[“Ţăranul” din Spania poate fi văzut pe pagina lui zoso]
În 1678, în Paris, un om şi-a omorât un vecin după ce acesta din urmă a spus despre apartamentul său că este lipsit de gust.
În 1702, în Florenţa, un literat a sfârşit prin a-şi ucide vărul care-l acuzase că nu-l înţelege pe Dante.
În Franţa începutului secolului XIX doi ofiţeri s-au duelat în urma litigiului cu privire la proprietatea unei pisici.
În Spania secolului XVII se estimează că 5000 de oameni şi-au pierdut viaţa în urma vreunui duel.
Ce înseamnă toate acestea?
Duelul este incapacitatea de a crede că statutul meu este o problemă care mă priveşte doar pe mine. Cu alte cuvinte, nu pot să mă accept în proprii ochi, dacă cei din jurul meu mă gasesc rău, dezonorabil, laş sau efeminat. Respectul de sine este reglat de valoarea pe care ceilalţi mi-o acordă aruncându-mă într-o totală vulnerabilitate faţă de dispreţul şi dezaprobarea acestora. Dincolo de toate acestea, duelul este un exemplu perfect al disponibilităţii noastre emoţionale faţă de chestiunea propriului loc într-o comunitate. Continue reading





