Acesta este un post istoric şi fără precedent. Mi s-a întâmplat un lucru uimitor, dragă Mădălina. Mă adresez ţie pentru că încă te blestem pentru întrebarea pe care mi-ai pus-o acum câteva zile. Te blestem pentru că am avut cel mai ciudat vis, iar protagonista lui este Andreea Bălan.
Pentru că nu eu am ales visul, ci el m-a ales pe mine şi pentru că n-a ţinut cont deloc de anvergura mea intelectuală, am să-l împărtaşesc aici cu tot riscul unui penibil dezastruos pentru campania de imagine în care mă aflu de când m-am născut.

Scena I: Între blocuri, pe iarbă mă joc cu mingea cu Andreea Bălan. Aflu că e o fostă vecină din copilărie şi că e pasionată de fotbal. Pasăm mingea, glumim, râdem, ne simţim bine, începe să-mi placă de ea. La un moment dat îmi zice:
– Ştii, lumea crede că vedetele pop sunt inabordabile, însă nu e asa. Eu sunt foarte naturală, îmi place să mă simt bine.
Zic şi eu ceva, simt unde bate, mă simt atras de ea, la un moment dat ne trezim îmbrăţişaţi şi deja ştiu ce urmează.

Scena II: Nimerim într-o universitate, trecem prin aule şi holuri imense şi ajungem într-o sală de conferinţe. Mă uit în jur curios, o aulă mare, cu tablouri de lemn cu personalităţi, mobilier futurist. O îmbinare între clasic şi modern îmi zic. Andreea este îmbrăcată în pantaloni negri şi cămasă albă. Începem să ne sărutăm, face referire la o discuţie anterioară despre sex şi apoi o văd urcându-se pe o masă.

Se aşează în genunchi pe masă, îşi descheie câţiva nasturi de la cămaşă şi deja intuiesc ce doreste să facă.  Mă apropii sau mă trage, îmi deschei cureaua sau mi-o descheie ea, nu e sigur. Cert este că urmează un sex oral pe cinste.

Totul însă durează câteva minute, undeva pe unul din holurile din jurul sălii de conferinţe se aud paşi. Mă opresc, Andreea este dezamăgită, mă îndrept către una din uşi să verific dacă poate fi încuiată şi tocmai atunci intră un profesor la vreo 40 de ani.

Îmbrăcat la cămaşă cu ecuson, cu o geanta neagră, intră, se uită în spatele meu, înţelege situaţia, îmi zâmbeşte amabil şi-mi face semn că el doar va tranzita sala de conferinţe (ceea ce şi face într-un final). Deşi totul a durat câteva zeci de secunde, toată scena mi s-a părut că durează o veşnicie.

Revin către Andreea, însă iar aud zgomote. Pe uşa pe unde a dispărut profesorul, apar trei persoane. Un chinez, o femeie şi un cauzacian. Înteleg că vor să ia liftul, observ uşa unui lift la mijlocul sălii si, deşi le fac semn să plece şi să caute un alt lift, totuşi rămân să aştepte liftul ăsta.

Totul s-a petrecut într-un mod civilizat. Au observat situaţia erotică între mine şi Andreea (ea era tot pe masă, aşteptându-mă), au zâmbit, au chemat liftul şi-au plecat.
Eu deja mă enervasem şi i-am spus Andreei să schimbăm locul. Să luăm liftul, să-l blocăm între etaje şi să ne-o tragem în el. Nu vrea, insistă să rămânem acolo, mă trage iar înspre ea şi când să se întample iar fericirea mea, pe uşa apare vară-mea.

Deja nu mai pot de draci. Ştiam că vară-mea n-o suportă pe Andreea Bălan (vară-mea e o tipă inteligentă, a terminat jurnalismul, iar acum lucrează într-o firmă de PR) şi deja anticipam reacţia ei. Mă ia deoparte şi îmi bate obrazul:
– Cu asta ai ajuns să ţi-o tragi!?

În fine, vară-mea venise acolo să-mi ceară nu ştiu ce favor, îi spun că nu pot s-o ajut acum, sunt ocupat etc., însă nu înţelege:
– Tu totdeauna ţi-ai vazut de ale tale şi când îţi cer şi eu ajutorul, mă laşi baltă…

Mă simt aiurea, ştiu că vară-mea are dreptate, mă uit către Andreea (care stătea lasciv întinsă pe masă), o văd cât de plină de dorinţă e şi mă întreb dacă doar mie mi se pot întâmpla faze din astea. Să fiu întrerupt de la un sex pe cinste, să se întâmple tot felul de evenimente absurde care să mă împiedice să mă simt bine, tocmai când o vedetă pop…

Atât de revoltat mă simţeam pe de o parte, atât de jenat pe de cealaltă parte, ştiam că vară-mea are dreptate şi ştiam că într-un final va trebui s-o ajut şi s-o las pe Andreea acolo, încât mă trezesc.

