Category Archives: recomandări

Pe National Arena la invitația Heineken

7 Replies

Recunosc, n-am mai fost pe un stadion de mai bine de 10 ani, iar invitația Heineken pentru meciul de aseară (Oțelul – Benifica) a picat cel mai bine din mai multe motive. Mai întâi, pentru că îmi doream să văd și eu noul stadion, National Arena, și apoi pentru că un meci de Champions League chiar merită efortul.

Meciul în sine n-a fost spectaculos, spectatorii nu s-au îngrămădit aseară să vadă Oțelul, prin urmare, stadionul a fost în mare parte gol, însă chiar și așa senzația că te afli într-un templu modern este zdrobitoare.

Invitațiile primite erau la prima tribună și includeau accesul în zona VIP (noroc cu Toma că și-a dat seama) unde era plin de jurnaliști (unii chiar prietenoși) și unde aveai senzația că ești invitat la un eveniment de lansare.

Stadionul face toți banii (chiar și gazonul s-a comportat mai bine decât în meciul cu Franța) și mai are nevoie doar de echipe românești care să facă performanță sau – Doamne ferește! – chiar spectacol. Îmi doresc să văd aici meciuri de-ale Stelei și de-ale naționalei și mi-am propus să ajung – aproape cu orice preț – și la meciul cu Manchester de pe 18 octombrie.

Ce mi-a plăcut cel mult aseară a fost senzația de normalitate pe stadion încât gândul de a veni cu prietena la un meci nu pare deloc deplasat.

Invitaţie la plimbare prin Iaşi cu bicicleta

1 Reply

Am ajuns joi dimineaţă după un zbor lin de o oră, am luat de la aeroport singurul taxi hibrid din România (un Prius) şi am găsit un Iaşi însorit.

Prietenii îmi ştiu afinitatea pentru acest oraş unde mi-am petrecut studenţia şi care poartă – pentru mine – multe amintiri frumoase, iar proiectul Orasul pe bicicletă mi s-a părut o bună ocazie de a redescoperi Iaşul într-un mod pe care nu l-am mai încercat până acum: pe bicicletă. Proiectul – a cărui miză este veloturismul – începe abia astăzi, însă având o zi la dispoziţie m-am gândit să profit din plin de timpul liber.

M-am dus la centrul de închiriat I Love Velo situat lângă Râpa Galbenă, am luat o bicicletă pentru trei ore (doar cu buletinul!) şi am pornit cu gândul să vizitez câteva locuri dragi din Iaşi. Recunosc n-a fost uşor să urc Copoul cu o bicicletă simplă, fără multe pinioane, însă odată trecut de Universitate, lucrurile s-au aranjat cât de poate de bine.

Am redescoperit Parcul Copou plin de viaţă, invadat de adolescenţi (era ora când liceele de pe Copou se golesc de elevi, iar trotuarele şi parcurile devin aproape neîncepătoare), am urcat către Super Copou, apoi în parcul de lângă Grădina Botanică. Din păcate, n-am putut intra în gradină pe bicicletă şi nu n-am lăsat inima să cobor din şa pentru o vizită rapidă.

Coborârea Copoului – atât pe trotuar, cât şi pe stradă – merită tot efortul iniţiat de a-l urca. M-am plimbat apoi prin centru, către Palat, iar la final către Podu Roş pentru a testa pista de bicicletă.

Deşi nici Bucureştiul nu e iadul de pe lume pentru biciclişti, Iaşul are totuşi mai multe argumente pentru plăcerea plimbatului pe două roţi: trotuare şi străzi mai largi, un trafic mai puţin aglomerat şi mai puţin zăpăcit decât în capitală şi, mai presus de toate, pe bicicletă, Iaşul îţi arată în câteva ore de ce este un oraş atât de apreciat, atât pentru frumuseţea, cât şi pentru istoria locurilor.

Astăzi începem prima etapă de veloturism în Iaşi. Ne vom aduna cu bicicletele şi vom vizita câteva obiective turistice. Invit pe oricine doreşte o plimbare pe bicicletă să ni se alăture într-o experienţă care poate fi neaşteptată chiar şi pentru cineva născut aici.

Vom pleca din faţa Agenţiei Raiffeisen situată în Ansamblul Palas (Corp E2, Str. Palat nr. 3E, parter si etaj 1), ne întâlnim la ora 14:00, iar la 15:00 pornim pe traseu. Dacă vii fără bicicletă, vei primi una din partea organizatorilor, iar toată plimbarea va dura maxim o oră şi jumătate. Te aştept!

Redescopăr Iaşul pe bicicletă

10 Replies


Cele mai vizibile semne de normalitate ale societății românești se văd atunci când te gândești la curentul favorabil mersului pe bicicletă care s-a dezvoltat considerabil în ultimii 5-6 ani. Dacă cineva ar fi spus în gura mare atunci că dorește piste pentru biciclete, centre de închiriere și marșuri organizate, ar fi fost considerat nebun și plin de fițe.

