Ne-am așezat pe o bancă de la marginea apei, Dincolo de lac, printre copaci, vedeam un carusel încărcat de lumină. Dacă ai fi închis puțin ochii să blurezi imaginea, ți s-ar fi părut un foc uriaș. Era totuși un carusel cu trăsuri și cai care se învârteau. Trecusem pe lângă el când am ocolit lacul și era plin de copii și părinți.
“Este a treia oară când ieșim în parc și am observat un lucru la tine, mi-a spus. Vrei să ți-l spun?”
“Doar dacă-i ceva de bine”
E un obicei prostesc, De câte ori simt începutul unei discuții serioase, încep să glumesc aiurea. Nu știu ce încerc să-mi dovedesc, poate e un răspuns automat. Parcă este o plăcere să inoportunez cu un mișto, cu o vrăjeală, cu o glumă oarecare, cu o spontaneitate nefiltrată. Continue reading