Trebuie să exorcizez melodia aici, pe blog. O ascult de două zile şi mi-a intrat pe sub piele. I-am învăţat versurile, am salvat-o în mp3 player, am urmărit performanţa live de zeci de ori şi nu mă satur. Are opt minute, însă starea de spirit emanată din pasiunea pusă în muzică merită fiecare secundă.
Îmi plac filmele popcorn de genul Independence Day sau Armageddon căci îmi plac motivele religioase (Apocalipsa, cuplată cu un nou început pentru omenire) la scară mare.
2012 mi-a oferit prilejul să revăd – cu efecte speciale îmbunătăţite – acelaşi scenariu al distrugerii rasei umane urmată de lupta eroică a puţinilor supravieţuitori. Înţeleg că Vaticanului nu i-a plăcut, însă mie un alt aspect mi-a atras atenţia. Continue reading
Aflasem de pe metropotam de Roma Cult Fest, însă Raluca Enescu mi-a amintit de eveniment cu o zi înainte. Am fost mai mult pentru Florin, mutat recent în Bucureşti şi pe care nu l-a convins articolul O soluţie pentru problema ţigănească.
Am ajuns în jur de ora patru, am văzut expoziţia de fotografie cu tema anti-discriminare – câteva erau realizate de Elena Stancu – şi târgul meşteşugarilor romi. Fotografiile cu testimoniale alături mi s-au părut o idee bună, standurile cu obiecte tradiţionale mi s-au părut puţine, iar publicul aproape inexistent.
La intrare erau două domnişoare îmbrăcate în haine tradiţionale ţigăneşti, pe când domniile lor păreau scoase din ce mai pură majoritate etnică. Mi s-a părut o scenografie neinspirată. Era atât de greu pentru S.P.E.R – cu contactele pe care şi le-au stabilit – să găsească două ţigancuşe simpatice?
Acest lucru a accentuat-o şi mai mult pe prima impresie: pe trotuar, în faţa Palatului Copiiilor – unde a avut loc eveniment – prezenţa a două echipaje de forţe de bază mi-a dat sentimentul că înauntru tocmai se dezamorsează o bombă. A existat teama unui scandal de discotecă în urma
unui festival de artă, cultură şi tradiţie?
Nu am simţit pasiune, mi-a părut un eveniment încropit. Să fie. Să se mai bifeze o rubrică într-un Excel plin de to-do lists.
Nu vreau să par nedrept, am fost după-amiaza într-un interval orar cu slabă audienţă şi aveam aşteptări destul de mari. La Roma Cult Fest au avut loc de asemenea proiecţii de filme şi documentare, iar ziua s-a încheiat cu un concert extraordinar Damian & Brothers, însă dincolo de acestea, unele detalii pot contura un tablou nu tocmai favorabil.
Încheind în notă optimistă, mă bucur că la plecare mi s-a oferit un linguroi de lemn de jumătate de metru pe care l-am purtat apoi prin tot oraşul – chiar şi la film! – spre curiozitatea şi amuzamentul multora.
Am aflat despre Ziua Mondială a Diabetului, doream să scriu mai multe despre această afecţiune, am aflat câte ceva de la prieteni, am întrebat pe twitter şi aflat următoarele:
@madame: nu mai sunt seringi ca acum un secol, au dozatoare automate ca niste stilouri cu ace subcutanate – poză
@gbonline: injectiile cu insulina se fac in functie de nivelul glicemiei
@Hilke: mama mea are de 5 ani diabet si isi face cate 2 injectii pe zi; din pacate o sa aiba toata viata
@roxidh: In Romania sunt doar doua centru pentru diabetici. In Timis pentru copii si in Bucuresti pentru adulti. Trist
@iulianpavel: diabetul ca se poate ameliora si chiar vindeca
@iuliapopescu ştie pe cineva care face injectii de la 14 ani
Cu această ocazie am aflat că cercurile albastre din teaser-ul de la începutul săptâmânii sunt simbolul Zilei Mondiale a Diabetului. Injecţiile cu insulină se fac în abdomen, iar mesajul este unul optimist: cu puţin exerciţiu, înveţi să preiei controlul asupra mişcării hula hoop, iar acelaşi lucru este valabil şi în cazul diabetului. Continue reading
În ciuda multor piedici, în ciuda multor inerţii şi vicii ale sistemului, în ciuda unor mentalităţi coapte zeci şi sute de ani, eu cred ca lucrurile şi oamenii din jurul nostru se pot schimba. Mediul din jurul nostru se poate îmbunătăţi. Dorinţa de-a ne implica, dorinţa de-a contribui cu ceva la comunitate este o constantă care se va manifesta ori de câte ori va avea prilejul. Nu-mi fac griji în aceasta direcţie.
