Author Archives: Adrian Ciubotaru

Concertul (2009)

Am auzit de Concertul (2009) de la Byubay şi apoi am citit cronica deloc dreaptă a lui Andrei Gorzo.
Am văzut filmul în week-end şi mi-a plăcut la nebunie.

Mélanie Laurent
– o admirasem recent în Inglourious Basterds (2009) – este încântatoare, Vlad Ivanov joacă admirabil rolul unui oligarh rus pasionat de muzica clasică, iar orchestra formată din actori ruşi, români, ţigani, francezi oferă un film european cu accente estice (slave? balcanice). Comic, tragic, grotesc.

Mi-a adus aminte de Nunta muta (2008) prin concentrarea de emoţii pe minut: nu apuci să termini de râs de la scena precedentă că imediat eşti emoţionat de o poveste tristă sau o partitură clasică bine jucată.

Câţi oameni zâmbesc dimineaţa când merg la muncă?

pestrada.info

Este o primă parte a unui episod inedit pestrada.info filmat alături de Miruna cândva la începutul lunii octombrie. Ne-a trecut prin cap să facem un experiment social în dimineaţa unei zile lucrătoare la ieşirea de metrou de la Aviatorilor. Cum a ieşit, precum şi discuţiile de apoi din parcul Herăstrău – tolerând faptul că eram brusc trezit din somn – puteţi urmări mai jos:

via pestrada.info

Să-mi onorez povestea…

Adrian CiubotaruFoto: Alin Pandaru

De câte ori obosesc, de câte ori devin prea greu să mă ridic din pat încerc să-mi aduc aminte de toţi cei care de-a lungul timpului n-au crezut în mine. Uneori acei oameni îmi sunt cel mai bun combustibil interior.
În afară de ei, îmi rămân câţiva prieteni care mă trag de mânecă atunci când devin prea arogant sau prea modest.

De câte ori îmi pierd zâmbetul îmi aduc aminte de toţi cei care au ştiut într-un moment sau altul să mi-l ofere. Îmi aduc aminte cum mulţi au avut curajul să zâmbească nu din prea plinul lor, ci din prea puţinul lor.

Ce greutate are un zâmbet atunci când ai toate pânzele sus?

Uit cu uşurinţă – deşi n-ar trebui întotdeauna – binele pe care l-am făcut celorlalţi, însă îmi amintesc imediat momentele când cineva mi-a pus mâna pe umăr.

I need a little violence to wake me up este o frază pe care a rostit-o Chuck Palahniuk într-un interviu şi pe care mi-o aduc aminte ori de câte ori am impresia că devin prea blând cu mine însumi.

M-am trezit aruncat în afara propriei poveşti pe care nu ştiu întotdeauna să mi-o onorez şi primul pas este să ofer ce nu deţin cuiva care are nevoie de ceva ce posedă deja. Voi reveni cu ceilalţi paşi.

Cum a fost în Blogtrip Suceava

Scriu cu întârziere, n-am scuze, însă am fost prins în această săptămână cu multe evenimente.

Am plecat vineri dimineaţă şi am revenit în Bucureşti duminică seara.
În două maşini, cu o oprire culinară în Focşani şi o zi scurtă, am ajuns în Târgu Neamţ puţin după apus, iar Cetatea Neamţului – transformată acum într-o bijuterie turistică, reconstruită în 2007-2008 cu fonduri europene – am vizitat-o aproape pe-nserat.

Vineri seara. Ne-am cazat la Hotel Continental, am mâncat foarte bine la Restaurantul Latino, băieţii au mai ieşit prin oraş, iar eu m-am întors la hotel în febră şi frisoane, adormind la finalul ultimei dezbateri a candidaţilor de pe Realitatea.

M-am trezit sâmbătă dimineaţă aproape refăcut [ciorbele fierbinţi şi pliculeţele cu Coldrex îşi făcuseră efectul], am ieşit la plimbare prin Suceava, m-am întâlnit cu Alex Ciotir [care venise din Botoşani] şi apoi am asistat/ discutat la workshop.
Seara ne-am retras la o pizza la Restaurantul Da Vinci, iar apoi am dansat pe muzică din anii ’90 în Fierărie.