M-am trezit cu sentimentul că cineva m-a lovit în moalele capului. N-am nici o treabă cu Andreea Bălan, nu mi se pare o tipă sexy, nu mă uit la tv şi astfel am fost scutit de apariţiile şi videoclipurile ei şi n-am mai avut de mult vise cu teme erotice.

Psihanalizându-mă puţin, mi-am adus aminte că citisem o ştire în care ea declara că îi place mult sexul, însă Am trecut peste o asemenea ştire cum trec pe lângă multe ştiri pe care le citesc accidental. Cui nu-i place sexul?
Aşadar, nu îmi explic cum o ştire neutră a putut să se topească în subconştient şi, prin nişte legi misterioare ale minţii, să se manifeste într-un asemenea vis, am nevoie de câteva opinii de specialist în acest caz.

Cu privire la protagonista, acest vis mi-a lăsat impresia că Andreea Bălan este o tipă ok şi simpatică şi sper ca staff-ul ei să nu se simtă insultat de acest articol, căci toată situaţia este ciudată şi pentru mine. E ca şi cum Stephen Hawking ar visa-o pe una din fetele de la Cheeky Girls.

Este stupefiant.

Ceva este diferit la un individ care are încredere în sine. Dincolo de farmecul dejagat, există ceva favorabil care se aliniază în jurul lui. Încrederea în sine nu este doar o poziţionare personală, ci are loc şi o rearanjare a evenimentelor şi oportunităţilor întâlnite. Nu mă schimb doar eu, ci se schimbă totul în jurul meu doar pentru că am încredere în mine.

De regulă, încrederea în sine este corelată cu un act de credinţă (you gotta have faith). E nevoie de o miză pe termen lung pe care nu doar încrederea în capacităţile tale ţi-o poate oferi, ci mai ales încrederea în coerenţa universului, în buna aşezare a lumii.

Când este haos în jurul nostru, când totul ni se pare incoerent, încrederea în sine este la cote minime.

A avea încredere însemnă a conferi sens, înseamnă a crede că lucrurile/evenimentele pot avea un sens. Lipsa de semnificaţie a unui univers rece si haotic nu este o optiune teoretică, ci, pentru a o spune direct, este o alegere neinspirată de a te pozitiona faţă de tine şi faţă de lumea celorlalţi.

Dacă nu găseşti un sens în lume, dacă în această lume există şi ceilalţi, atunci nu e greu de observat mizantropia şi cinismul inerent unei lipse de încredere/credinţă.
Dacă îţi acorzi ţie un sens (suprema demnitate), acorzi celorlalţi acel grad de încredere (care de cele mai multe ori este un risc) care te aşează în acel univers plin de sens în care dorim să trăim cu toţii.

Există o strânsă legătură între câţi bani dai pe tine însuţi şi câte parale dai pe ceilalţi.Exemplificând, trebuie să te simţi jos de tot pentru a-i privi pe ceilalţi de sus. Oamenii au încredere în cei care au încredere în ei înşişi (e un truism) şi pentru că cineva care se preţuieşte pe sine, te inspiră să te preţuieşti pe tine.

În mod normal, evităm oamenii care nu se preţuiesc pe ei pentru că nu preţuiesc nici pe ceilalţi şi pentru că nu ne oferă ocazia unui sens. Dă-mi un sens, dă-mi o poveste, dă-mi încredere e motto-ul de care avem nevoie. Aici se regăsesc prieteniile şi iubirile.

Astfel, oferta e simplă şi e lipsită de filozofie: ori zburzi plin de încredere, ori rămâi în subsolul propriului suflet.

Titlul este inspirat de:

Azi fac în mod stupefiant 28 de ani şi aş dori să mulţumesc familiei, prietenilor şi cititorilor acestui blog. Mulţumesc lui Andrei Crivăţ pentru gest, mulţumesc trilulilu.ro pentru script.
Aş dori de asemenea să mulţumesc în avans tuturor site-urilor care îmi vor trimite pe mail urarea cu pricina, sunt alături de mine şi acest lucru contează.

A fost un drum interesant până acum, însă cursa abia începe.
Şi o melodie pe măsură, ceva cu minunile care nu se vor opri să se întâmple: