi iluzorie, ci dimpotrivă este una cât se poate de realistă şi de multe ori destul de înfricoşătoare. Optimismul acestei idei pleacă de la presupunerea că ne cunoaştem dorinţele noastre şi că, mai presus de orice, le putem controla.
După cum ştim, de cele mai multe ori nu ne cunoaştem dorinţele şi, pentru că dorinţele vin din acele profunzimi unde voinţa nu are acces, nu le putem controla. Multe dintre dorinţe nu le cunoaştem, nu le putem controla, însă de cele mai multe ori le proiectăm în mediul nostru social devenind semnale către ceilalţi. Semnalizăm către ceilalţi o mare cantitate de informaţie de care nu suntem conştienţi şi prin filtrul cărora ceilalţi ne judecă şi ne etichetează. (a se vedea blind spots din Johari window)
Dorinţele noastre reuşesc să iasă la suprafaţă într-un fel sau altul. Această suprafaţă nu înseamnă doar conştientizarea lor de către noi înşine, cât mai ales proiectarea lor către ceilalţi. În această proiectare semnalizăm dorinţe, temeri, ceea ce ne dorim să devenim şi de multe ori ceea ce am fost.
Omul este un mănunchi amplu de informaţii de care purtătorul nu este conştient niciodată în întregime. Nu ne controlăm ultimele resorturi, la fel cum nu putem privi în adâncurile propriei noastre priviri.
Asadar, Universul lucrează pentru realizarea dorinţelor noastre de care nu suntem întotdeauna conştienţi şi pe care nu le putem controla. De ce ţi-e frică, nu scapi este doar varianta negativă.
Făcând o paranteză, nu e de mirare cât de important este ceea ce proiectăm în jurul nostru şi n-ar trebui să uimească resursele uriaşe alocate în această direcţie (personal branding, public relations etc.) Universul social din jurul nostru se aliniază în funcţie de ce anume proiectăm.
În funcţie de ce anume proiectăm anumiţi oameni vor veni în jurul nostru, iar alţii se vor îndepărta.
Dincolo de acestea, rămâne întrebarea de ce Universul este cuplat la dorinţele noastre? Există un magnetism al gândurilor, al dorinţelor? La toate acestea mi-aş dori răspunsul tău pentru că următorul meu articol va încerca – din perspectiva personală – să ofere câteva lămuriri.
La finalul fiecărui an, recapitulând întâmplările şi emotiile, am un sentiment de recunoştinţă faţă de cei care m-au ajutat, m-au suportat şi mi-au fost alături. Anul 2009 a fost pentru mine unul ameţitor şi sper ca 2010 să fie mai echilibrat.
sursă foto: pantacruel
Am cunoscut mulţi oameni frumoşi în 2009, am trăit câteva poveşti frumoase şi aceeaşi şansă v-o doresc şi vouă în 2010!
Vă mulţumesc că citiţi acest blog şi că mi-aţi urmărit acţiunile şi prostiile de-a lungul anului. Mă bucur că am împărţit un gând bun, o supă, o limonadă, o plimbare cu bicicleta, o bere, o discuţie în parc, o cameră de hotel, un joc, un râs, un dans!
La Mulţi Ani!
Preiau de la Adrian Soare o mică leapşă în urma unui anunţ de angajare – care este încă valabil în ultimele zile din 2009 – nu înainte de-a face câteva precizări şi trimiteri.
Am citi articolul lui Cristi China despre valorile blogosferei, am apreciat replica pertinentă a lui Alexandru Negrea şi mă gândeam despre norocul celor care activează în social media. M-am gândit pentru că am fost întrebat recent despre ce înseamnă să fii blogger şi, dincolo de replicile clasice, mi-a sărit în minte dinamismul social pe care îl trăieşti o dată ce intri în această lume.
Ritmul în care cunoşti oameni, amploarea legăturilor create şi modul cum socializezi la diferite evenimente, unele business, altele casual, toate aceste te aruncă într-o provocare continuă.
La finalul articolului veţi găsi cele trei recomandări proprii pentru acest post.
Divahair.ro caută Social Media Manager, iar descrierea jobului este una neconvenţională şi creativă (ca şi jobul oferit, de atfel):
Fisa Postului
– vei stabili saptamanal impreuna cu echipa redactionala strategia de comunicare in social media
– vei intretine conturile de facebook si twitter ale divahair, publicand continut interesant si angajandu-te in discutii cu utilizatorii
– vei fi “vocea” si imaginea in online a Divahair in relatia cu utilizatorii.
