Tag Archives: #schiem

Cum te ajută un Ford Ranger într-o tabără de schi?

În tabăra de schi, Ford – unul dintre sponsori – a oferit trei mașini pentru deplasarea bloggerilor, iar tragerea la sorți a distribuit șoferii în următoarele modele: Răzvan Baciu a luat un Ford Transit Custom, Cristian Manafu s-a reîntâlnit cu Noul B-MAX, iar eu am primit cheile unui exemplar superb de Ford Ranger.

Când urci la volanul unui Ranger cu o cutie automată în șase rapoarte și 15o de cai,  în echiparea Limited, uiți că ți-au plăcut vreodată mașinile mici. E comod, e înalt (ai vizibilitate în trafic) și e plin de tehnologie (e deocamdată singurul pick-up care a luat 5 stele la testele Euro NCAP).

Este genul de model de la care nu mă așteptam să-mi câștige atât de repede simpatia, însă după aventurile de vara trecută, acum abia așteptam să-l simt din nou la drum.

Pe autostradă s-a ținut bine și a stat cuminte la 2000 de turații în jurul vitezei legale. A dansat putin pe valurile de asfalt din anumite porțiuni de pe A1, dar nu a creat emoții. S-a înfipt bine în curbele de pe Dealul Negru, i-am cuplat modul Sport pe Valea Oltului – aglomerată ca de obicei – și nici nu am simțit când am ajuns în Sibiu.

Când lucrurile mari sunt acoperite, începi să apreciezi orice detaliu care se adresează comodității din tine: încălzirea din scaun, un sistem audio comparabil cu cei găsit pe Seria 5, mufa USB sau senzorii de parcare care te ajută să manevrezi cei cinci metri de mașină în spațiile înguste.

În tabără, când nu învățam să cad de pe schiuri, l-am luat prin împrejurimi și l-am băgat pe toate drumurile și ne-drumurile posibile cu noroi, gheață sau zăpadă. A cărat în benă schiuri și bețe, clăpari și oameni. Și nu neapărat în această ordine.

Oricât de mult mi-a plăcut mie, poate de vină sunt genele rurale pe care le port cu mine, Rangerul este totuși un vechicul comercial. Cu el transporți lucruri, îți vizitezi plantațiile sau îl pui într-o flotă de mașini (cum a făcut EON). Dacă vrei să faci vacanțele cu el, te-ar ajuta ca bena să fie acoperită din simplul motiv că nu îți poți lăsa bagajele pe bancheta din spate.

De data aceasta, mi-a ieșit un consum mediu de 11 litri și dau vina atât pe cursele zilnice de la hotel la pârtie și pe coclauri, cât și pe drumul aglomerat dintre Sibiu și București.

Prețul unui Ford Ranger în echiparea Limited este de  3 1,046.77 euro fără TVA. (info)
Mai multe imagini am pus aici.

#schiem – prima tabără de schi pentru bloggeri – a fost organizată de Arena Platoș cu susținerea SonyVodafoneMichelinStaropramenFord,  Perla Păltinişului si Buonavista.                         

Explorând împrejurimile Păltinișului

Nu mai fusesem în zonă până acum, iar singura mea legătură se făcuse prin celebrul Jurnal și toată mitologia creată în jurul persoanei lui Constantin Noica, bătrânelul care scria şi îşi făcea plimbările zilnice prin staţiune şi care era vizitat frecvent de tineri aspiranţi în ale culturii (Andrei Pleşu sau Gabriel Liiceanu).

Eu am vizitat Păltinişul totuşi cu un motiv mai lumesc: o tabără de schi. Având la dispoziţie un Ford Ranger – o cunoştinţă mai veche care m-a purtat vara trecută pe alte coclauri, am folosit fiecare moment liber când nu eram pe schiuri pentru a explora împrejurimile.

Şanta este un sat de vacanţă – vezi pe hartă – despre care mi-a povestit Nebuloasa şi către care există un indicator de la şoseaua care trece prin mijlocul Păltinişului.


Am mers prin pădure pe un drum puţin mai bun decât unul forestier (eu am prins zăpadă şi gheaţă) şi, după 4 kilometri, am ajuns într-o mică poiană cu câteva vile răsfirate. Singura imagine disponibilă este cea de mai jos de tipul see the dog in the picture. Ajunsesem târziu, după apus, şi nu am întârziat să reglez setările manuale ale aparatului foto.

La marginea luminişului, câţiva muncitori taiau lemne în timp ce un TAF făcea niște manevre greu de înțeles. Aproape de locul unde oprisem să întorc, un bătrân trăgea o sanie plină cu lemne. Intrând în vorbă, mi-am povestit că este un angajat vechi al taberei, iar acum e singurul care locuieşte acolo. Satul de vacanţă, cândva plin în fiecare sezon, era acum gol.

M-am oferit să îl ajut cu sania plină cu lemne pe care am urcat-o în benă şi l-am dus – pe drumul prin pădure pe care venisem – până aproape de vila unde locuia.

