Nu mai fusesem în zonă până acum, iar singura mea legătură se făcuse prin celebrul Jurnal și toată mitologia creată în jurul persoanei lui Constantin Noica, bătrânelul care scria şi îşi făcea plimbările zilnice prin staţiune şi care era vizitat frecvent de tineri aspiranţi în ale culturii (Andrei Pleşu sau Gabriel Liiceanu).
Eu am vizitat Păltinişul totuşi cu un motiv mai lumesc: o tabără de schi. Având la dispoziţie un Ford Ranger – o cunoştinţă mai veche care m-a purtat vara trecută pe alte coclauri, am folosit fiecare moment liber când nu eram pe schiuri pentru a explora împrejurimile.
Şanta este un sat de vacanţă – vezi pe hartă – despre care mi-a povestit Nebuloasa şi către care există un indicator de la şoseaua care trece prin mijlocul Păltinişului.
Am mers prin pădure pe un drum puţin mai bun decât unul forestier (eu am prins zăpadă şi gheaţă) şi, după 4 kilometri, am ajuns într-o mică poiană cu câteva vile răsfirate. Singura imagine disponibilă este cea de mai jos de tipul see the dog in the picture. Ajunsesem târziu, după apus, şi nu am întârziat să reglez setările manuale ale aparatului foto.
La marginea luminişului, câţiva muncitori taiau lemne în timp ce un TAF făcea niște manevre greu de înțeles. Aproape de locul unde oprisem să întorc, un bătrân trăgea o sanie plină cu lemne. Intrând în vorbă, mi-am povestit că este un angajat vechi al taberei, iar acum e singurul care locuieşte acolo. Satul de vacanţă, cândva plin în fiecare sezon, era acum gol.
M-am oferit să îl ajut cu sania plină cu lemne pe care am urcat-o în benă şi l-am dus – pe drumul prin pădure pe care venisem – până aproape de vila unde locuia.
Poza este făcută a doua zi, înainte de răsăritul soarelui. Puţin după ora şapte dimineaţa, înainte de răsărit, am urcat pe un vârf de deal – vezi harta – pentru a face poze.
La câteva minute, de după munţi, a început să iasă soarele.
Din acelaşi loc, am încercat şi o panoramă (cu Munţii Făgăraş în dreapta): fără trepied, câteva poze portrait şi Autopano Giga.
Tot aici, profitând de lumina bună, mi-a ieşit următoare imagine cu Rangerul.
În acelaşi loc, dacă te întoarceai către staţiune, vedeai pârtiile de la Arena Platoş.
Cum cobori de la Păltiniş spre Răşinari, undeva în stânga, urmând un indicator, observi un drum prin pădure care te duce către satul Gura Râului – vezi harta. Aici am coborât pe un drum noroios, cu Zdeto, pentru a face câteva poze.
Când am intrat în sat ne-am rătăcit şi, cum am vrut să ne întoarcem către Răşinari pe alt drum, am făcut un mic ocol prin Orlat şi Poplaca.
Urmatoarele zile nu au fost ocazii de mari plimbări: a început să ningă, a fost ceată mai toată ziua, iar staţiunea s-a aglomerat în timpul week-end-ului. Am mai găsit un singur drum prin pădure care continuă şoseaua de unde se termină asfaltul, face o buclă prin pădure şi revine la aceeaşi şosea.
Probabil nu m-aş fi aventurat dacă nu aş fi avut o maşină 4X4 pe care să o cunosc şi în care să am încredere. Voi reveni cu siguranţă la vară căci zona este pitorească şi – un alt motiv – este plină de drumuri forestiere – găsite acum blocate de bariere – pe care cine ştie unde duc de-a lungul şi de-a latul Munţilor Cindrel.
Update: Peisaje de pe lângă Păltiniș
#schiem – prima tabără de schi pentru bloggeri – a fost organizată de Arena Platoș cu susținerea Sony, Vodafone, Mic