Toate acestea s-au întâmplat și încă se întâmplă pentru că o mână de oameni au organizat marșuri, au convins autorități locale, mass media și sponsori pentru susținerea acestor inițiative. Între timp, lucrurile s-au schimbat și bicicletele au intrat puternic atât în piesajul urban, cât și printre “obiceiurile de consum”.

Acum scris acum ceva timp de ce merită să mergi cu bicicleta și recitind acele rânduri îmi dau seama că rămân la aceeași opinie. Am fost la primele Bikewalk-uri în București, la ciclopromenadele nocturne, m-am bucurat de două veri pe bicicletă (în care am văzut metroul doar de câteva ori), iar anul acesta mi s-a propus un nou proiect pe două roţi: Oraşul pe bicicletă.

Orașul pe bicicletă este un proiect Raiffeisen care aduce în premieră componenta de veloturism în scopul descoperirii propriului oraş pe două roţi. Sunt implicaţi cinci bloggeri care se vor plimba cu bicicleta în cinci oraşe în scopul promovării veloturismului.

Am ratat turismul pe bicicletă atât în Viena, cât şi în Paris (nu m-am încumetat să pedalez cu harta în mână), însă de data aceasta am ocazia să redescopăr Iaşul pe două roţi. Vineri, 23 septembrie, voi fi la Iaşi şi voi urma un traseu pe bicicletă pentru descoperirea a trei obiective turistice. Pe site-ul orasulpebicicleta.ro – sau aici – mă poţi ajuta propunând obiective turistice care merită vizitate şi promovate în cadrul acestei initiaţive.

La plimbare se poate alătura oricine doreşte să descopere beneficiile turismului urban pe bicicletă. Vom pleca vineri, 23 septembrie, de la Agenţia Raiffeisen situată în Ansamblul Palas (Corp E2, Str. Palat nr. 3E, parter si etaj 1), ne întâlnim la ora 14:00, iar la 15:00 pornim pe traseu. Este  în regulă şi dacă vii fără bicicletă, vei primi una din partea organizatorilor.

Sunt foarte emoţionat pentru că n-am mai fost în Iaşi de un an de zile (atunci nimerisem o vreme urătă, deloc propice plimbărilor) şi nu m-am mai plimbat niciodată cu bicicleta prin oraşul studenţiei mele. Am totuşi o nelămurire pentru că, indiferent de traseul ales, vreau să îmi încerc norocul şi în alte locuri dragi: se poate urca pe bicicleta pe Copou?

IKEA nesting instinct

15 Replies

Ştiu că e paradoxal, însă sunt un mare fan IKEA încă de prima oară când am văzut celebra scenă din Fight Club. Apartamentul în care locuiesc e plin de lucruri de la IKEA, iar când banii mă deranjează în buzunar, trag o fugă până în Băneasa pentru cumpărături mai mici sau mai mari (birou, scaune, prosoape, lenjerie de pat, perne, covorașe, coșuri și tot soiul de accesorii).

Zilele acestea totuşi am făcut o nouă descoperire de parcă trebuia să fiu convins că se poate mai bine. Am urmărit ultima campanie Spații Mici (apropo, au și un concurs simpatic), ştiam din vară ca agenția ThePractice a câștigat contul IKEA și era de așteptat ca brandul să facă primii pași de întâmpinare în Social Media autohtonă.

Colac peste pupăză (deşi nu mi-a plăcut cartea, îmi plac cărţile) ieri am primit cadou o bibliotecă de care m-am îndrăgostit la prima vedea: e practică, e ieftină, îmi luminează camera, iar cărțile au o viață mai bună acum.

Pentru a înțelege mai bine partea cărților, uită cum stateau înainte:

Și cum arată totul acum:

Deși în cazul meu nu se aplică (am o cameră în care se observă curbura Pământului), ideea cu spațiile mele mi se pare tare inspirată. Știm cum sunt cutiile de chibrituri numite blocuri, știm care sunt condițiile și bugetele, iar mișcarea IKEA dovedește atât cunoașterea pieței, cât și atenția la nevoile clienților.

Pentru iubitorii muzicii clasice

5 Replies


Am descoperit muzica clasică printr-un ocol făcut prin literatură. Găseam în cărțile preferate referințe, le căutam și apoi, ascultându-le, simțeam cum intru atât în lumea compozitorului, cât și în lumea cărții care m-a inspirat.

De exemplu, în Lacrimi și sfinți sunt pagini întregi unde muzica clasică devine prilej de… mântuire pentru un autor care și-a făcut o vocație din cârcotirea absolutului. Când asculţi pe Bach vezi cum se înfiripă Dumnezeu, spunea acel tânăr Cioran parcă zbătându-se între propriile suspiciuni și propriile revelații.

Pe același drum al literaturii, aflasem cum asculta Marin Preda muzica clasică în tinerețile sale. Cumpăra zeci de discuri ordonate pe compozitori și apoi le asculta pe rând, metodic. Săptămâni întregi în care se îmbiba cu creațiile unui artist pentru a trece apoi în lumea altui compozitor. Indiferent dacă scria, citea sau era vizitat de prieteni, muzica curgea zi și noapte.