Poza este făcută a doua zi, înainte de răsăritul soarelui. Puţin după ora şapte dimineaţa, înainte de răsărit, am urcat pe un vârf de deal – vezi harta – pentru a face poze.
La câteva minute, de după munţi, a început să iasă soarele.

Din acelaşi loc, am încercat şi o panoramă (cu Munţii Făgăraş în dreapta): fără trepied, câteva poze portrait şi Autopano Giga.

Tot aici, profitând de lumina bună, mi-a ieşit următoare imagine cu Rangerul.

În acelaşi loc, dacă te întoarceai către staţiune, vedeai pârtiile de la Arena Platoş.

Cum cobori de la Păltiniş spre Răşinari, undeva în stânga, urmând un indicator, observi un drum prin pădure care te duce către satul Gura Râului – vezi harta. Aici am coborât pe un drum noroios, cu Zdeto, pentru a face câteva poze.

Când am intrat în sat ne-am rătăcit şi, cum am vrut să ne întoarcem către Răşinari pe alt drum, am făcut un mic ocol prin Orlat şi Poplaca.

Urmatoarele zile nu au fost ocazii de mari plimbări: a început să ningă, a fost ceată mai toată ziua, iar staţiunea s-a aglomerat în timpul week-end-ului. Am mai găsit un singur drum prin pădure care continuă şoseaua de unde se termină asfaltul, face o buclă prin pădure şi revine la aceeaşi şosea.

Probabil nu m-aş fi aventurat dacă nu aş fi avut o maşină 4X4 pe care să o cunosc şi în care să am încredere. Voi reveni cu siguranţă la vară căci zona este pitorească şi – un alt motiv – este plină de drumuri forestiere – găsite acum blocate de bariere – pe care cine ştie unde duc de-a lungul şi de-a latul Munţilor Cindrel.

Update: Peisaje de pe lângă Păltiniș

#schiem – prima tabără de schi pentru bloggeri – a fost organizată de Arena Platoș cu susținerea SonyVodafoneMichelinStaropramenFord,  Perla Păltinişului si Buonavista.

După tabăra de schi

În ultima seară, pe nocturna de la Arena Platoș, când mă dădeam singur pe pârtie, unei părți din mine nu îi venea să creadă că am învățat să mă dau pe schiuri în doar câteva zile. Lecții cu cei doi instructori (Agatha și Marius) au fost intense, s-au lăsat cu febră musculară și oboseli prelungite, iar la final, fără să realizez executam anumite mișcări pe care, în primele zile, le admiram la cei care se încumetau să coboare o pârtiile care mi se păreau prea abrupte.

În ultima seară, după toată instrucția și toate grijile și frustrările, mi-am recâștigat libertatea de a schia singur. Libertatea de a alege propriul ritm și de a te goli de gânduri în timpul unei coborâri. Mai ales, libertatea de a nu te lăsa descurajat de o căzătură. Te ridici pe schiuri şi continui.

Singura mea legătură cu acest sport de iarnă fuseseră niște minischiuri galbene, de plastic, pe care le-am avut când eram mic și cu care mă jucam pe porțiunile unde ceilalți se dădeau cu sania. Am mai întrebat în stânga și-n dreapta și parcă nimeni n-a văzut pe nicăieri acele minischiuri, chinezești sau românești.

Acum, după mulți ani, când în prima zi m-am înfipt în prima pereche adevărată de schiuri (măsurate să-mi ajungă până la bărbie), abia îmi puteam ține echilibrul. Acum înţeleg că este un sport în care îţi câştigi libertatea doar după multă-multă disciplină. Aici nu poţi trişa: “Dacă faceţi pentru ochii mei, tot pe voi vă furaţi”.

După această primă tabără de schi pentru bloggeri, mă bucur că am învăţat un nou sport, că mi-am testat nişte limite şi mi-am asumat provocări care depăşesc graniţele unui sport de iarnă şi se pot transforma în lecţii de viaţă.

Sony HDR-AS15 – slowmotion from razvanbb on Vimeo.

via razvanbb.ro

Mai multe poze găseşti aici şi aici.

#schiem – prima tabără de schi pentru bloggeri – a fost organizată de Arena Platoș cu susținerea SonyVodafoneMichelinStaropramenFord,  Perla Păltinişului si Buonavista.

Victoriile mici de la schi

După trei zile de instrucție și joacă, schiatul a devenit miza depășirii unor frici pe care le port cu mine de mulți ani.
Mi-e frică să cad. Nu din cauza contactului cu zăpada (care uneori poate fi dureros) ci pentru că îmi asum căderea ca o vulnerabilitate care îmi strică din bruma de încredere în sine construită anterior. A trebuit să lucrez pentru a mă împăca cu acest “eșec”.

Mi-e frică de înălțime. Dacă ești în vârful pârtiei alunecând pe schiuri, trebuie să te lași în față pentru a frâna în plug.  Dacă mă înclin înainte, panta pârtiei crește și îmi apare senzația de înălțime. Pare absurd, dar pentru a putea coborî chiar și cea mai banală pârtie de aici, de la Complexul Arena Platoș, a trebuit să-mi fac curaj să mă arunc înainte în orice coborâre. Pare contraintuitiv, dar cu timpul înveți să nu te mai lași pe spate atunci când vrei să frânezi.

