Pe aeroportul din Istanbul, în timp ce așteptam microbuzul să ne ducă la hotel, Cosmin, făcând referire la ce se vorbește în jur, zice:
„I don’t understand o iotă”
Acum șase ani, într-o dimineață de noiembrie, mă urc în metrou cu direcția Schönbrunn. Cu câteva stații înainte, în timp ce metroul se juca mai mult la suprafață, în timp ce privesc câțiva oameni citind și alți oameni discutând într-o limbă rece ca un aragaz de mult oprit, în timp ce anunțurile stațiilor se perindă prin urechi ca o mantră neînțeleasă, am un singur gând:
“E frumos aici, dar nu e acasă” Continue reading