Am încercat de multe ori acest experiment, însă l-am redus – fast food culture, nu-i așa? – la “ziua și compozitorul”. Este inutil de descris magia unei zile cufundate în creațiile unui Händel (unul dintre preferații mei) sau ale unui Mozart. Sau magia unei nopți în care adormi cu un concert de Bach pus pe repeat.

Acum câțiva ani, în cadrul Festivalulului George Enescu, parcarea de lângă Ateneu fusese transformată într-un mic oraș vienez. Mici alei și grădini, personaje îmbrăcate în costume clasice sau expoziții foto. Seara, în mijlocul aceluiași orășel, începeau concertele care țineau mult după miezul nopții.
În mod paradoxal, atunci am avut prima întâlnire cu muzica jazz. Un prieten cunoscător a insistat să nu pierdem seara în care regretata Anca Parghel a ținut unul dincele cele mai vii recitaluri la care am participat vreodată.

Anul acesta, Festivalul Enescu – aflat la cea de-a XX-a ediție – are loc între 1 și 25 septembrie atât în București, cât și în Sibiu, Cluj și Timișoara, iar programul reflectă bunul renume internațional al festivalului.

Rompetrol, unul dintre partenerii festivalului m-a stârnit cu câteva bilete pe care le voi oferi mai departe câtorva iubitori de muzică sau celor care doresc să cunoască magia muzicii clasice și încă nu au avut prilejul. Am pornit de câteva zile o mică joacă pe Facebook și pe Twitter despre piese din repertoriul clasic și voi oferi bilete celor care participă la provocările lansate.

Despre latura comercială a blogurilor

2 Replies

De ceva vreme, agenția Spada publică săptămânal pe blogul său o serie de articole care cuprind interviuri cu câțiva bloggeri despre latura mai puțin idealistă a blogging-ului: campaniile publicitare și tot ce implică aceastea.
Răspunsurile au venit de la Cabral Ibacka, Miruna Siminel, Radu Dumitru, Răzvan Pascu, Radu Bazavan, Adrian Ciubotaru, Cristian China Birta și pot fi citite mai jos:

Ce fel de campanii prind cel mai bine la publicul tău?
Campanii prin agentie sau direct cu clientul?
Ce parere au bloggerii despre campaniile in care sunt platiti in functie de rezultatele pe care le aduc?
In ce situatii devine publicitatea pe blog deranjanta pentru cititori?
Ce campanie ti-a placut cel mai mult dintre cele in care te-ai implicat?

E-book ANONIMUL

2 Replies

Vodafone ne-a făcut o surpriză frumoasă lansând un e-book cu toate poveștile noastre de la ANONIMUL.  Cartea cuprinde toate articolele postate pe durata festivalului de către Irina Margareta Nistor, Cristina Bazavan, Oltea Zambori, Bogdan Besliu și subsemnatul.

Este o idee inedită de a prezenta festivalul ANONIMUL văzut de oameni diferiți, cu gusturi diferite, însă cu aceeași admirație pentru tot ce înseamnă frumos.

E-book-ul poate fi descărcat de aici (fișier .pdf).

Retrospectiva ANONIMUL la MŢR

2 Replies

Pentru mine, săptămâna petrecută la Festivalul ANONIMUL s-a încadrat perfect în ceea ce aş numi vacanţă iniţiatică. O perioadă în care te simţi bine, simţi şi  înveţi lucruri noi. Zilele printre filme, actori şi regizori, atmosfera festivalului au fost pentru mine prilej de a cunoaşte oameni pe care astfel nu i-aş fi întâlnit, de a vedea filme de care altfel nu aş fi auzit şi de a-mi pune ordine în gânduri cu ajutorul unor filme pe care le-am simţit ca nişte romane vizuale.

Dincolo de toate acestea, acele zile la Sfântu Gheorghe mi-au lăsat bucuria de a fi alături de bloggeri care îmi erau dragi (Cristina, Nebuloasa) şi alţii care mi-au devenit dragi (Bogdan Besliu şi Marius Manole) şi alături de care am împărtăşit de la faţa locului poveştile şi impresiile noastre, la invitaţia Vodafone.

Începând de azi, adică în perioada 23-28 august, la MŢR (Noul Cinematograf al Regizorului Român) are loc restrospectiva ANONIMUL. Filmele care au putut fi văzute doar în Deltă au venit acum în Bucureşti. Dacă nu ai fost la ANONIMUL, dacă erai plecat în concediu şi ai citit poveştile noastre despre filme, acum le poţi vedea la Muzeul Ţăranului Român.

Dacă nu ai timp să ajungi în toate zilele şi cauţi câteva recomandari, acestea sunt filmele pe care le-aş vedea sau le-aş revedea:

  • Three Monkeys,  Nuri Bilge Ceylan – marţi, 23 august, 18:30
  • Grand Hotel Italia, Rodi Cotenescu – vineri, 26 august, 18:30
  • Periferic, Bogdan George Apetri – sâmbătă, 26 august, 21:00
  • Tree of Life, Terrence Malick – sâmbătă, 26 august, 22:30
  • Scurt metrajele câştigătoare – duminică, 27 august, 21:00
  • The House, Zuzana Liova – duminică, 27 august, ~21:30

Programul complet este aici.