I am the hand up the Mona Lisa’s Skirt (II)

9 Replies

Reiau de unde m-am oprit la articolul anterior. Între timp a mai apărut o opinie venită să completeze problematica provocării spirituale pe care internetul o poate constitui.

Rămăsesem la:
“Dacă toată viaţa ai scris de mână şi ţi-ai scris marile tale capodopere de mână, ce schimbări mentale ar implica dacă ai încerca să scrii la o tastatură?”

Ideea I:
O mare parte din activitatea mentală a omului o constituie exerciţiul de inventare de semnificaţii. Mintea umană creează semnificaţie pentru orice experienţă şi impuls. O interacţiune banală în adolescenţă poate deveni o poveste de dragoste, la fel cum un gest mărunt din partea cuiva poate da naştere la un imens sentiment de recunoştinţă. Continue reading →

I am the hand up the Mona Lisa's Skirt

8 Replies

Haideţi să vedem unde poate fi dusă o discuţie: a început-o Dragoş aici, eu am răspuns aici, iar el a dus-o puţin mai departe.

Fiecare om are tendinţa să-şi favorizeze sursele şi prilejurile de educare. Cineva care nu a terminat o facultate, va avea destule argumente pentru lipsa de relevanţa spirituala a educaţiei universitare şi probabil va accentua dimensiunea autodidactă a formării sale. Cineva care a stat ani de zile cu nasul în carţi va avea toate motivele pentru a ridica în slăvi lectura, documentarea şi probabil va ieşi din acest îndelungat travaliu livresc cu un dispret faţă de necunoaşterea clasicilor sau, de exemplu, faţă de cei care stau prea mult în faţa televizorului.

Dacă ai citit puţin, vei fi descurcăreţ să-ţi motivezi lecturile precare prin “şcoala vieţii”, o mai mare aderenţă la concret şi frecuşurile care creează ceea ce numim în mod normal experienţă.

Sunt puţini acei oameni care se privesc pe sine şi-şi mărturisesc: Continue reading →

Transparenţa intensifică misterul

12 Replies

Nu cred că voi apuca să-i mulţumesc îndeajuns lui Lorin pentru că şi-a dorit – cu răbdare şi uneori cu prea mult tact – ca o selecţie din articolele acestui blog să apară într-o carte la Curtea Veche.

Duminică, la un shooting de aproape patru ore pentru Revista ON, alături de Ina şi Lorin, Irene şi Cătălin, în timp ce-i povesteam lui Cătălin, mă gândeam cum încet-încet ajung treptat să cred şi eu în cartea mea. Nu doar in modul ludic şi autopersiflant în care-mi imaginam experienţa publicării înainte, ci de-a dreptul sincer şi îndrazneţ: va fi o carte bună, mă bucur că va apărea, iar acesta va fi doar începutul prezenţei lui Ciubotaru în spiritele voastre.

“Hai, dă-mi existenţialism!”

Ca un tip curajos ce sunt, am cântat la Blog & Roll alături de Jolly, melodia California dreamin’. Trebuia să o cântăm cu Ramona, însă au plecat mai devreme. Pe cât de urât şi ridicol am cântat-o, pe atât de mişto a fost sentimentul.

“Hai, dă-mi angoasă plină de romantism!” Continue reading →

Update la bătăile inimii

5 Replies

A-ţi updata bătăile inimii nu înseamnă a le mări ritmul, ci poate a privi lumea de pe nişte pe coordonate mai echilibrate. În mare parte, schimbarea lumii înseamnă o schimbare de perspectivă prin care privim lumea, iar nu o schimbare concretă a lumii, a şase miliarde de oameni, a unei întregi planete şi civilizaţii. O mişcare a orizontului.

Mergeam pe Smârdan – acea stradă de pe Lipscani plină cu terase – cu nişte prieteni şi căutam o masă liberă. Deja străbătusem mare parte din stradă, iar toate terasele erau pline. Undeva pe la final, am simţit că este nevoie să ne schimbăm starea de spirit pentru a obţine o recţie din partea universului:
– Hai că trebuie să găsim ceva liber, hai să ne concentrăm, starea de spirit de acum conturează evenimentele viitoare etc.

Evident, nu s-a concentrat nimeni, însă eu am început să cred că ceva s-a schimbat în sorţii noştri.
În câteva minute, la una din ultimele terase – care de asemenea, era plină -, printre oameni, am găsit o masă liberă cu două scaune. Parcă ne aştepta. Am mai tras un scaun, căci eram trei, şi asta a fost.

Aseară am fost la Blog & Roll – trebuie site – şi mă gândeam – gând pe care doar uneori îl simt – că magia unei comunităti de bloggeri are ceva din frumuseţea gestului acelei domnişoare care dimineaţa, urcându-se în troleu, a simţit să le spună tututor:
“Bună dimineaţa!”

