Category Archives: recomandări

Asociația Românilor Care Parchează Corect are nevoie de ajutor

Asociația Românilor Care Parchează Corect este cea mai ignorată asociație de pe planetă. Puțini știu că există și nimeni nu face poze cu mașinile membrilor asociaţiei (vezi imaginea de mai jos).

parcare
Internetul e plin de poze cu jeep-uri parcate aiurea  cu BMW-uri cărora nu le ajunge două locuri de parcare. Sunt imagini care apar pe bloguri şi sunt distribuite pe Facebook, sunt comentate, toată lumea doreşte să tragă un semnal de alarmă, apar oameni  revoltaţi, concluzii apocaliptice și generalizări confortabile (românii sunt nesimţiti, românii nu ştiu să parcheze etc.)

Se uită un singur lucru: pentru a ajunge o maşină parcată prost trebuie să treci pe lângă zeci de mașini parcate corect cărora nimeni nu le face poze, care sunt invizibile și nu constituie un semnal de luat în seamă.

Dați mai departe acest articol! Vrem să tragem un semnal de alarmă: Asociația Românilor Care Parchează Corect există, este constituită din milioane de membri și are nevoie de încurajările noastre.

Henric al III-lea

Am nimerit într-o pizzerie unde, în fiecare seară de marți, clienții participă la un joc de cultură generală. Nu mi-a venit să cred inițial, locul era aproape gol când am ajuns, dar apoi cineva cu un microfon în mână a pus prima întrebare.

Mi-am rotit privirea la mesele din jur și am observat cum oamenii deja se adunaseră. Acum se aplecau unii către alții într-un murmur general, iar între ei, pe mese, observai pixuri, foi, enciclopedii și dicționare.

Prima întrebare era din istoria română. Sub ce nume au rămas cunoscuți cei trei legionari care l-au asasinat pe prim-ministru liberal I.G. Duca, pe peronul gării din Sinaia, la 29 decembrie 1933?

Aș mai fi stat, dar cerusem deja nota.

Când ne-am ridicam să plecăm, jocul ajunsese la a treia întrebare care rula, atunci am observat, și pe câteva ecrane.
De data aceasta, întrebarea părea mai dificilă și dorea să știe ce rege al Franței a fost asasinat de către călugărul Jacques Clément.

A fost momentul meu de glorie. M-am întreptat către două mese din colț și, printre șoaptele lor care scuipau răspunsuri greșite în stânga și-n dreapta, le-am zis:
“Henric al III-lea”

PS. Locul e aici.

Englezismele noastre de toate zilele

E oarecum ciudat, acest articol face parte din campania “Vorbește românește”, dar prima idee cu care încep e următoarea: dacă nu știi engleza, ești mâncat. În ce privește a doua idee, aveți puțină răbdare.

În România, engleza curge prin toate colțurile și prin toate gurile. De la insistentul de pe trotuar cu “Niște flori, boss?” până la adolescentul cu “Ce faci, man?” și “Bine , dog!”
De la domenii (Social Media și PR), până la expresii adaptate care “fac sens” (dar nu-l au) sau verbe naturalizate forțat în cazul “Trebuie să insentivăm mai mult consumatorii”. Continue reading

E bine să câștigi

Stăteam pe podium și gândeam cu voce tare:
“Băi, e bine să câștigi!”
E acel sentiment care nu îți spune că ești mai bun decât ceilalți. E acel sentiment care îți spune că ești mai bun decât versiunea proprie pe care ți-o asumai ca fiind tu însuți înainte de a câștiga.

Nu știu dacă are prea mult sens ceea ce spun, dar atunci, pe podium, observam cu stupoare că te simți al naibii de bine atunci când câștigi. Ceva. Orice.

Era o banală competiție la karting. Mai mulți bloggeri fuseseră invitați la acest eveniment de către agenția Spada și unul dintre clienți, Altalingua (o firmă specializată în traduceri tehnice –  a scris Radu mai multe). Să cunoaștem clientul, să stăm de vorbă și, pe lângă toate acestea, să ne întrecem cu karturile.

O tură de încălzire, două etape de calificări și finala. În finală, unde am rămas doar cinci dintre noi, nici nu am avut timp să gândesc. Mă dureau îngrozitor mâinile, mă simțeam amețit și abia așteptam să se termine totul.
După problele de calificări unde – la relaxare – obținusem timpi buni, acum – în finală – chiar îmi doream să câștig.
După o tură de pistă, după a doua și după a treia, intri pe pilot automat, memoria corpului și memoria tuturor curbelor.
Ultimul tur și apare steagul șah care ne trimite la standuri.

Pe podium, răsucind pe toate părțile șampania primită (de parcă ar fi avut un mesaj secret), nu mă puteam opri să nu gândesc cu voce tare:
“E bine să câștigi. Știu, am mai spus asta o dată, dar chiar e bine.”