Am râs cum n-am mai făcut-o demult cu Vlad Bălan şi Tudor Galoş.

Mi-a plăcut Suceava atât cât am văzut-o: Palatul Administrativ, Biserica Sfântul Ioan Nepomuk, Cetatea de Scaun şi Muzeul de Istorie.

Am apreciat implicare socială a frumoasei Lavinia Biberi. Mă bucur că m-am revăzut cu Dany şi Simona, că am cunoscut pe Bogdan, Bleau, ArTiStul, Daniel Prorociuc şi toţi ceilalţi.

Bobby a publicat o listă completă cu toţi participanţii la Blogtrip Suceava şi cu toţi care au scris despre eveniment.

Evenimentul BlogTrip Suceava a fost sponsorizat de Green Pixel, Microsoft, Mercedes-Benz si Paralela45.

Haideţi să citim cărţi, să împărţim cărţi şi să cunoaştem oameni!

Suntem la a treia ediţie de Lecturi Urbane. Am primit – cărţi, sprijin, entuziasm – mai mult decât visam acum câteva luni, iar acum responsabilitatea noastră este să ştim să oferim înapoi.

Azi am fost la FJSC, am vorbit cu Dan Dumitrescu câtorva studenţi despre proiectul nostru, invitându-i la eveniment şi încercând să insuflăm puţin din pasiunea noastră pentru implicarea socială.

Am fost la British Council unde Eliza Ioana ne-a dat câteva sute de cărţi în engleză pe care le vom împărţi la viitoarele acţiuni de Lecturi Urbane.

Am fost şi-am făcut nişte semne de carte .

În drum spre casă, la metrou Victoriei l-am văzut pe Radu Paraschivescu citind o carte recentă, am intrat în vorbă şi i-am povestit puţin şi despre Lecturi Urbane.

A fost şi este o zi nebună! Abia aştept să ne vedem la metrou – 19:00, pe peron la Unirii 1 –  să citim cărţi, să împărţim cărţi şi să cunoaştem oameni.

A treia ediţie Lecturi Urbane te aşteaptă marţi, 24 noiembrie la ora 19:00! Întâlnirea e pe peronul staţiei Unirea 1, iar traseul va fi Grozăveşti – Dristor. Toţi cei care vor să demonstreze că cititul este încă o activitate importantă sunt invitaţi să se alăture iniţiativei.

De aceasta dată, aşteptăm peste 100 de voluntari şi vom dărui în jur de 300 de cărţi călătorilor care se dovedesc înteresaţi de faptul că cei din jur citesc, împreună cu semne de carte şi bilete cu mesaje scrise de voluntari, în interiorul cărţilor.

La ultima ediţie, care a avut loc pe 3 noiembrie au participat 60 de voluntari (bloggeri, oameni de pe twitter, jurnalişti, fotografi sau artişti) care au împărţit aproximativ 200 de cărţi călătorilor din metrou. Cei care au primit cărţile au fost rugaţi ca după ce termină de citit cărţile, să le dăruiască mai departe, tot în timpul unei călătorii cu metroul, unor necunoscuţi.

Campania Lecturi Urbane are drept obiectiv principal încurajarea lecturii în transportul în comun şi cultivarea interesului pentru carţi în rândul bucureştenilor. Campania este iniţiată de voluntarii civika.ro şi are loc o dată la două săptămâni.

Mai multe detalii puteţi afla pe orasulciteste.ro sau pe pagina de Facebook a evenimentului.

Blogtrip Suceava

La invitaţia lui Bobby Voicu voi merge în Blogrip Suceava, iar în Suceava la Workshop voi susţine o prezentare despre social media în general şi twitter în particular.
Workshop-ul constă în mici prezentari şi discuţii libere pe teme de blogging, social networks (Twitter, Facebook). Va incepe sâmbăta, la ora 14:00, la Hotel Continental în Suceava.