Festivalul Internaţional de Literatură

1 Reply

Din motive ce ţin de structura unei zile lucrătoare, am prins doar ultima zi a Festivalului Internaţional de Literatură şi mi-a plăcut, şi locul, şi oamenii.

Am avut ocazia să-l văd şi să-l ascult pe Florin Lăzărescu (al cărui jurnal îl citeam frecvent acum 3-4 ani), însă n-am avut curajul să-l abordez, să-i spun că mi-a plăcut stilul lui de a fuma, accentul său ieşean şi ultima sa carte.

M-am revăzut cu Vasile Ernu, aceeaşi prezenţă insolită, acum şi în rol de organizator, am apucat să ascult pe Filip Florian, a cărui carte n-am apucat s-o termin. Împrumutată fiind de la Dragoş, mi-a cerut-o înapoi pentru a-i lua un autograf autorului.
Cartea e fascinantă, iar stilul în care este scrisă este inimitabil. Citind acele rânduri, simţi că te afli în faţa unui mare autor.

Ungurii (Attila Bartis şi György Dragomán) au fost delicioşi în poveştile lor şi în încercarea simpatică de-a vorbi în resturile de amintiri ale limbii române.
Attila a povestit cum anul acesta, invitat la Neptun, cu ocazia nu ştiu cărui festival de literatură, a fost bucuros să-şi găsească cartea într-o librărie din Mangalia, căci ce bucurie poate fi mai mare pentru un autor, decât atunci când îşi vede cartea expusă?
– Însă dacă revin la anul şi cartea mea e tot acolo, în librărie, avem o problemă…

Dincolo de alte întâlniri, Cristi Neagoe sau Ioana Nicolaie cu copilul, acest festival – care se află la prima sa ediţie -, se anunţă deja a deveni o serie interesantă de bune întâlniri cu tineri scriitori români şi străini.

Dragoş a fost mai harnic, a fost în toate cele trei zile şi a povestit aici, aici sau aici.

Barocul tatonărilor

4 Replies

Titlul reprezintă singurul lucru pe care l-am ţinut minte din articolul lui Andrei Plesu, Cultura de internet. Am aflat de articol de la Dragoş, iar Dan Dumitrescu a mai săpat puţin şi-a pus-o de o leapşă în direcţia blogosferei. Am mai scris despre Andrei Plesu în contexul întâlnirilor sale cu cultura internetului, nu mai subscriu la toate chestiile de atunci, însă nu mai sunt motivat să revin la discutiile şi filozofelile pe marginea blogosferei.

După o discuţie de acum câteva seri, Dragoş revine şi el cu mingea la fileu şi cred că se poate stârni o frumoasă discuţie despre Pleşu şi turismul domniei sale în mediul on line, despre internet şi despre ceea ce ne imaginam c-ar putea însemna cultura.

Cu ce să începem,  dragă Dragoş C. Butuzea?

Cu faptul că nu există pretenţia că internetul înseamnă cultură decât în mintea unora cu care oricum nu ai de ce şi pentru ce să dialoghezi?
Cu faptul că internetul nu înseamnă acumulare de cunoştinţe mai mult decât cărţile tipărite?

Cu faptul că nu internetul a descoperit cultura de popularizare? Cu faptul că o mare parte din ceea ce înţelegem în mod curent prin “cultura” este doar o cultură de transmitere şi popularizare?
Cu faptul că un bun dobândit cu efort nu este cu necesitate mai valoros spiritual decât un altul dobândit fără efort?
Că nu internetul a introdus “coeficientul de facilitate”? Că toată istoria noastră înseamnă căutare a uşurinţei şi a accesibilului?

E ca şi cum un nene de acum 3000 de ani care căra cu el plăcuţele de lut pe care era scrisă Epopeea lui Ghilgames ţi-ar reproşa uşurinţa cu care umbli cu o carte la tine?
E ca şi cum un copist ar reproşa unui tipograf că perverteste efortul cu care o carte este multiplicată şi făcută disponibila unui public mai larg. Dacă o carte copiată de mână era mai scumpă şi, prin urmare, accesibilă doar unui nobil, o carte tipărită a devent mai ieftină şi accesibilă şi, să zicem, unui fiu de măcelar sau hangiu.

Tot articolul lui Andrei Pleşu este o generalizare care apoi cade în ţinta să adevarată: personajul de pe Antena 3 care, cu laptopul în stânga sa, emite parfum de Google.
Andrei Pleşu probabil va rămâne ca un frumos exerciţiu de stil pe care cultura română şi l-a permis într-un anumit moment, însă cu siguranţă, în acest caz nu ma ajută să înţeleg miza spirituală pe care internetul o poate propune pentru o eventuală cultură a viitorului.