Update: Andrei a privit altfel lucrurile.

Cu sinceritate… despre Chinezu

Cristian China-Birta – Chinezu – și-a lansat săptămâna trecută propria emisiune: Brandu’ lu’ Chinezu. De patru ori pe săptămână (luni, marți, miercuri și vineri), de la orele 22.00, la LOOK TV.

E un pas înainte făcut de un blogger care a muncit mult în ultimii ani construindu-se pe sine ca un brand și formând o întreagă comunitate atât în jurul atitudinilor lui, cât și în jurul Blogal Initiative.

Cu această ocazie, pentru că știrea a făcut repede înconjurul blogosferei, am profitat de un scurt moment de răgaz, am schimbat puțin registrul și i-am luat un interviu pe care vă învit să-l vedeți mai jos:

Pentru cei interesați, înregistrările emisiunii pot fi urmărite pe FacebookYouTube sau pe blog.

Aer proaspăt dincolo de Prut

Dincolo de toate discuțiile și isteriile cu Roșia Montană și câinii maidanezi, nu știu ce m-a făcut să caut “ce mai zic moldovenii”, dar nu regret nicio clipă.

Am ajuns pe timpul.md, am început să răsfoiesc editorialiștii și m-am trezit cu o gură de aer proaspăt, cu o “bătăioșenie” și o tinerețe pe care nu le regăsești în spațiul nostru public.
Dacă România pare mai așezată (dincolo de derapajele ciclice) pe traseul european, Republica Moldova – în pragul semnării Parteneriatului Estic – își joacă o carte existențială cu mize foarte mari pentru viitorul ei.

Aceste mize se văd în textele editoriale și conturează un tablou al unei țări care, dincolo de direcția europeană, își pune în mod accentuat problema identității sale:

Constantin Tănase: Rusia lui Putin: „partener strategic” sau inamic strategic?
Moni Stănilă: Vin în Europa
Marin Basarab: Ursul păcălit de vulpe
Ştefan Baștovoi: Domnule Rogozin, moldovenii nu îngheață, nici măcar în Siberia
George Damian: Limba română este adevărata independenţă a Republicii Moldova

Ultimul articol – cireașa de pe tort – pe care îl recomand este cel al Anei Gherciu și care, trebuie să recunosc, m-a emoționant: Baba rusoaică și bunicuța româncuță

“Thank you for driving a hybrid”

Titlul este mesajul care îți apare în bord atunci când oprești un Ford Fusion Hybrid.

De anul viitor va veni și în Europa, iar acum – cu un consum declarat de 5 L/100 km – este cel mai eficient sedan de pe piața americană (depășind Toyota Camry Hybrid).

Ford Fusion Hybrid are motor electric și unul Atkinson care dezvoltă împreună 188 CP, suficienți cât să nu te facă de rușine pe autostradă sau la plecările în grabă de la semafor.

Urcând la volan, chiar și în urma unui test de jumătate de oră, am descoperit o altă latură a unui produs Ford care se adresează un clientele mult mai exigente și sofisticate.

Mai jos sunt câteva impresii video de la fața locului în urma unui test drive pe Autobahn și prin suburbiile din Frankfurt:

Arată bine, dar nu e flashy. E o mașină hybrid, dar nu strigă “Salvați Planeta”. În varianta clasică, va deveni anul viitor concurentul redutabil al Passat-ului, iar acum a fost disponibilă la test drive, în premieră europeană, câtorva jurnaliști și bloggeri.

Alte impresii, mai pe larg, găsiți la Radu Dumitru: Drivetest cu Ford Fusion Hybrid / viitorul Mondeo.
Un alt review – din partea unui reputat jurnalist auto – poate fi urmărit aici.

“E doar jurnalism”

Am văzut cu toții emisiunea și am aplaudat atitudinea lui Moise Guran față în față cu Victor Ponta. Vlad a observat bine: e doar jurnalism.

E un jurnalism pe care îl vedem atât de rar în România încât nu știm cum să-l mai celebrăm. În alte locuri, lucrurile sunt tocmai invers.

Dau mai jos câteva fragmente dintr-un interviu în Spiegel Online cu Donald Rumsfeld. Sunt replici ale ziaristului (sau ziariștilor) care a luat interviul:

“You cannot be serious”
“That sounds almost cynical given the thousands of people who lost their lives and billions of dollars those wars cost”
“You seem to have a selective memory”
“If it is so important to take responsibility, why don’t you accept that Obama is limited in what he can do in Syria due to what the Bush Administration did in Iraq?”
“Are you?”

E o mare diferență față de ceea ce vedem de regulă la noi, în ziare și la televizor, nu-i așa?