Ori de câte ori afli povestea unei fundații, realizezi cât de mare este nevoia unui sector neguvernamental în orice societate care aspiră către normalitate.
Mai mult decât atât, luni, în vizită la Centrul Social pentru copii al Fundației Sfântul Dimitrie, îți era imposibil să nu te gândești cum o mână de oameni cu resurse puține reușesc să producă schimbare în viețile unor copii are au atât de multă nevoie de normalitate.
Centrul Social pentru copii oferă acestora condiții de educație după orele de școală ferindu-i în perioada cea mai vulnerabilă de atracțiile străzii. Într-un asemenea centru, copiii care provin din familii devaforizate au parte de activităţi recreative şi de socializare, mese zilnice, consiliere socială, ateliere de creativitate şi chiar sprijin material.
Ce apreciez cel mai mult la activitatea Fundaţiei Sf. Dimitrie este modelul de abordare globală pe care îl aplică în activitatea curentă. De exemplu, problema nu este la copiii străzii, ci la familiile din care aceștia provin, iar prevenirea izolării sociale a copiiilor este dublată de un efort în direcția consilierii părinților.
După 13 ani de activitate și peste 1000 de copii “integrați”, fundația se luptă cu nevoia de fonduri (anul trecut au fost salvați de un ajutor consistent din partea Fundației Vodafone), cu lipsa unor cadre specializate și – nu m-aș fi așteptat – lipsa voluntarilor.
Am petrecut câteva ore alături de copii defavorizați de la care am învățat să pictez figurine (mulțumesc Monica!) și mi-am reamintit (în timp ce îi ascultam povestind ce doresc să se facă când vor fi mari) de acea pornire către speranță care caracterizează fiecare om.
La plecare, în curte, când s-au făcut ciorchine în jurul meu, îmbrățișându-mă, am știu că mai am multe lucruri de învățat de acești copiii care, ajutați de Fundația Sf. Dimitrie, n-au renunțat la lupta lor cu neșansa.
Dacă vrei să dai o mână de ajutor acestor suflete, găsești aici câteva moduri prin care gestul tău poate conta. Dincolo de acestea, o scurtă vizită la Centrul Social pentru copii de pe strada Matei Voievod nr. 50 va fi o lecție de viață pe care cu greu o vei putea uita.
Am fost alături de Dan Dragomir și Vlad Petreanu.
Citeste infograficul asta(http://bit.ly/q1dwqF) , te rog.
Diferenta e ca eu am 13 ani, iar tu…. nush precis ,iar tu esti un MARE Blogger si eu sunt o furnica.
Pingback: Campaniile saptamanii 17-23 octombrie din blogosfera romaneasca | refresh.ro
poti sa pui o bifa la postul asta. va fi facut diferenta 🙂
Pingback: O mică donație pentru o mare diferență | Adrian Ciubotaru