Adevărul de seară sau idee de spot electoral

4 Replies

Adevărul de seară este mai slab – din punct de vedere epistemologic, in mod evident – decât adevărul de dimineaţă sau adevărul de după-amiază sau adevărul de la baie. Seara căutam relaxare, muzică bună, liniste şi amuzament.

Adevărul de seară trebuie sa fie sincron cu toate evenimentele din zi, trebuie să împlinească parcusul unei zile obositoare şi pline. Exact acest lucru mi s-a întâmplat astăzi.

Citind Politica 2.0.08, am aflat pentru prima dată de “Scandalul telefoanelor otrăvite” din 1996: o reţea – organizată de PDSR – de influenţare prin telefon a alegătorilor care nu doreau să-l voteze pe Iliescu. Reţeaua era camuflată sub numele de Centrul de Informare a Opiniei Publice. Se sunau oameni şi erau întrebati. Daca răspunsul era Iliescu, iar la partid era PDSR, chestionarul prin telefon se oprea aici. Daca răspunsul era un vot pentru Constantinescu, se derula un alt model de chestionare cu întrebări targetate:

1) “Emil Constantinescu, preşedintele CDR, a afirmat că primul lucru pe care l-ar face după ce devine preşedinte, este să-l readucă pe tron pe regele Mihai. Aceasta afirmaţie va creşte sau va scade încrederea în Emil Constantinescu?”

2) În baza unei profunde analize economice, Institutul Naţional de Cercetări Economice afirmă că aplicarea Contractului cu Romania va duce la dublarea ratei inflaţiei. Acest lucru va creşte sau va scade încrederea în CDR?”

Este o strategie bună cu întrebări tendenţioase încât nu mare mi-a fost mirarea când am găsit-o şi într-un sondaj în Adevărul de seară:

Întrebare:
Gigi Becali a anunţat că pregăteşte o galerie formată din elevi îmbrăcaţi frumos, tineri de liceu. De cine vă aminteşte iniţiativa?

Răspuns – sondajul s-a derulat pe site-ul ziarului, iar posibilele răspunsuri aşteptau deja să fie completate şi au fost completate de vizitatori în modul următor:

Ceausescu – 46%
căpeteniile legionare – 26%
marii patrioţi români – 18%
Hitler – 10%

Destul de elocvent, nu-i aşa?

Cu această ocazie de creativitate în manipulare, pardon, de modelare a opiniei publice, propun o idee de spoturi electorale pentru partidele care doresc să câştige electoralul rural sau urban.

Scenariu spot:
Imagini semi-idilice cu momente din viata la tara.
Voice over: O voce groasă şi uşor panicată întreabă:
“Viţelul tău are două coarne?”
“Ai observat o creastă pe cocoşul din curte?”
“Îţi ţii fânul în pod?”
Mesaj final:
“Îţi cunoaştem problemele, suntem aproape de tine. Voteaza PSD sau PD-L etc.”

Pentru bucureşteni, aş păstra aceeaşi idee, uşor remixată:
“Te trezeşti în fiecare dimineaţă?”
“Seara, înainte de culcare, te simţi obosit?”
“Ţi-e foame înainte de-a te aşeza la masă?”
“Este adevărat că apeşi un buton pentru a porni calculatorul?”
Mesaj final:
“Îţi cunoaştem problemele. Pentru o viaţă mai bună, votează PSD sau PD-L etc.”

Politica 2.0.08

6 Replies

 Am fost aseară la lansare dintr-un interes sincer faţă de cartea lui Sorin Tudor – Sorin e genul de om căruia nu-i poţi reproşa decât un exces de modestie, din dorinţa de mă revedea cu câţiva oameni (Adrian Cristea) şi din curiozitatea pe care o am acum faţă de lansările de carte – de vreme ce îmi aştept şi eu rândul în curând. 

Aseară la Diverta am avut plăcerea să mă revăd cu Victor si Mana, să beau câteva beri cu Dan Dumitrescu, John si INconstantin (la el găsiţi şi poze),  lungindu-ne în noapte, lungindu-mi răceala.

Cartea am început s-o citesc azi dimineaţă în metrou şi apoi în autobuz, căci “doing things well and enthusiastically is also political.”

Ciubotaru se duce la Sorin Tudor

8 Replies

“Lansarea cartii Politica 2.0.08 va avea loc astazi, ora 19:00, in incinta magazinului Diverta (bdul Magheru nr.9, fostul magazin „Eva”). Va astept pe toti cu drag, incepand cu ora 18:30.”
Ne anunţă Sorin Tudor.

Este un carte inedită, o premieră editorială şi un eveniment care nu trebuie ratat. Voi fi acolo alături de mulţi bloggeri şi oameni interesanţi.