Să vă fie entuziasmul mai mare decât frica! (blestem românesc)

Am plecat azi de la Netcamp cu o jenă și mai multe nedumeriri. Am mai mult de sașe ani de blogging, am inițiat și am participat la 4-5 proiecte online, nu mă consider antreprenor, însă la orice conferință la care majoritatea speakerilor sunt antreprenori ma simt al naibii de bine și, mai mult, mă simt inspirat de acel – vorba lui Andrei Roşca – vibe care se creează în jur.

Nu mă consider antreprenor pentru că această titulatură m-ar arunca într-o zonă în care alții au făcut infinit mai mult decât am reușit să fac eu, iar disproporția între intenții și realizări automat m-ar umple de ridicol.

Îmi plac conferințele despre antreprenoriat pentru că rezonez cu majoritatea ideilor, pentru că ascult un tip – care a dezvoltat o afacere de milioane de euro, de exemplu – împărtășind din experiența lui antreprenorială și reușesc să mă regăsesc în ceea ce spune. Aprob în gând, fac legături între idei pe care le-am citit şi experienţe pe care le-am avut şi parcă se conturează un proces de înţelegere.

E oarecum paradoxal să nu fi activat în zona antreprenoriatului, însă totuşi să rezonezi cu mindset-ul unui antreprenor.

Sentimentul de regăsire în aceste idei şi, mai mult decât atât, inspiraţia pe care o câştig în urma acestui tip de evenimente vin de la simplul fapt că acele principii care construiesc un antreprenor le-am mai întâlnit în nenumărate contexte din viaţa mea. Acele idei cu care se construieşte un business le-am învăţat din cu totul alte locuri şi mă ajută să înţeleg o mulţime de aspecte care nu sunt legate neapărat de zona antreprenorială.

Îmi dau seama că acelaşi set de idei care te ajută să porneşti o companie poate fi folosit la fel de bine în construirea unei relaţii sau a unei familii, să îţi faci noi prieteni, să îşi îndeplineşti un vis, să îţi urmezi o pasiune.

Acelaşi îndemn just do it – pe care l-a transmis azi Sergiu Biriş – poate fi folosit şi la depăşirea unui complex, şi la renunţarea unor temeri, la fel cum poate fi folosit şi la pornirea unui proiect online.

În lumina celor de mai sus, înţeleg antreprenoriatul ca un proces prin care oamenii îşi dau dreptate la ceea ce au mai bun în ei. Antreprenorii nu-şi construiesc doar companii şi cariere, antreprenorii se clădesc pe ei înşişi ca oameni liberi să îşi urmeze intuiţiile şi propriile visuri.

Probabil în această zonă – căutarea propriei libertăţi – ideile şi poveştile împărtăşite de antreprenori ar trebui să fie o sursă de inspiraţie pentru orice tip de oameni şi pentru orice tip de vocaţie.

Primele tehnologii care au apărut erau cele care prelungeau mâna omului: o piatră șlefuită, o sapă, o sabie. Erau lucruri cu care omul se descurca mai bine, iar acum, după mii de ani, principiul a rămas același: tehnologia ne ajută să ne descurcăm mai bine.

“Nu mă pasionează telefoanele astea noi. Pentru mine, un telefon trebuie să aibă semnal bun și o baterie care să mă țină mult” este o replică pe care o aud din când în când în jurul meu și care mă nedumerește de fiecare dată.

Nu sunt un tip pretențios cu tehnologia, însă din când în când nimeresc să pun mâna pe niște bijuterii fără de care mi-e greu să-mi imaginez că pot funcționa la parametri normali. O mașină bună, un laptop bun, un telefon bun.

Am mai scris despre descoperirea unui telefon bun, însă n-am apucat să exemplific cât de mult s-a integrat în viața mea de zi cu zi și ce noi obiceiuri ciudate am căpătat Continue reading →

Vineri a cuprins vizita la Muzeul Astra din Sibiu, la Abaţia Cisterciană de la Cârţa, Cetatea Făgăraşului şi apoi la Sâmbăta de Sus (locul unde vom petrece week-end-ul alături de toţi ceilalţi participanţi de la toate ediţiile Redescoperă România din acest an).

Muzeul Astra din Sibiu este cu siguranţă printre cele mai frumoase complexe muzeale din România. Am petrecut două ore la muzeul în aer liber şi probabil n-am văzut nici măcar jumătate din ce poate oferi. Poze de la mai jos cuprind doar o parte din frumuseţea acestui loc:

Redescoperă România 2011 este un proiect inițiat de Petrom, împreună cu BCR, Dacia, Romtelecom, Paralela 45 și  Muzeul Țăranului Român.

Ori de câte ori afli povestea unei fundații, realizezi cât de mare este nevoia unui sector neguvernamental în orice societate care aspiră către normalitate.

Mai mult decât atât, luni, în vizită la Centrul Social pentru copii al Fundației Sfântul Dimitrie, îți era imposibil să nu te gândești cum o mână de oameni cu resurse puține reușesc să producă schimbare în viețile unor copii are au atât de multă nevoie de normalitate.

Centrul Social pentru copii oferă acestora condiții de educație după orele de școală ferindu-i în perioada cea mai vulnerabilă de  atracțiile străzii. Într-un asemenea centru, copiii care provin din familii devaforizate au parte de activităţi recreative şi de socializare, mese zilnice, consiliere socială, ateliere de creativitate şi chiar sprijin material.

Ce apreciez cel mai mult la activitatea Fundaţiei Sf. Dimitrie este modelul de abordare globală pe care îl aplică în activitatea curentă. De exemplu, problema nu este la copiii străzii, ci la familiile din care aceștia provin, iar prevenirea izolării sociale a copiiilor este dublată de un efort în direcția consilierii părinților.

După 13 ani de activitate și peste 1000 de copii “integrați”, fundația se luptă cu nevoia de fonduri (anul trecut au fost salvați de un ajutor consistent din partea Fundației Vodafone), cu lipsa unor cadre specializate și – nu m-aș fi așteptat – lipsa voluntarilor.

Am petrecut câteva ore alături de copii defavorizați de la care am învățat să pictez figurine (mulțumesc Monica!) și mi-am reamintit (în timp ce îi ascultam povestind ce doresc să se facă când vor fi mari) de acea pornire către speranță care caracterizează fiecare om.

La plecare, în curte, când s-au făcut ciorchine în jurul meu, îmbrățișându-mă, am știu că mai am multe lucruri de învățat de acești copiii care, ajutați de Fundația Sf. Dimitrie, n-au renunțat la lupta lor cu neșansa.

Dacă vrei să dai o mână de ajutor acestor suflete, găsești aici câteva moduri prin care gestul tău poate conta. Dincolo de acestea, o scurtă vizită la Centrul Social pentru copii de pe strada Matei Voievod nr. 50 va fi o lecție de viață pe care cu greu o vei putea uita.

Am fost alături de Dan Dragomir și Vlad Petreanu.