Mă bucură nespus excursia pentru că:
– la fiecare blogtrip ne-am simţit bine şi-am râs cu lacrimi. Ultimul blogtrip – cel  la Oradea – n-a făcut excepţie.
– Suceava este un oraş frumos (în speranţa că amintirile excursiei din clasa a VII-a nu mă înşeală) cu un accent pe măsură.
– pe drum pe vom opri la mănăstiri şi alte câteva obiective turistice
– voi vedea locuri şi voi cunoaşte oameni noi
– o vacanţă de trei zile departe de Bucureşti

Unde sunt valorile de mâine?

Nu cred în relativismul moral la modă acum, la fel cum nu cred nici în reînvierea vechilor valori morale. Vechile valori se schimbă în funcţie de optica fiecărei epoci.
Nu cred în corectitudinea politică adoptată la grămadă, la fel cum nu simpatizez cu fundamentalismele religoase (creştine, musulmane, scientologice etc.)
Mi-aş învăţa copilul despre toate tradiţiile în care Regula de aur este declinată şi i-aş spune că pentru a deveni un cetăţean al lumii, trebuie mai întâi să-şi cunoască bine tradiţia şi cultura.

N-am rezonat atât de mult ca Dragoş la soluţiile propuse de şi nici nu cred că diagnosticul este atât de pesimist.
Nu cred că lumea modernă este făcută să ne distrugă viaţa interioară – şi chiar dacă ar fi fost făcută pentru acest scop, nu va reuşi.

Nu ştiu unde se camuflează sau ce forme noi ia dorinţa de utopie, însă ştiu că trebuie să visăm la şi să luptăm pentru lucruri care depăşesc sfera noastră de interes. Vom îngroşa şi noi rândurile lamentaţiei occidentale că suntem în declin demografic, economic şi cultural? Că suntem ameninţaţi de indieni, turci, africani şi pakistanezi care vor deveni majoritari în propria ţară, vor creşte infracţionalitatea şi vor ajunge în cateva generaţii să ne domine? Suntem chiar o lume civilizată aflată în asediul marginalilor?

Sunt curios, în afară de hedonismul generalizat şi propriul interes, ce mai animă tinerii de azi? Cu alte cuvinte, ce ne mai înflăcărează? Ce ne mai inspiră?

Câteva citate din :

“Suntem o generaţie tolănită. Nu ne mai aşezăm, ne trântim, ne prelingem pe spătarul scaunului.”

“Lumea modernă este o conspiraţie împotriva oricărei forme de viaţă interioară” (Georges Bernanos)

Titlu dintr-o revista glossy franţuzească: “Masturbarea este la modă”

Deşi o infimă minoritate a bărbaţilor sunt impotenţi, succesul Viagra exprimă convingerea acestei epoci: este important să fii mereu la înălţime.

Intre 14 si 18 ani, 8 din 10 baieti si 4 din 10 fete declara ca au vazut un film porno in cursul anului.

Fără interdicţii, nu există umanitate.

Un patron nu a vrut să angajeze fumatori: “Fumatorii nu-şi dau seama de riscurile la care se expun, deci nu au inteligenţa pe care o caut”.

“Orice nou-născut e un potenţial gangster. Dacă ar fi înarmat, ar fi în stare să tragă pentru biberonul lui.” (un psihiatru)

Pentru a salva plăcerea, trebuie să învăţăm din nou care ne simt limitele. Pentru a salva dorinţa, trebuie să redescoperim tabuurile. Pentru a salva libertatea, trebuie să restabilim autoritatea.

Ziua Mondială a Diabetului

Sunt un tip ipohondru. În liceu, în urma unor analize la sânge, am încurcat numărul de globule roşii şi cele albe şi-am crezut că sunt pe moarte. Cele câteva ore care au durat până m-am dus la medicul de familie care mi-a citit corect analizele au fost groaznice. Intensitatea luminii soarelui scăzuse brusc, mergeam pe stradă şi priveam cu o nespusă invidie pe acei oameni sănătoşi deja simţindu-i făcând parte dintr-o altă lume. A oamenilor binecuvântaţi de sănătate pe care nu ştiu probabil s-o preţuiască. Continue reading