Chestionarul lui Cătălin

Am primit leapşa de la Dragoş şi o dau mai departe lui Dan Dumitrescu.
Chestionarul este făcut de Cătălin, un puşti de 13 ani.

1. Care este cea mai bună carte citită de tine?
Noaptea de Sânziene
2. Ai făcut cadou cărţi?
De foate multe ori am dăruit cărţi. Uneori din comoditate, alteori din inspiraţie.
3. Care este viitorul literaturii?
Literatura nu va muri atâta timp cât povestea este o nevoie vitală pentru om.
4. În ce limbi ai citit cărţi? Continue reading

Set your mind frame

avatarS-a făcut – am citit aici – un test de inteligenţă pe două grupuri de negri. Unui grup i s-a dat testul, iar celui de-al doilea grup i s-a dat testul şi câteva întrebări referitoare la rasă, gen “sunteţi afro-american?”. Două-trei întrebări banale, care le-au amintit testaţilor din ce rasă fac parte.

Rezultatele testelor au fost uimitoare. Prima grupă (care a dat doar testul) a avut cu 50% mai bune rezultatele decât cea de-a doua grupă (celor cărora li s-au amintit rasa). Continue reading

O roabă plină de responsabilitate socială

În ultimul timp mă gândesc din ce în ce mai serios la comunitatea din jurul meu în termeni de personal social responsability. Ce pot eu oferi celorlalţi, cum pot contribui la bunăstarea celor din vecinătatea mea apropiată?
Cum pot dărui celor din jur fără să fiu suspectat că generozitatea mea urmăreşte doar traseul brandingului personal? Chiar şi dacă aş fi suspectat, cât de mult poate să conteze?

A face ceva pentru ceilalţi, a dărui ceva cuiva îţi creşte nivelul de sens. Un act de voluntariat îţi oferă un sens nou şi sănătos vieţii tale. Dacă te simţi căzut, a te implica voluntar într-un proiect este cel mai pertinent lucru pe care-l poţi face. Uneori poate fi cea mai la îndemână şi cea mai simplă soluţie.

Imaginează-ţi un muncitor în construcţii. Munceşte de câteva săptămâni la casa de la capătul străzii, iar într-o zi, plictisindu-se, se gândeşte c-ar putea căra cu roaba oameni. Cineva îi spune în glumă să lase un anunţ, iar în câteva zile, câteva foi A4 pot fi citite pe stalpurile de pe stradă. Anunţul e simplu. În fiecare zi, la amiază, el va căra cu roaba pe oricine. Mergi pe stradă, vezi un anunţ care spune că poţi fi cărat gratis cu roaba şi primul tău gând va fi de ce nu?

Câtă terapie se poate ascunde într-o plimbare cu roaba?

Un al doilea muncitor se gândeşte să treacă strada cărând bătrâni în spinare. Lasă un anunţ şi el în care spune că în fiecare zi, la amiază, îşi oferă serviciile de cărător în spate. Preferabil, pensionari. Preferabil, tineri. Preferabil, domnişoare. Preferabil, yuppies and rednecks.

Plimbă oamenii din jurul tău cu roaba, dacă sunt prea grei, plimbă-i cu căruciorul, plimbă-i cu sania, cară-i în cârcă. Joacă-te de-a voluntariatul, joacă-te de-a căratul în spinare.

Ludicul te poate salva pe tine, ludicul îi poate salva şi pe ceilalţi.
Doreşte cineva o roabă?

Câte straturi de irelevanţă poţi înghiţi?

Ex-iubitul mamei vitrege a Andreei Marin, condamnat la închisoare. Titlu de  ziar. L-am citit zilele trecute în metrou, iar azi m-am trezit cu el în cap.

De fapt, nu titlul, ci povestea unui băieţel care era colegul de joacă al altui băieţel.
Să povestim.

Andreea Marin. Un univers întreg, un mănunchi de semnificaţii, imagini şi filantropii. În acelaşi timp, pe o străduţă oarecare, într-un apartament oarecare, Adrian Ciubotaru se trezea într-o zi oarecare. Două destine separate, un fir de legătură.
Care este relaţia mea fiinţială cu Andreea Marin? Ce poate face Andreea Marin pentru destinul meu? Ce gest poate face Andreea Marin pentru ca viaţa mea să accelereze mai mult? Continue reading

Isus Cristos s-a născut într-o peşteră foarte modestă

Replica din titlu a fost spusă într-o anumită ocazie de Patriarhul Teoctist şi a fost reprodus în cartea  Fie-ne tranziţia uşoară. Perle româneşti.
Am luat-o de la muncă – se făcuse curăţenie într-o debara – am început s-o citesc în metrou şi astfel a început calvarul.
Am cules mai jos câteva perle, însă cartea merită a fi citită în întregime.

