Imi blestem mana cu care am dat click si-am ajuns la acest text: De ce nu sunt un lingau. Cu cealalta mana m-am spalat pe fata, am facut o cruce si m-am trezit din starile contradictorii in care am fost aruncat in urma acestui autoportret sincer si elegant de lingau.
Ce urmeza nu este un text cu aroma politica, ci doar uimirile mele ce tin de natura umana.
Asadar, ce s-a intamplat? S-a inscris in PSD, Adrian Nastase i-a pus individului mana pe crestet cu “simt in tine energia unui adevarat militant“, pe blogul lui Iliescu a comentat primul cu “Frumos discurs, construit şi prezentat după toate regulile oratoriei. Şi, mai presus de orice, din suflet, ceea ce este cel mai important. Felicitări!“, cativa comentatori, cunoscandu-i atitudinea clar afisata pe blog, i-au batut obrazul si astfel a rezultat declaratia de iubire de mai sus (in paranteza fie spus, estetica unui discurs politic care respecta regulile oratoriei nu spala si nu incalzeste cu nimic).
De ce nu sunt un lingau? mi se pare un text antologic. L-as recomanda elevilor de clasa a IX-a sa-l studieze la logica si l-as recomanda si celor pasionati de etica si retorica, caci se pot gasi acolo toate elementele de asa nu pe care un obraz de om le poate suporta.
Cititi textul (e scurt) si apoi reveniti.
Sa incepem. Se iau frazele (cu italic) si se explica:
1.Sigur că nu trebuie să mă justific pentru opţiunile mele politice faţă de nişte anonimi, cum sunt majoritatea celor care mă atacă.
Dar este ceva normal ca nu trebuie sa te justifici fata de niste anonimi (ca si cum anonimitatea este o lipsa de valoare in sine) care totusi iti citesc blogul. Dar desi nu ai sa te justifici, totusi o sa te justifici. Toate principiile non-contradictiei pe care le vedem in videoclipuri sunt la misto, nu-i asa?
2. Eu sunt bucuros de toate aceste atacuri care sunt semnul valorii autentice.
Exact, a ghicit-o: masura valorii autentice care rezida in mine (adica nu s-a risipit asa… prin univers) o constituie atacurile. Gigi Becali tocmai a inceput sa aplaude in ultimul rand.
3. Gândiţi-vă câte injurii şi calomnii trebuie să suporte oameni ca Ion Iliescu sau Adrian Năstase! Deci sunt într-o bună companie.
Empatia cu sus-amintitele personaje politice care ar trebui sa stoarca lacrimi ultimei pensionare, iar pe baza acestei empatii, personajul nostru model se alatura lui Nastase si Iliescu. Daca intoarcem biletelul se citeste clar mesajul:
– daca eu sunt o valoarea autentica, locul meu este printre alte valori autentice.
– daca aceste valori autentice suporta injurii si calomnii, voi suporta si eu alaturi de ei acest sacrificiu care vine la pachet cu viata politica
– deci, ne meritam reciproc compania selecta.
4. “Lingău” aş fi putut fi considerat dacă P.S.D. era la putere sau pe punctul de a lua puterea şi atunci m-aş fi înscris în partid. Atunci, aş fi putut fi suspectat de oportunism.
Am o veste proasta. Lingau se cheama si atunci cand pupi in fund pe termen scurt (partidul era la putere), si atunci cand pupi pe termen lung (partidul va ajunge la putere). Oricum ai aseza literele, tot lingau iese.
In Manualul oportunistului obisnuit (editia veche) scrie sa pupi in fund oamenii puternici care te pot ajuta, insa in Manualul oportunistului inteligent (editia noua) scrie sa pupi in fund oamenii care vor deveni puternici si te vor putea ajuta. In economie se cheama “investitie pe termen lung”. In termenii relatiilor umane se cheama (stupefiant, stiu!) lingau pentru ca:
5. Apoi, chiar şi dintre liderii P.S.D., eu l-am susţinut manifest pe Adrian Năstase de câteva luni bune de zile, ca să nu zic ani, cam de când a intrat în dizgraţia generală.
Adica l-am sustinut si sustin ca l-am sustinut cand a picat pe jos. Cand eram mai mic, ajutam zilnic batranele sa treaca strada si sustin acest lucru deoarece nu am invatat ca despre adevarata sustinere si adevaratul ajutor oferit celorlalti, ar trebui sa vorbim in soapta.
Dar ce mai conteaza cand:
6. Apoi, în calitate de “lingău”, l-am susţinut pe Ion Iliescu, care este considerat de linia “reformatoare” a partidului, un “produs expirat”!
S-a batut atat de mult in piept c-a-nceput sa-l doara. Cand ai pieptul subtire si te bati cu pumnii in el, s-ar putea sa-ti gauresti spatele.
Finalul este magistral. Se filmeaza dintr-un colt al camerei, s-a crapat tavanul, a aparut o lumina alba si un cor canta pe urmatoarea replica:
7. Ba dimpotrivă, eu sunt un Cavaler, care i-am apărat pe cei slabi şi prigoniţi în clipe grele.
A te descrie in substantive ce incep cu litera mare (Hitler cel putin avea justificarea limbii germane) fara nici o umbra de auto-ironie echilibrata, a te folosi de o imagistica crestin-medievala ca justificare morala a arivismului politic al noului mileniu este ditamai pepenele de pe cireasa ce sta pe tortul bunul simt minimal.
Si astfel, orice film prost se termina in cheie moralist-optimista:
8. Şi social-democraţia românească va mai trece prin astfel de încercări, câtă vreme justiţia şi media sunt în mâna dreptei… dar va veni şi vremea noastră…
“Va veni si vremea noastra” declama si Capitanul calare pe cal facand campanie electorala in satele romanesti. Ar trebuie sa nu subestimam niciodata veleitatile militante ale unui papagal care vorbeste la pluralul reprezentativ al unei comunitati din care deja face parte (PSD).
Sentimentul concret al iluziei de “va veni si vremea noastra” creeaza toate atitudinile resentimentare de mai tarziu. Daca am suportat atatea acum, cu siguranta imi voi lua revansa intr-un viitor (sper) apropiat. Nimic mai banal decat un tanar politician cladit pe asemenea coordonate despre care cartile de psihologie vorbesc in capitolele introductive.
Recapituland, avem:
– nu ma justific, dar ma justific (nu este o autocontradictie la nivel metafizic, ci doar la nivel de minim comportament)
– daca sunt atacat, rezulta pe cale de consecinta ca sunt o valoare autentica
– daca sunt o valoare autentica, merit o companie selecta (Iliescu, Nastase)
– nu sunt lingau sarutand funduri in dizgratia generala (un fund batut nu e fund)
– suport acum o multime de lucruri, insa va veni si vremea mea.
Concluziile desfasurate le trageti singuri. Eu nu-mi permit sa cred c-am dezvaluit toate mecanismele de propulsare ale unui lingau tanar politician (ar fi nevoie de o intreaga comisie condusa de un comitet pentru acest lucru), insa (extrapoland) pe undeva – in tipologiile unora, in societatea romaneasca, in criza unor valori -, ceva e putred.
