Mi-a plăcut la nebunie Middlesex. După Houellebecq descoperit anul trecut, Jeffrey Eugenides îmi este o revelaţie frumoasă.
Până când mă voi decide să scriu o recenzie a cărţii, semnalez mai jos două fragmente (unul estetic-aforistic, altul rezumativ-popularizator):
“Era atâta dragoste în ochii lui Milton, încât era imposibil să caute acolo adevărul.”
“I s-a spus biologie evoluţionistă. Sub influenţa ei, sexele se separau din nou [în anii ’70]: bărbaţii deveneau vânători, iar femeile culegătoare. Nu ne mai definea educaţia; ne definea natura.
Impulsurile hominizilor, datând din anul 20.000 î.e.n., ne controlau şi acum. Aşa că astăzi, la televizor şi în reviste, dai peste simplificările obişnuite:
De ce nu pot comunica bărbaţii?
(Pentru că trebuie să păstreze liniştea la vânătoare.)
De ce comunică femeile atât de bine?
(Pentru că trebuia să-şi strige una alteia unde se găsesc fructele şi boabele.)
De ce bărbaţii nu găsesc niciodată lucrurile prin casă?
(Pentru că au un câmp vizual îngust, folositor în depistarea prăzii.)
Cum găsesc femeile lucrurile atât de uşor?
(Din cauză că, pentru a-şi proteja cuibul, erau obişnuite să scruteze cu privirea un perimetru larg.)
De ce femeile nu sunt în stare să parcheze lateral?
(Pentru că nivelul scăzut al testosteronului inhibă capacitatea de orientare în spaţiu.)
De ce nu cer bărbaţii indicaţii pe stradă?
(Pentru că a cere indicaţii e un semn de slăbiciune, iar vânătorii nu dau niciodată semne de slăbiciune.)”
Middlesex-ul e al meu? Chiar nu mai stiu cui i-am imprumutat cartea 😀 Anyways, ma bucur ca ti-a placut 🙂 Sa citesti si Adevarul despre Sascha Knisch 🙂
mi-a placut ala rezumativ, care ma convinge inca o data ca de la caveman incoace prea putine chestii s-au schimbat. si atunci parca incep sa inteleg de ce naiba tot vor femeile protectie… 😀
ionuca, da, este al tău:)
jez, deşi rezumatul cuprinde doar teorii, da… s-au schimbat foarte puţine în ultimele mii de ani
Daca consider ca nu imi gasesc lucrurile in casa, nu comunic bine si cer directii doar in ultima instanta, pot spune ca doar chestia cu parcatul lateral m-ar mai “salva” . Desi,dupa niste ore de scoala tot nu am carnet ,parcatul laeral fiind numai una dintre problemele care ma fac sa ezit…
Ce mai imi aduc aminte despre Middlesex este ca m-a socat descrierea masacrului de la Smirna. Ma sperie si acum cind imi aduc aminte, desi cred ca au trecut cel putin vreo 2-3 ani de cind am citit cartea. A fost o buna ocazie sa mai invat putina istorie.
Cit despre afirmatiile despre barbati si femei — eh, sa fim seriosi.
🙂 mai sunt barbatii vanatori?
sau au ramas doar defectele, fara sa mai fie fie motivate de ocupatie?
si nevasta-mea a fost foarte incantata, sa ma apuc si eu sa citesc.
Interesant. Acelasi fragment l-am pus si eu pe blog dupa ce am citit cartea 🙂