European dream is the new shit

5 Replies

0-151

Am absentat în aceste zile şi, în urma unor înjurături primite la redacţie, am decis să revin pe scena de pe care scriu în acest blog.

E o poveste simplă, o excursie la Cluj cu Bobby testând o maşinuţă pe Valea Oltului şi pe Valea Prahovei. În Cluj m-am revăzut cu Mihai, Dan, Darius şi… Andrei Crivăţ [poză]. Pe fugă fiind, am ratat câţiva oameni şi câteva peisaje.
În schimb, n-am ratat (vizual) specificul Clujului de pe urma căruia s-ar putea dezvolta un brand local în toată regula: 1, 2, 3, 4, 5.

Sâmbătă seara ne-a prins întorcându-ne pe Valea Prahovei unde, prin amabilitatea unui ghid local, am găsit în Câmpina un restaurant bun fix la drumul către comuna Cornu.

Duminică începută prost la Bookfest unde, în lipsa semnelor de ghidare, m-am rătăcit timp de două ţigări. Eveniment prost organizat marcat de prezenţa unor vedete culturale locale ca Patapievici, Ioan T. Morar, Neagu Djuvara şi Andrei Roşca.

Titlul acestui articol mi-a fost inspirat de Americanii vor cetăţenie europeană şi, brusc, m-am simţit mândru. Buf!

Lecţie de comunicare politică

3 Replies

Trei zile la rând Cristian Boureanu a apărut în diferite emisiuni la Realitatea TV şi a repetat acelaşi mesaj:
– dacă alegi Sorin Oprescu, alegi Ion Iliescu
– I de la Independent vine de la Ion Iliescu (cel care a chemat minerii)
Miza este clară: asocierea lui Sorin Oprescu cu personajul Ion Iliescu în mintea electoratului bucureştean

A apărut trei zile la rând (luni, marţi şi miercuri) şi a repetat cu orice ocazie (cu aceleaşi cuvinte) acelaşi mesaj.

Sunt un telespectator naiv care decriptează greu afinităţile unui post, însă ieri nu m-am putut abţine să nu observ un lucru: de-a lungul a patru ore, prin studiourile Realitatea s-au perindat preşedintele Traian Băsescu (sub marca”Analiza Preşedintelui”, preşedinte care s-a comportat ca un subtil agent electoral), Gheorghe Flutur (vicepreşedinte PD-L) şi Cristian Boureanu, membru al aceluiaşi partid. Toţi trei şi-au focusat mesajul de susţinere a candidatului Blaga, toţi proclamând victoria PD-L şi toţi atacându-l pe Sorin Oprescu pe baza legăturii sale cu Ion Iliescu.

O adevărată lecţie de comunicare politică: au repetat toţi trei acelaşi mesaj, au atacat toţi trei în aceeaşi direcţie şi au proclamat la unison succesul partidului PD-L şi toţi trei au refutat atacurile veninte din tabăra lui Oprescu (atacuri ce susţineau o legătura morală şi nu numai între Blaga/Băsescu şi mineriade).

Să ne uitam după femei

18 Replies

Sunt nişte idei în psihologie precum că în situaţii erotice femeile acordă mai multă importanţă stimulilor auditivi şi tactili, iar barbaţii se axează pe senzaţiile vizuale şi olfactive. E o compartimentare abruptă, însă există o doză de adevăr aici.

E doar o idee, uitaţi-o şi haideţi să ne gândim de ce femeile se simt atât de deranjate când în prezenţa lor ne uităm la sau pur şi simplu ne permitem să admirăm alte femei?
Este bine, este rău să ne uităm la alte femei când suntem alaturi de femeia iubită? Este nesimţire, este ceva normal? Am să dau mai jos câteva variante pentru că încerc şi eu la rândul meu să înţeleg (sunt permise răspunsurile multiple):

[poll=4]

Any Given Monday

2 Replies

2519513124_3190fe4a78.jpg

Şase dimineaţa. Cafea, ţigări Marlboro şi laptop Dell. Singurul lucru normal din această ecuaţie este trendul descendent al PRM şi prezenţa în Consiliul General al Municipiului Bucureşti a partidului lui Becali. Bufonii îşi dau ştafeta.

Un studiu al unul academician american făcut pe ultimele 6-7 mandate la Casa Albă a ajuns la concluzia că preşedinţii americani şi-au onorat în jur de 60% din promisiunile electorale. Clinton, de asemenea, s-a încadrat în acest tipar istoric.
In mod cases, he at least tried to make good on his promises.

Aseară, la Realitatea, Videanu intră în direct şi-şi afirmă încrederea că Vasile Blaga va rezolva problemele Bucureştiului, prin care mentionează şi traficul. “Trafic” creat şi de incompetenţa actualului primar. Îţi sparg capul şi apoi încerc să te conving că […] cutare doctor este mai bun decât altul.

E-o lume minunată în care veţi găsi
Numai copii.

Any Given Sunday, revăzut zilele acestea, mi-a reamintit acel discurs motivaţional în prag de alegeri.
“We claw with our fingernails for that inch. Because we know when add up all those inches, that’s gonna make the fucking difference between winning and losing! Between living and dying!”

M-a uimit declaraţia dezamăgită a lui Ludovic Orban. Dez-amăgirea trăda o amăgire iniţială atât de mare? Orban ar fi un bun şef de ONG, iar nu de organizaţie de partid. Indiferent cât de mare ţi-a fost înfrângerea, indiferent cât de mari ţi-au fost aşteptările, nu trebuie să te arăţi atât de acrit şi doborât.

31% prezenţă la vot. Primul român s-a dus la vot, al doilea român s-a dus la Schimb de cărţi, iar al treilea român a stat în faţa televizorului pentru a vedea estimările din oră-n oră a prezenţei la vot.

EMO vine de la E Moldovean?

Votaţi-mă, nici nu ştiţi ce pierdeţi!