Biblia e că un far luminând în noapte, în jurul căruia roiesc ca muştele celelalte cărţi. (Corneliu Vadim Tudor)

Destinul meu a fost marcat de soartă. (Dan Iosif)

Eu am înţeles că vorbim despre afaceriştii adevăraţi. Acest Cocoş este un papagal. (Gigi Becali) Continue reading

teaser filozofie.ro

Pregătesc o campanie total neconvenţională de promovare a tot ce înseamnă filozofie.ro (site şi forum).
Mai jos este un teaser care ar trebui să arunce o mică lumină asupra a ceea ce va urma.
Dacă îţi place ideea şi dacă doreşti să duci vorba, îl poţi prelua şi pe blogul tău, ducând povestea mai departe.

Este recomandat să fie urmărit în modul high quality.

Bomb Creating Elegy

When you make love to a woman you get revenge for all the things that defeated you in life sau câte poveşti poate ascunde o singură frază.

Mi-aş dori ca cineva să fi făcut sau să facă dragoste pe:

Cum mi-a înăbuşit mama impulsurile capitaliste

Eram în clasa a doua şi cu ocazia faptului că fuseserăm declaraţi proaspeţi pionieri am mers în excursie la Iaşi. Cu colegii şi cu părinţii.

Prajise mama o tavă întreagă cu seminţe de bostan şi, observând că acestea sunt foarte populare printre colegii de autocar (erau bine prăjite şi sărate), m-am apucat să le vând. Am strâns cu uşurinţă 15-20 de lei pe câţiva pumni de seminţe, însă când mama s-a prins de fază, mi-a spus că nu-i frumos ce-am făcut şi m-a îndemnat să returnez banii colegilor.

Nu era frumos pentru că trebuia să le ofer, iar nu să le vând.

Altădată, în acelaşi an, m-am dus la şcoală cu o pungă întreagă de bomboane de mentă din străinătate (le adusese un unchi din Irak). Le-am vândut în pauză cu 5 lei/bomboana. Cine îşi mai aduce aminte, ştie că 5 lei erau bani frumoşi. Cu şapte bomboane din alea exclusiviste, mi-am luat o minge de… 35.

De data aceasta, nu i-am mai spus mamei de isprava mea, căci nu doream să mă simt din nou vinovat.

În şcoala generală jucam frecvent gropiţa de unde scoateam de cheltuială bani frumoşi. Eram un jucător bun pentru că, spre deosebire de majoritatea colegilor, stăteam la casă şi mă antrenam zilnic la groapă pe care-o făcusem în curte.

Omul este o opţiune culturală

Dan Dumitrescu şi-a cumpărat prima ediţie românească a Bibliei Vulgata.

Bogdan Olteanu şi-a făcut blog şi observ că se ocupă îndeaproape de el.

Who are you? se întreabă Alex Ciotir.

“În momentul în care îţi propui lucruri excepţionale, ajungi în scurt timp să descoperi că eşti înconjurat de oameni excepţionali, spune Andrei Rosca.
Cu alte cuvinte, începe şi lucrează asupra ta însuţi şi vei observa cum universul din jurul tău se va alinia stării tale de spirit.

La filozofie.ro am intrat într-un ritm normal. O mică şi bună echipă şi articole în fiecare zi.

The worldwide web of belief and ritual – un filmuleţ foarte bun de pe TED.
Legătura între cunoaştere şi putere nu era deloc necunoscută strămoşilor noştri şi este interesant că abia acum trăim vremuri în care această problemă devine din ce în ce mai concretă.

Citesc acum cartea lui Dan Puric. Deşi este o carte plină de pilde, deşi Dan Puric mi se pare o personalitate excepţională a culturii române, din păcate nu-l pot urma în demersurile sale creştine care, de multe ori, am impresia că iau forma unei atitudini rigide frizând dogmatismul.

Apreciez foarte mult spiritul creştin, însă există un punct dincolo de care nu pot urma pe oricine abuzează de simbolistica acestei lumi.