Şase dimineaţa. Cafea, ţigări Marlboro şi laptop Dell. Singurul lucru normal din această ecuaţie este trendul descendent al PRM şi prezenţa în Consiliul General al Municipiului Bucureşti a partidului lui Becali. Bufonii îşi dau ştafeta.

Un studiu al unul academician american făcut pe ultimele 6-7 mandate la Casa Albă a ajuns la concluzia că preşedinţii americani şi-au onorat în jur de 60% din promisiunile electorale. Clinton, de asemenea, s-a încadrat în acest tipar istoric.
In mod cases, he at least tried to make good on his promises.

Aseară, la Realitatea, Videanu intră în direct şi-şi afirmă încrederea că Vasile Blaga va rezolva problemele Bucureştiului, prin care mentionează şi traficul. “Trafic” creat şi de incompetenţa actualului primar. Îţi sparg capul şi apoi încerc să te conving că […] cutare doctor este mai bun decât altul.

E-o lume minunată în care veţi găsi
Numai copii.

Any Given Sunday, revăzut zilele acestea, mi-a reamintit acel discurs motivaţional în prag de alegeri.
“We claw with our fingernails for that inch. Because we know when add up all those inches, that’s gonna make the fucking difference between winning and losing! Between living and dying!”

M-a uimit declaraţia dezamăgită a lui Ludovic Orban. Dez-amăgirea trăda o amăgire iniţială atât de mare? Orban ar fi un bun şef de ONG, iar nu de organizaţie de partid. Indiferent cât de mare ţi-a fost înfrângerea, indiferent cât de mari ţi-au fost aşteptările, nu trebuie să te arăţi atât de acrit şi doborât.

31% prezenţă la vot. Primul român s-a dus la vot, al doilea român s-a dus la Schimb de cărţi, iar al treilea român a stat în faţa televizorului pentru a vedea estimările din oră-n oră a prezenţei la vot.

EMO vine de la E Moldovean?

Votaţi-mă, nici nu ştiţi ce pierdeţi!