În primele trei zile de când am descoperit schiurile, am trecut prin toate stările. Frustrare, invidie, frică, gândul că poate acest sport nu este de mine, senzaţia că poate învăţ mai greu ceva la anii mei, bucuria unei lecţii banale, entuziasmul unui viraj cu schiurile paralele sau adrenalina vitezei pe care mi-o permit la finalul pârtiei.

Ca să înțelegeți mai bine sentimentul victoriilor mici, vă rog să urmăriți filmulețul de mai jos. La finalul lecțiilor de ieri, când toți ceilalți s-au strâns pe terasă, am vrut să mai urc încă o dată și să mă conving că pot.

Am coborât din nou pe cea mai abruptă pârtie de aici. Mi-a fost frică, mi-au trecut toate gândurile prin cap, dar am continuat. Pe schiuri, aveam impresia că-mi depășesc niște limite, că-mi înving niște temeri și că am viteză. În schimb, când am urmărit filmarea făcută de Zdeto, am observat cât de prudent abordam orice viraj, cât de încet alunecam la vale și cât de “începător” striga fiecare gest al meu.

Malgré tout, ziua de ieri a fost un pas înainte căci am învățat fără să-mi dau seama. Am început să virăm pe pârtie și, între viraje, instructorul Marius ne-a rugat să sărim încât să desprindem schiurile de zăpadă. Fără să știu, săritura avea două efecte: te obliga să aterizezi cu schiurile paralele și îți creștea viteza. După câteva coborâri, pe nesimțite, efectuam virajele cu schiurile paralele. Făceam ceea ce admiram la copii de 5-6 ani în primele zile aici când îi vedeam coborând fără bețe și cu lejeritatea unui dansator înnăscut.

La urma urmei, o victorie îți rearanjează încrederea în sine indiferent cât de mică ar fi în economia faptelor mari.

Galerie foto: #schiem via brylu.ro

#schiem – prima tabără de schi pentru bloggeri – este organizată de Arena Platos cu susținerea SonyVodafoneMichelinStaropramenFord,  Perla Păltinişului si Buonavista.

Prima zi la schi

Te simți ciudat când pui pentru prima dată clăparii în picioare. Sunt grei şi au un unghi ciudat. Sunt ca nişte cizme aplecate înainte care te obligă la un mers cu genunchii îndoiţi, genul de mers în care fiecare pas îţi pare o maimuţăreală de sine.

Când pui clăparii pe schiuri începi să aluneci prin orice gest. Dacă îţi ridici o mână sau dacă îţi îndoi un picior. Începi să îţi conştientizezi orice vibraţie care îţi strică echilibrul.

Astăzi, la prima lecţie, am aflat cum trebuie să cazi de pe schiuri: întotdeauna în lateral, niciodată în faţă sau pe spate. Cum faci plugul: procedura de frânare în care schiurile sunt aproape unite la vârfuri. Cum să cari schiurile, cum să ţii beţele, cum să stai aplecat şi cum să urci pe pârtie.

Nu mă aşteptam: să îmi placă atât de mult. N-aş fi crezut: că e atât de solicitant din punct de vedere  fizic. La prima coborâre pe pârtie – ajutat de Brylu – mi-am simţit picioarele ca după o alergare sănătoasă.


foto: brylu.ro & tomanicolau.ro

#schiem – prima tabără de schi pentru bloggeri – este organizată de Arena Platos cu susținerea SonyVodafoneMichelinStaropramenFord,  Perla Păltinişului si Buonavista.

Prima tabără de schi pentru bloggeri

De mâine, pentru cinci zile, mă îmbarc într-o nouă aventură. Toma Nicolau şi Bogdan Brylynski organizează, între 22-27 ianuarie, la Păltiniş, o primă tabără de schi pentru pentru bloggeri la care mi-a fost ușor să accept invitația. Nu am schiat niciodată și vreau să învăț acest sport ca la carte. Dacă e să caut motive pentru care să-mi placă iarna, sper ca această tabără să mă învețe să aștept în fiecare an primele straturi de zăpadă.

Lista completă a participanţilor (incluzând şi câştigătorii concursului):
Anne-Marie Chelariu (winner)
Cristian Florea (winner)
Rareș Cojocaru (winner)
Cristian Manafu
Adrian Ciubotaru
Andrei Dobra
Elena Cîrîc
Oltea Zambori
Răzvan Baciu
Andrei Zdetovețchi

Ca de obicei, voi încerca să povestesc în timp real toată experiența și senzația – pe care încep să o apreciez din ce în ce mai mult – de a fi începător în ceva.

#schiem este prima tabără de schi pentru bloggeri organizată de Arena Platos cu susținerea SonyVodafoneMichelinStaropramenFord,  Perla Păltinişului si Buonavista.