Indiferent că lucrăm 12 ore pe zi, indiferent că n-avem resursele financiare, indiferent că suntem lipsiţi de timp şi de energie, dorinţei noastre de-a ajuta pe ceilalţi rareori i se face vreo nedreptate pe termen lung.
Grijile mele se îndreaptă către aceia care doresc să contribuie, însă nu îndrăznesc, către aceia care ascultă prea mult corul celor care cred că nu se poate. Pentru aceştia un eveniment de genul Green Conference este o gură de aer proaspăt, iar pentru noi toţi a fost un prilej de-a ne pune resursele şi poveştile la aceeaşi masă.
În cadrul Green Conference, la secţiunea Green Social Media, am vorbit despre social media din perspectiva implicării sociale alături de Cristian Manafu, Bobby Voicu, Alexandru Negrea şi Adrian Soare.
Am vorbit repede – sunt atâtea de spus!, iar spre final, la secţiunea de întebări, am fost uşor agresiv/ înflăcărat (reacţiile au fost împărţite).
Au fost prezentări bune, lumea a părut interesată, unii din sală chiar îşi notau idei de pe urma prezentărilor şi eu cel putin am plecat de la conferinţă plin de energie şi entuziasm. Ce n-am apucat să spun mai clar şi mai concis este ideea că social media este cea mai bună magistrală pe care pot merge cei care vor să se implice social. Totul e build in, e nevoie doar de pasiunea noastră. Suntem o generaţie foarte norocoasă, cu provocări pe măsură.
Partea cea mai interesanta pentru mine personal a fost workshopul Green Social Media in cadrul caruia au fost invitati Adrian Ciubotaru, Adrian Soare, Alexandru Negrea si Bobby Voicu. Oamenii sunt buni, buni rau…. pe felia lor de tort. Pentru mine a fost o revelatie si mi-a adancit increderea ca se poate face treaba in tara asta si ca freelancer daca si ai, normal, ceva de spus/comunicat.
Ma bucur ca am avut ocazia sa le ascult prezentarile si vreau sa le multumesc si pe aceasta cale pentru imput-urile indirecte pe care le-au transmis persoanei mele. Multumesc si lui Manafu…se stie.
De aici.
Mă bucur că am cunoscut-o pe Roxana Rugină, am aflat de la ea despre proiectul @hitechpedia – #orasulinteligent.
Chinezu a scris despre eveniment: Despre Manafu şi urmările lui în .ro
Sunt câţiva ani buni de când Dorina m-a ajutat să fac rost de aproape toate cărţile lui Alain de Botton şi de atunci îi urmăresc toate apariţiile sale editoriale.
Zilele trecute am găsit o conferinţă – fora.tv este un canal bun – unde Alain de Botton a discutat despre ideile din ultima sa carte: The Pleasures and Sorrows of Work (pe care Octavian mi-a împrumutat-o în această vară).
Deoarece am ascultat conferinţa tarziu după miezul noptii, teama de uitare m-a făcut să-mi notez în agendă câteva idei pe care le împărtăşesc şi aici:
– munca nu este prea bine reprezentată în literatură. Dacă un extreterestru ne-ar citi romanele, ar afla că noi nu facem în viaţa noastră decât să ne îndrăgostim, să ne preocupăm de familiile noastre si să mai omorâm pe cineva din când în când.
– problema cu creative writting este optimismul: toţi putem ajunge mari scriitori este doar un mit.