Cerinte :
– sa fii activa deja in social media. Asta inseamna sa ai macar un blog, cont de twitter, facebook si sa intelegi cum functioneaza “sistemul” asta de comunicare
– sa vrei sa castigi bani lucrand de acasa, part-time, folosindu-ti inteligenta cu care esti inzestrata.
– sa vrei sa participi la intalnirile spontane care se organizeaza pe twitter, facebook, tweetmeets, facebookmeets, etc ca reprezentant Divahair
– sa fii creativa si sa ai cunostinte minime de comunicare online. Jobul asta nu e despre a publica linkuri de pe siteul Divahair pe conturile de twitter si facebook ci despre a avea o relatie cu comunitatea.
Ce se ofera:
Bani, Timp liber, Ocazia de a-ti creste Imaginea personala, Training personal si sfaturi practice din partea mea de fiecare data cand dai de bucluc.
Ce nu se ofera :
Limuzina cu sofer, manual de instructiuni.
Cat e salariul?
Hai sa stabilim un lucru : e un job unde vei castiga bani, dar e un job unde nu vrem sa aplici daca te intereseaza doar banii. Asa ca daca esti interesata si pasionata de ce am zis mai sus si vrei cu adevarat pozitia asta, vorbim despre bani cand ne cunoastem.
Vreau Jobul, cum aplic?
Dezamagire. Jobul nu e pus pe bestjobs sau ejobs. O sa aplici pe propriul tau blog sau canal unde comunici : facebook, twitter, youtube..etc.
Scrie de ce vrei jobul si de ce te-am chema pe tine la interviu . Si apoi pune un link catre articolul asta ca sa pot tine contabilitatea.
Cine poate aplica?
Oricine indeplineste conditiile de mai sus. Moda, stil, social media.
Daca doriti jobul asta aplicati la fel cum am zis mai sus : spuneti de ce te-ar selecta . Sugestiile mele sunt doar sugestii, toata lumea are sanse egale :
Magda Mihăilă: blog | twitter
Corina Anghel: blog | twitter
Simona Stănescu blog | twitter
Succes!
Un capitol din What The Dog Saw, ultima carte a lui Malcolm Gladwell (unul din autorii citiţi în anul care tocmai se încheie) se numeşte The Art of Failure şi analizează două modalităţi prin care oamenii talentaţi eşuează. Suntem sătuli de succese, vrem să ştim şi cum poţi rata, nu-i aşa?
O prima modalitate se cheamă sufocare (choke) care se intâmplă atunci, cand în condiţii de stres, sistemul explicit learning preia funcţiile normale ale unei acţiuni. De exemplu, atunci când conduci de ani de zile, majoritatea actiunilor efectuate la volan sunt inconştiente. Au fost atât de mult rulate încât au devenit banale, le cunoşti şi-n somn. Atunci când te sufoci – în condiţii de stres – începi să conştientizezi fiecare gest, fiecare acţiune şi folosind exemplul de mai sus, vei ajunge să conduci ca un începător devenind atent la fiecare mişcare.
A doua modalitate este panica. Ea cauzează cauzează perceptual narrowing. Dacă sufocarea este despre a gândi prea mult, panica este despre a gândi prea puţin. Sufocarea este pierderea instinctului, pe când panica este despre asfixierea în instinct.
Panica este un eşec banal (deţii prea puţine informaţii şi în mod firesc eşuezi), în vreme ce sufocarea este un eşec paradoxal căci are loc tocmai din cauza avalanşei de informaţii.
Pentru a ilustra diferenţele dintre panică şi sufocare s-au făcut o serie de experimente foarte interesante. Un profesor alb a testat în cadrul unui grup de studenţi albi Continue reading
Acest este un post lung şi enumerativ care cuprinde cronologic evenimentele la care am participat în acest an. Voi continua zilele următoare cu un articol despre oamenii cunoscuţi în 2009, despre cărţile citite, despre ce-am simţit şi ce-am sperat.
A fost un an în care am avut cel mai des senzaţia că am pierdut cârma şi, vorba unui prieten, am ieşit atât de mult din zona de confort încât am senzaţia că ameţesc uitându-mă în urmă. A fost un an în care în mod clar distanţa dintre începutul şi finalul său a depăşit-o cu mult pe cea a celor douăsprezece luni.
