Stare de spirit

Două gemene supuse unui experiment timp de o zi.
Primei i se dă de dimineaţă să asculte muzică ritmată, optimistă şi mobilizatoare. Apoi o pun să urmarească câteva filme cu final fericit, câteva comedii etc.
Cea de-a doua trebuie să asculte nişte melodii triste şi melancolice, iar apoi urmează o sesiune de filme de dragoste cu final nefericit.

După jumătate de zi de tratament prelungit, li se dau nişte bani pentru shopping.
Prima bate câteva magazine şi face o mulţime de cumpărături. Filmată în această excursie pare o persoană bine dispusă, hotărâtă şi mulţumită de achiziţiile ei.
Cea de-a doua geamănă a bătut o mulţime de magazine, a cumpărat puţin şi s-a declarat nemulţumită de achizitiile ei:
“Parcă nu sunt eu însumi, nu ştiu ce am azi”

La finalul zilei, între fizionomiile şi stările de spirit ale celor două surori era o diferenţă ca de la cer la pământ.

Despre cum poate fi indus optimismul şi respectul de sine sau despre cum oamenii deprimaţi nu sunt buni consumatori?

Sentiment de globalizare

Nişte muncitori chinezi în metroul bucureştean discutând într-o engleză stricată cu doi tigănaşi despre tatuajul cu litere chinezeşti al unuia dintre ei.
Am avut un sentiment de mândrie să observ că ţiganii vorbeau mai bine engleza.

Inaugurare centru de închiriat biciclete

Îmi place să merg cu bicicleta, însă ultima oară a fost cu mulţi ani în urmă. Acum, la marşul bicicletelor, am avut ocazia să pedalez pe Calea Victoriei către Facultatea de Drept unde a avut loc deschiderea oficială a Cicloteque.
Puţini bloggeri, multă presă şi mai mulţi entuziaşti.
Este o idee bună şi sunt convins că va prinde. În curând vom vedea pe stradă destule biciclete cu însemnele MaiMultiVerde şi UniCredit Ţiriac.
Am transpirat cu Bobby şi Dan pedalând un kilometru, însă ce mai contează când o faci pentru o cauză bună?

0-123 0-143 0-155 0-157

Emi Gal şi Alexa Dan Dumitrecu şi Bobby Voicu 0-169 0-170

Cicloteque

4184841_866b7a7859_t.jpgJoi, 31 iulie, va avea loc un marş al bicicletelor de toate felurile. Se va porni la 11:00 din parcarea de la Atheneu şi se va merge până la Drept unde unde se va inaugura Cicloteque, primul centru de închiriat biciclete din Bucureşti, rezultatul unui parteneriat între MaiMultVerde şi UniCredit Ţiriac Bank. Detalii despre Cicloteque în curând pe www.cicloteque.ro.

via: Dragoş Bucurenci


Intellectual property is the oil of the 21st century

Search. Copy. Share. Forward. Send. Multiplicare, retransmitere, copiere, reproducere. Autostrăzi de comunicare, magistrale de informaţii, implozia copyright-ului clasic.
Monopol asupra capsulelor cu informaţie. The Oil of the 21st Century. Bariere financiare în calea informaţiei, taxele de protecţie a secretelor.

ppa.jpg

Cum pot închide un bit de cultură, cum pot pune într-o cutie o unitate de informaţie pe care ţi-o ofer apoi în schimbul unei taxe?

Indiferent cum şi dacă plătim pentru creaţia şi munca cuiva, suntem piraţi ai timpului celuilalt. Provocarea este cum să-ţi rezum timpul petrecut în dezvoltarea unei idei. Un film de câteva luni, îl văd în două ore. O carte la care ai muncit un an, o citesc într-o zi.
Am consumat timpul tău, am transformat un fragment din viaţa ta în putere, în cunoaştere.

Îţi trebuie o lună să vezi toate filmele lui Woody Allen, ai nevoie de câteva luni pentru a te familiariza cu limba sanscrită şi poţi oferi câţiva ani din viaţa ta studiind Patristică, de exemplu. Rezumi, topeşti timp, introduci un surplus de cunoaştere.

User generated content.
Pentru a face parte din societatea viitorului, trebuie să produci, să generezi, să distribui. Cine nu generează, cine nu introduce un surplus de cunoaştere, cine nu dă mai departe, nu există.

Good evening, Budapest!

Este deja un tipar obişnuit ca marii artişti, în concert în România, să încurce numele ţării noastre. Ţin minte doar pe Michael Jackson şi Haddaway, însă ştiu că au fost mai multe cazuri, iar unii chiar au şi glumit pe tema asta.

Acum vreo zece ani, de sărbatori, a venit în concert la Moineşti Sanda Ladoşi. A cântat melodia de deschidere şi apoi a trântit-o cu “Mulţumesc, Comăneşti!”. Fluierături, huiduieli, si-a cerut scuze, şi-a justificat oboseala, a explicat că în Comăneşti a coborât din tren şi a continuat să cânte corectându-şi pe viitor apelativele. Ce bine mă simt în Moineşti, dragi moineşteni, ce public minunat etc.

Mi-am adus aminte de situaţia asta, citind că recent Lenny Kravitz a gafat cam în acelaşi tipar, încurcând Romania cu Ungaria. Nu ştiu dacă artiştii care concertează în Bulgaria sau chiar in Ungaria fac asemenea gafe, însă în cazul nostru pare un şablon destul de împământenit.

De ce se întâmplă acest lucru şi mai ales, de ce aceste confuzii au ajuns subiect de legende urbane? E lipsă de PR să concertezi undeva şi să nu te pregăteşti geografic, la fel cum este o lipsă de respect să te duci la o aniversare fără să ştii numele sărbătoritului, însă cât de grav poate fi?