Viață de blogger

0 Flares 0 Flares ×

Ea:
Te trezești la șase dimineața ca să postezi o însemnare de căcat în care viața este grea, ceilalți nu te înțeleg și de mâine te vei schimba. Nu prea ești citită de prieteni sau colegi de serviciu, însă te citesc mulți străini, în special specimenele masculine care pornesc de la asumpția că dacă e femeie, nu conteaza cum scrie, e posibil să fie totuși bună.

Așadar, ai câștigat câteva zeci de click-uri în plus doar pentru că ți-ai pus user de femeie a cărei hormoni atrage ireversibil vizitele haotice ale unora care au ajuns pe blogul tău și te citesc cu compătimire, pe diagonală și de la înălțimea nasului situat la 2/3 din înălțimea monitorului, poziția ideală pentru masturbare. Te întrebi pentru a mia oară ce înseamnă trackback-urile alea și te duci la scoală sau la serviciu cu gândul la următoarea însemnare în același mod în care te gândești cum te vei coafa mâine.

O prietenă te invită la un suc și, deși nu o suferi, vei ieși cu ea doar pentru că vei avea ce povesti în blogul tău minunat.

Te chinuie jumătate de zi numărul de comentatori atrași de ultima însemnare, iar în cealaltă jumătate de zi stima ta de sine va fi în mod clar conturată de numărul abonaților tăi — majoritatea cu mailuri strategice pe yahoo pentru a putea fi apelați și pe chat.
Dezorientarea ta socială este de multe ori marcată de abundența comentariilor negative, însă reușesti să te liniștești cu gândul că Dumnezeu îi va pedepsi pe cei răi.

Desi susții public că nu ți-ai făcut blog ca să cunoști oameni noi, suspini la orice nou add din lista de messenger.
Ți-ai lăsat id-ul pe blog „pentru orice eventualitate contingentă, reclamație sau probleme de copyright“.
În mod natural, ai cont zilnic verificabil pe hi5.com, amun2.ro, noidoi.ro, eusicumama.ro, iar numeralul din dreptul inboxului îți reglează în mod curent presiunea emoțională.

Ți-a plăcut Jeeper Creepers 1 mai mult decât Jeeper Creepers 2.

În zilele în care te simți lipsită și de umbra brumei de inspirație care parcă te însoțea mereu în chip paradoxal, începi să torni poezii proprii sau poezii ce ți-au placut cândva. În același top al neinspirațiilor urmează versurile din melodii, posterele cu formația preferată, pozele cu apusuri de soare, pisici dulci, priviri misterioase feminine și piesaje autumnale.
Adormi intrigată și turtită sub greutatea interogației motivelor pentru care un abonat te-a părăsit.

El:
Te trezești cu noaptea-n capul ăla sec să-ți verifici contorul ce îți monitorizează blogul. Observi că azi oamenii au ajuns pe blogul tău căutând pe google cuvinte ca tăietură, minune și blogul anului. Îți vine ideea — ai văzut la alți prieteni — să-ți mai trântești două programe de monitorizare, statistici, trafic, pândit blogul din diverse unghiuri, softul-minune care îți contorizează și click-urile date pe jumătate și ezitările de click aruncate la poarta blogului și, mulțumim Symatec, gândurile cuiva de a-ți accesa blogul.

Speri în secret că cineva o să inventeze programelul ce ar măsura cantitatea de hormoni a cititoarelor tale și supra-scriptul de monitorizare a scripturilor ce monitorieaza traficul de pe blogul tău. Ți-ai cumpărat domeniu propriu și eziți la formula blog.abc.ro sau abc.ro/blog.

Ești înscris în toate motoarele de căutare și cataloagele și portalurile și ai ajuns îmbibat de o celebritate virtuală pe ce i-ar strâni invidii pănă și lui Dalai Lama. Stai și privești adresele de la care a fost accesat blogul tău și te întrebi câte rude și câte bunăciuni culturale te citesc și te adulează.

Cunoști cu mândrie blogurile unde blogul tău este recomandat, iar trei sferturi din blogurile tale favorite sunt feminine, nu-i așa?
Ești citit de prieteni ce poartă în sân teama de a nu pica nepregătiți la o eventuală discuție despre evenimentele banale pe care deja le-ai povestit pe blog.

Ai o viață banală pe care totuși ți-o exporți în ambalaj de eugenie branduită pentru gusturile unui public exigent tipic mileniului trei. Te oripileaza ceva, scrii în blog. Copulezi cu cineva, scrii în blog. Ai depresie, scrii în blog. Nu copulezi cu cineva, scrii în blog.
Blogul a devenit rațiunea ta de a trăi, singura poartă și filtru ce măsoară distanța între tine și ceilalți.

Ziua în care nu poți scrie pe blog poartă accente funerare, vizionezi doar filme recomandate de alți bloggeri sau recomandabile către alți bloggeri și te gândesti uneori, la cât de accesat îți este blogul, să postezi bannere pentru a câștiga un ban.
„Tu dai click, iar eu mă îmbogățesc.“

Datorezi bani cel puțin unui blogger, te-ai culcat deja cu cel puțin o bloggeriță, ai tricou imprimat cu propriul blog, iar idealul tău este să fii recunoscut la metrou de o tipă bună care-ți citește blogul cum citește eticheta de la vopseaua de păr.

Modifici des fontul, background-ul, header-ul și pozele din blog, ștergi însemnări vechi, modifici însemnări vechi și mituiești în mod constant conceptul de sănătate psihică.De când ți-ai făcut blog — o lună, două luni, un an, doi ani — viața ta s-a schimbat iremediabil și paradoxal în bine.

Ți-ai făcut mulți prieteni, ți-ai găsit multe femei, esti consolat și încurajat zilnic, simți că universul conspiră prin blogul tău la îndeplinirea dorințelor tale.

Adormi.

0 Flares Twitter 0 Facebook 0 0 Flares ×

6 thoughts on “Viață de blogger

  1. Pingback: Blog history at Adrian Ciubotaru

Leave a Reply

Your email address will not be published.