– nu judeca pe nimeni dupa cartea sa de vizită. Mulţi dintre noi ajungem în diferite joburi din cele mai ciudate motive.
– un produs ştie lucruri despre tine chiar înainte te-a întâlni.
– în lumea industrializată este foarte greu să vezi impactul pe care-l ai asupra vieţii cuiva, efectele muncii tale se află departe de tine.
– ca scriitor freelancer, Alain de Botton se simte vinovat că nu munceşte îndeajuns de mult şi-şi închipuia că oamenii din birouri muncesc mult, iar una dintre descoperirile sale – documentându-se pentru această carte – a fost faptul că se pierde atât de mult timp în birouri, că se freacă multă mentă.
– există mult erotism în birouri datorită tabuurilor. Corporaţiile se feresc să amintească angajaţilor că sexul ar fi mai distractiv decât munca.
– actiunea din majoritatea romanelor pornografice din secolul XVIII se petrecea într-o mănăstire.
Munca are plăcerile sale:
1. munca ne ajută să ne impunem dorinţa de ordine (ordine pe un raft, ordine în casă, ordine în viaţa noastră)
2. munca ne distrage de la gândul finitudinii noastre (gândul propriei morţi)
3. munca ne oferă şansa să ne dezvoltăm.
Conferinţa are aproape o oră, însă discursul propriu-zis durează 20 de minute:
Eretic… Eretic e foarte bine, de fapt. Marele avantaj al ereticului este acela că ştie, cunoaşte foarte bine cultura, societatea, religia dominantă în care trăieşte, căci a ieşit din ea şi, în acelaşi timp, are o perspectivă externă, un ochi extern prin care o poarte vedea.
Este o mai fragment, un scurt manifest susţinut de unul dintre cle două personaje din ultima carte a lui Vasile Ernu – Ultimii eretici ai Imperiului. Mai jos, autorul – în discuţie cu Costin Rogozanu – îşi riscă un punct de vedere destul de curajos:
In acest moment eu nu am solutii fermecate insa sint totusi un optimist. Eu cred cu convingere, de exemplu, ca trebuie sa reinventam utopii. Omenirea fara utopie este moarta. Moartea utopiei face sa dispara viitorul, iar cind viitorul dispare, dispare de fapt actualitatea/realitatea. Omul trebuie sa reinvete sa viseze pentru a nu-si pierde prezentul. Numai masinile nu au vise. Stiu ca utopiile au adus si multa suferinta insa acesta ne este destinul.
Nu ştiu cât de serios este luat Vasile Ernu, însă mi-aş dori să citesc despre probemele pe care le ridică în ultima sa carte pe mai multe bloguri. Deocamdată, am citit o recenzie la Dragoş C. Butuzea şi o opinie generalistă aici. Eu voi reveni cât de curând pe acest subiect.
Joi, 12 Noiembrie 2009, începând cu ora 15:30, la Crowne Plaza Hotel Bucureşti, are loc Green Social Media, o sesiune de workshops din cadrul Green Conference, eveniment ce abordează şi încercă să găsească soluţii la dificultatile cu care companiile se confrunta in efortul de a integra eco-responsabilitatea in planul lor de afaceri.
Printre cei ce vor susţine prezentări pe diferite teme voi aminti de Angelo Giannattasio, Business Development and Sales Support Manager, Ericsson Italy, Florina Şerban, CSR Coordinator la Cosmote, Mona Nicolici, Communication Manager la Petrom, dar şi un panel format din oameni de online (Cristi Manafu, Bobby Voicu, Adrian Soare, Adrian Ciubotaru şi Alexandru Negrea).
Accesul la eveniment este gratuit, iar înscrierile se fac pe pagina dedicată de pe site-ul Green Conference. Toti participanţii la eveniment beneficiază de un abonament gratuit valabil 1 an la Business Standard si Money Express.
Voi vorbi despre: Cum să implici comunităţile cu ajutorul Twitter?
Linkuri utile : Programul evenimentului | Harta Hotel Crowne Plaza | Evensys pe Twitter
E un simplu dans, este o ştire? Mă aşteptam să văd şi panglici ca la gimnastică artistică.
Vom vedea în curând!