Foto: Anna Pope
În ianuarie 2009 eram un copywriter nemulţumit şi lipsit de motivaţie, în iunie m-am despărţit de lumea unei agenţii de publicitate, iar acum încă încerc să mă obişnuiesc cu gândul că sunt un freelancer. Eram şi sunt un om din colivie.
Începusem anul cu trei gânduri gânduri măreţe: să public Producătorii de gresie, să scriu un roman şi să mă las de fumat. Vei vedea în continuare ce anume s-a împlinit. Continue reading
M-am trezit cu acea linişte a dimineţilor în care nu se aude decât ibricul cu cafea huruind pe foc şi-am început să recapitulez puţin câteva trimiteri din ultimele zile:
Roxana Radu a venit cu ideea unei liste care să cuprindă “realizările bloggerilor pe anul ce tocmai se încheie” şi m-am bucurat să văd menţionate două din proiectele în care sunt implicat: pestrada.info şi Lecturi Urbane. Dincolo de aceasta, o premieră a anului 2009 o reprezintă explozia implicării sociale a bloggerilor şi a celor de pe twitter: Paşi către Viaţă, Soupnights, Globuri cu suflet, Moş Niculae Tweet Meet. Enumăr doar câteva dintre iniţiative, lista este lungă, iar pentru anul 2010 aşteptările sunt foarte mari.
După ultima ediţie de Lecturi Urbane pe 2009, la petrecere, am avut un studio improvizat unde ne-am pozat, ne-am prostit şi am imortalizat nişte momente frumoase. Astfel, galeria cu poze chiar merită frunzărită!
Apropo de Lecturi Urbane, m-am întristat să citesc că două camioane de carti au fost arse.
Andressa a devenit, printre altele, antreprenor. A lansat împreună cu o prietenă un magazin online berry.ro. Succes!
Imaginaţia şi inventivitatea noastră nu au limite când trebuie să descoperim motive pentru care nu. Trebuie să învăţăm de undeva cum să folosim resursele astea spectaculoase de creativitate ca să da. [link]
Drumul contează, nu destinaţia – un interviu foarte bun cu Andrei Roşca.
La ultima ediţie a Cenaclului Recitiri, Alin Farcaş a operat o curajoasă şi inedită cerere în căsătorie. Casă de piatră!
Un tutorial absolut adorabil: An Engineer’s Guide to Cats (via @ionuca)
Intelectualul de exil este cel care se află mereu într-un raport critic faţă de Putere – un articol scris de Vasile Ernu.
O galerie impresionantă cu cele mai reuşite poze ale anului 2009: The Best Pictures of the Outgoing Year
Cine nu a văzut filmuleţele cu Sergei from comparethemeerkat.com pierde un râs pe cinste şi exemplul unor spoturi care şi-au meritat premiile.
La o ediţie a Cenaclului Recitiri am adus spre lectură un basm din colecţia lui Petre Ispirescu pe care vă invit să-l citiţi aici: Ciobănaşul cel viteaz (.pdf). Luaţi-vă o pauză de un sfert de oră şi citiţi un basm, este o poveste de viaţă care va lucra în suflet chiar şi după ce-aţi închis cartea.
Eram curios de reacţiile celorlalţi pentru că se presupune că nimeni nu mai citeşte basme în ziua de azi şi, chiar dacă le mai frunzăreşte din când în când, nimeni nu mai crede în basme.
Foto: ?
Personal, ador basmele din mai multe motive:
– se termină cu bine abia după ce eroul a trecut nişte probe iniţiatice, abia după ce-a rezolvat nişte conflicte, abia după ce a luptat şi-a muncit.
– eroul, deşi e viteaz şi inteligent, are nevoie de tovarăşi de drum şi de prieteni care îl ajută.
– povestea este una arhetipală şi actuală în care se poate recunoaşte oricine, indiferent de tradiţia culturală din care face parte.
– eroul unui basm nu-i un sfânt. Uneori e crud, alteori e neiertător, însă întotdeauna rămâne fidel sieşi.
– pentru că orice basm are o latură terapeutică
– pentru că ilustrează coerenţa lumii în care trăim. Binele este răsplătit, răul este pedepsit într-un fel sau altul, într-o lume sau alta.
Tu citeşti basme şi poveşti? Crezi în ele? Ai încercat să le aplici?
O poveste personală: Cum mă simt mai tânăr decât mulţi născuţi în urma mea