Eram în primul de de facultate și, într-o seară, printre cămine, mă văd înconjurat – cu semne nu tocmai bune – de o gaşcă de golani. Printre “ce mai faci?” şi “unde te duci?”, unul dintre ei îmi cere o ţigară:
“N-am” îi zic.
“Nişte bani nu ai? 10.000, acolo?”
“N-am”
“Ţigări nu ai, bani nu ai, dar ce ai tu?”
“Datorii”
Am fost atât de mândru de poanta și ironia acestui răspuns încât primul pumn care a venit m-a prins zâmbind.