Anii’ 90 au început pentru mine cu un casetofon rusesc maro şi 10 casete AGFA, negre pe care le cumpărase tata de la un coleg de serviciu. Am ascultat prima dată Beatles, Elvis, Smokey şi alte ciudăţenii (Ricchi E Poveri, Hari Krishna de la Boy George sau Adriano Celentano).

Erau primii ani după ’89 şi deja intuiam un Occident muzical care mi se contura în primele videoclipuri apărute atunci. Roxette – Joyride (cântau la o chitară pe un autobuz în viteză), R.E.M. – Shinny happe people (un moşuleţ pedala o bicicletă ce mişcă un decor), Scorpions – Wind of change (cu brichetele şi Zidul Berlinului distrus) sau Mc Hammer – I’ve got to pray. Continue reading →

Student gras cu ochelari. Tramvai, mobil. – Da, am făcut bine la examen. Da, da, chiar sunt mulţumit de mine, am scris tot. Bine, bine, mai vorbim, see you. Ah, nu, am să trec şi pe la el. Da, see you,  da, da, see you.

Gigi Becali îşi face blog. Prima însemnare:
“Vreau să spun de la început că-mi bag […]-n blogul lui Dan Voiculescu”

Un nene la vreo 40 de ani cu alură de muncitor tocmai venea de la piaţă şi îşi urcă cu greu trei sacoşe mari în tramvai. Urcase el în ultima clipă şi, eliberat de imensul efort pe care tocmai îl făcuse, exclamă strategic: “Shit, ce greu a fost!” Continue reading →

Ea:
Te trezești la șase dimineața ca să postezi o însemnare de căcat în care viața este grea, ceilalți nu te înțeleg și de mâine te vei schimba. Nu prea ești citită de prieteni sau colegi de serviciu, însă te citesc mulți străini, în special specimenele masculine care pornesc de la asumpția că dacă e femeie, nu conteaza cum scrie, e posibil să fie totuși bună. Continue reading →

Ar fi bine să nu citeşti însemnarea asta, te va întrista de moarte şi îţi va rupe inima în două. Închide pagina şi treci mai departe. Ai nevoie de poveşti frumoase, poveşti cu reuşite, cu iubiri eroice şi eroisme cotidiene. Lamentaţiile şi plânsul ar trebui să fie private, într-o baie părăsită (pentru a-i menaja pe cei care ţin la noi şi cărora le pasă). Atunci când cădem, plângem, disperăm şi-i deranjăm – intimidăm – şantajăm – compătimim pe cei apropiaţi cu instabilitatea noastră emoţională – durerea – descurajarea – angoasa – panica proprie. E teribil. Continue reading →