Nu cunosc niciun bătrân de oraş, nici un pensionar care locuieşte la bloc. Ştiu pe mulţi, îi pot identifica după chip şi mers, însă nu-i văd. Nu îi am cartografiaţi afectiv, iar respiraţia lor nu-mi abureşte ochelarii.

Am crescut la casă pe o stradă unde bătrânii ieşeau la gard şi priveau în stradă.
Astfel, toţi bătrânii din imaginarul meu locuiesc la casă.

Apoi, toţi bătrânii erau bunicii cuiva, nu erau de capul lor în această lume. Erau bunicii cuiva şi vecinii cuiva. Primeau vizitele copiilor şi nepoţilor şi schimbau o vorbă cu vecinii. Nimeni nu se rătăcea. Continue reading →

via bucurenci.ro

când îl întâlneşti prima oară, e un dandy postmodern care te face să iei distanţă. pare pre(a)ocupat de tot felul de probleme în care tu nu intri. deocamdată.

dar dacă intri, eşti analizat. nu ştii cum, nu te priveşte prea mult în ochi, în schimb vorbele liniştite îţi sucesc inteligenţa pe toate părţile.

intră în orice discuţie, cu inocenţă de arheolog şi uneori eşti descumpănit între epatare şi autenticitate. în cele din urmă, când îl cunoşti mai bine, cumpăneşti spre cea de-a doua.

unii îi identifică numele cu sexul oral, alţii cu pionierii bloggingului românesc, alţii cu narcisismul, a se vedea si headerul. poate au dreptate cu toţii.

eu personal îl identific cu postările lui de-nceput, savuroase şi poate teribiliste, dar cum spuneam mai sus, autentice şi pe care curtea veche i le-a refuzat. şi cu reînvierea nopţilor studenţeşti, vorbind cu entuziasm inepuizabil despre goethe, eliade, lumea presocratică şi altele. dar mai cu seamă despre cum să “trăieşti” filozofia.

Articol scris de Dragoş C. Butuzea.

Mi-a plăcut la nebunie Middlesex. După Houellebecq descoperit anul trecut, Jeffrey Eugenides îmi este o revelaţie frumoasă.
Până când mă voi decide să scriu o recenzie a cărţii, semnalez mai jos două fragmente (unul estetic-aforistic, altul rezumativ-popularizator):

“Era atâta dragoste în ochii lui Milton, încât era imposibil să caute acolo adevărul.” Continue reading →

Am găsit în lada din mansardă jurnalele din adolescenţă. Am stat câteva ore să răsfoiesc câteva caiete şi m-am lăsat surprins de jurnalul din ianuarie 2000. Eram în pragul unei căderi, iar două săptămâni n-am putut citi decât basme.

Rândurile de atunci transmiteau senzaţia unui ritual de trecere. Ceva trebuia să moară în mine pentru ca altceva să poată renaşte.
Mai jos am scos câteva din gândurile de atunci, de la 20 de ani: Continue reading →

Nu cred în egoismul generalizat al fiinţei umane. Nu pot să înghit suspiciunea pe care o aruncă ceilalţi atunci când întreabă:
“Dar lui ce-i iese?”

Este păcat că anumite stări de spirit să fie încorsetate brutal în câteva cuvinte şi expresii. Cuvântul filtrează şi împuţinează multe din nuanţele, umbrele şi luminile unei stări de spirit. Cuvântul sărăceşte privirea emoţională pe care o aruncăm asupra lumii. Un intermediar inodor şi incolor.

Astfel, aş dori:
Un cuvânt pentru “tristeţea unei dimineţi de luni când observ că afară este înnorat”.
Un alt cuvânt pentru “bucuria când găsesc liftul la parter”.
Un alt cuvânt pentru “plăcerea pe care o simt când mănânc în timp ce citesc”.

Şi pentru :
“Relaxarea când găsesc un loc liber în metrou”.
“Zâmbetul pe care-l afişez când vorbesc cu ea la telefon”.
“Senzaţia de început de lume când adorm în lenjerie curată”.
“Sunetul escatologic al unei melodii triste-ofensive”.

Într-o vară caniculară, pe câmp la umbra unei căpiţe, bunicul mi-a spus următoarea pildă:
“Când vrei să mănânci o bomboană, abţine-te pentru cinci minute. Aşează bomboana în faţa ta şi amână-ţi pofta.”

A fi protejată este apogeul sentimentului fiinţei la femei. Ţinta oricărei acţiuni a oricărei femei este să se simtă protejate.

Când îşi schimbă tamponul, o femeie trebuie să se simtă protejată.

Când se dă cu ruj, o femeie trebuie să se simtă protejată.

Când urcă în lift, când stă în metrou, când mănâncă un covrig, o femeie trebuie să se simtă protejată.

Tot ce este nevoie să ştim despre femei, este faptul că trebuie să se simtă protejate, trebuie să se protejeze.

Sună-ţi iubita şi întreab-o:

“Bună, te simţi protejată?”

Cutremure, inundaţii, razboaie, încălzire globală, unghii zgâriate, conexiune slabă la internet, un lapte prea îndulcit, de toate aceste lucruri şi de multe altele, o femeie trebuie să fie protejată şi mai presus de toate, să se protejeze.

Mentalul feminin este clar şi iremediabil setat pe a proteja, a se proteja, protejare.