Sunt prea prudent cu mine însumi

0 Flares 0 Flares ×

Am găsit în lada din mansardă jurnalele din adolescenţă. Am stat câteva ore să răsfoiesc câteva caiete şi m-am lăsat surprins de jurnalul din ianuarie 2000. Eram în pragul unei căderi, iar două săptămâni n-am putut citi decât basme.

Rândurile de atunci transmiteau senzaţia unui ritual de trecere. Ceva trebuia să moară în mine pentru ca altceva să poată renaşte.
Mai jos am scos câteva din gândurile de atunci, de la 20 de ani:

Îmi consemnam în caiet “Astfel moartea…”, iar apoi am pierdut rândul. În aceeaşi secundă, din stânga mea, cade o frunză de la ficus. Grea, zgomotoasă.
N-a mai rezistat şi a dezertat de la plantă.

Orice dezamăgire înseamnă o demitologizare.

Visul creează realitatea.

Greşeala mea de acum este că mă umilesc prea puţin.

Adevărata bărbăţie este să fii vicios, fără să fii demonic.

Sunt prea prudent cu mine însumi.

Nu contez decât în măsura în care sunt identic cu creaţia mea, ea este adevăratul meu eu.

Nu ştiu de unde mi-a venit spaima de a nu mă transforma în înger.

Trebuie să am puterea să-mi bat joc de mine însumi. Trebuie să îmi distrug câteva mituri.

Din ultimul somaj în mod sigur nu-mi voi lua cărţi.

Trebuie să am curajul să îi dezamăgesc pe toţi.

Trebuie să am curajul să îmi bat joc şi de nemurire.

Mi-e sete de relativităţi.

Trebuie să trăiesc mai mult printre oameni. Prezenţa lor diminuează tristeţea, melancolia şi descurajările.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

8 thoughts on “Sunt prea prudent cu mine însumi

  1. Dumitrita

    Mi s-a intamplat si mie, sa vreau sa gresesc. Simteam, la un moment dat, ca fac niste lucruri pentru ca unii dintre indrumatorii mei(spirituali) m-au educat astfel incat invatamintele lor sa devina modul meu de a fi. Si a devenit, dar nu pentru ca ei au vrut(sau nu numai), ci pentru ca eu i-am ales pe ei ca modele. Percepusem procesul invers.S-a manifestat doar la nivelul unui gand, altfel nu se putea, pentru ca nu as fi fost eu.

    Reply
  2. jez

    si eu care credeam ca numai fetele au obiceiul sa scrie chestii d-astea la varsta marilor cautari…
    intrebarea ar fi…ti s-a parut ca randurile au fost scrise acu o mie de ani sau parca mai ieri…?

    Reply
  3. anadliad

    prin cate momente ca asta poate trece un om?
    ma itrebat acum vreo cateva dimineti daca trsitetea…asta inseamna ca sunt mai sensibila ca alte creaturi ori… mai aproape de autodistrugere.

    mori si renasti? ori… mori si… porti moartea asta cu tine?

    ramai acelasi la 30, la 25 ca si la 20? sau invti sa traiesti altfel?

    Reply
  4. Arthur Suciu

    foarte misto! ma recunosc eu insumi in ele si as spune ca sunt valabile si astazi. sunt ganduri destul de dure si curajoase. trebuie sa ai si curajul, dar mai ales placerea de a-i deyamagi pe toti, nu-i asa? dar mai intai trebuie sa incepi cu tine. ceea ce eu am si facut, nu stiu tu.

    Reply
  5. ixtab

    Jurnalul personal este o bijuterie cand vine vorba de autocunoastere. Cate-o data ma scufund in lecturarea jurnalelor mele vechi, si de fiecare data sunt surprinsa de cat de multe imi pot redezvalui despre mine insami.

    Reply
  6. alexandra

    Salut! habar nu am cine esti, te-am descoperit intamplator din blog in blog si imi place. cred ca e soarta. pagina ta din jurnal este pagina din viata acum, azi. am zambit la inceput. dupa aceea am plans. felicitari! alexandra, 22 de ani.

    Reply
  7. Pingback: Almanah de sine at Adrian Ciubotaru

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *